64,361 matches
-
publice la nivel de județ își au sediul aici. În plus, la nivel național, Buzăul găzduiește comandamentul Diviziei 2 Infanterie „Getica” (fosta armată a II-a), una dintre cele trei divizii ce compun Forțele Terestre Române, precum și trei batalioane din subordinea acesteia unul de geniu, unul de comunicații și informatică și încă unul de logistică, iar în apropierea orașului, la Boboc se află o școală de aplicații pentru aviație. Cea mai înaltă instanță judecătorească ce funcționează în oraș este Tribunalul Buzău
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
funcțiune cu prima linie în 1957, aceasta deschizând drumul industrializării zonei și creșterii numărului populației (în anul 1968 populația localității Năvodari depășea 6500 de locuitori). Astfel, prin Legea 2/20 decembrie 1968, localitatea Năvodari a fost declarată oraș, având în subordine administrativă localitatea Mamaia Sat. Procesul de urbanizare a cunoscut o evoluție continuă, rezultând o imagine cu personalitate a localității. Construcția Combinatului Petrochimic Midia-Năvodari și ulterior a Canalului Poartă Albă-Midia Năvodari a dus la o explozie demografică în anul 1983, cănd
Năvodari () [Corola-website/Science/296982_a_298311]
-
plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov și avea aceeași compoziție și o populație de 4799 de locuitori. Până la sfârșitul perioadei interbelice, comuna se numea deja "Buftea", fiind în continuare în 1938 reședință de plasă. În 1950, Buftea a trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, comuna Buftea a fost declarată oraș, format din localitățile Buftea și Buciumeni (satul Bucoveni fiind inclus în Buftea), devenind parte din județul Ilfov. În 1981, în urma unei
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
1968. Atunci, comuna Buftea a fost declarată oraș, format din localitățile Buftea și Buciumeni (satul Bucoveni fiind inclus în Buftea), devenind parte din județul Ilfov. În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, a trecut la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Buftea se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,85%), cu
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
raion din Republica Populară Română. Timp de doi ani, până în 19 septembrie 1952, raionul Slobozia va face parte din regiunea Ialomița, cu reședința la Călărași (împreună cu raioanele Călărași, Fetești, Lehliu și Urziceni), după care va trece la regiunea București. În subordinea orașului se aflau, la acea vreme, localitățile Bora și Slobozia Nouă. După anii 1960 localitatea a profitat din plin de fondurile provenite din comerțul de pe Dunăre, la vremea aceea județul întinzându-se și pe zona ocupată astăzi de județul Călărași
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
a început exploatarea organizată a sării, respectiv, când administrația austriacă a preluat controlul producției de sare. În perioada interbelică a fost sediul plășii Ocna-Mureș din cadrul județului Alba (interbelic). Ocna Mureș a fost declarat oraș în anul 1956 și are în subordine cinci localități; două localități componente (Uioara de Sus și Uioara de Jos) și trei sate (Cisteiu de Mureș, Micoșlaca și Războieni-Cetate). Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ocna Mureș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
guverna prin intermediul unui aparat politico-administrativ având competențe precise. În cadrul acestuia, personajul cel mai important după împărat era "praefectus praetori", care avea facultatea de a controla și dispune în toate domeniile vieții economice. Comanda supremă a armatei o avea împăratul, în subordinea căruia era (până la începutul sec. VII) un "magister militum" pentru trupele din Occident, și un altul, pentru cele din Orient. Sub conducerea împăratului, patru miniștri conduceau politica internă și externă. Poziția preeminentă o deținea "magister officiorum", șeful protocolului, al relațiilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
intrat în război la 14 septembrie 1916, declarând război Imperiului Austro-Ungar. În perioada în care România a rămas neutră, misiunea principală a armatei a constat în asigurarea granițelor țării, concomitent cu organizarea și desfășurarea pregătirii marilor unități și unităților din subordine pentru o eventuală intrare în război, cu temeinicie dar cu discreție și fără să pară provocatoare. Misiunea era îngreunată de faptul că cei doi vecini, Rusia și Austro‑Ungaria erau angrenați în înfruntări militare de amploare, chiar la frontiera României
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Excepția a constituit-o Armata de Nord unde generalul Prezan, comandant al Corpului 4 Armată a fost numit comandant al nou-înființatei Armate de Nord, fiind singurul care a avut șansa de a comanda trupele pe care le avea deja în subordine, lucru care nu s-a întâmplat în cazul celorlalte trei armate. Acesta este și unul din factorii majori care au contribuit la modul organizat și disciplinat în care au fost conduse și desfășurate acțiunile militare ale Armatei de Nord, față de
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
() este o țară insulară în Europa de Vest. În componența sa intră patru "țări" componente: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, în subordinea sa aflându-se mai multe teritorii dependente. Capitala Regatului Unit este orașul Londra. Regatul Unit este numit, în mod obișnuit, în românește, "Marea Britanie", dar acest fapt constituie o eroare majoră întrucât Marea Britanie desemnează doar Anglia, Scoția și Țara Galilor. Regatul Unit
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
și apoi a familiei Filitis. În comună funcționau 2 biserici. În 1925, comuna este consemnată în Anuarul Socec în aceeași componență, în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, cu o populație de 1966 de locuitori. În 1950, a fost trecută în subordinea raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a revenit la județul Buzău, reînființat. În comuna Stâlpu se află ansamblul bisericii cu hramurile „Sfântul Dumitru” și „Sfinții Împărați” (cuprinzând biserica propriu-zisă, turnul clopotniță și
Stâlpu, Buzău () [Corola-website/Science/301044_a_302373]
-
care manifestaseră prea multă complezență față de regimul comunist, care participaseră la diverse reuniuni în care se discutase posibilitatea creării unei biserici disidente față de Sfântul Scaun. Prin circulara sa din 12 februarie 1958 Áron Márton condamna avortul și ordona preoților din subordine să combată această practică. Mai grav pentru autoritățile comuniste era faptul că Áron Márton luase legătura în cursul deplasărilor sale la București cu "elemente reacționare" cum este cazul academicianului Zenovie Pâclișanu, un „înfocat militant pentru reînființarea cultului greco-catolic”. Datorită acestei
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
comasate atunci, astfel Cândeștii de Jos și Cândeștii de Sus au fost unite sub numele de "Cândești", Agudu și Clinciu au fost incluse în satul Vernești, Nisipu și Valea Teancului în satul Zorești. Comuna Vernești a revenit de atunci în subordinea județului Buzău. În comuna Vernești se află două situri arheologice și un monument de arhitectură de interes național. Așezarea de la „Coasta Popii” de la 800 m vest de satul Cândești datează din epoca migrațiilor (secolele al VI-lea-al VII-lea
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
dată de slujbe de resfințire a lăcașului de cult. Dimensiunile modeste (nava : 16,5 m x 6 m x 6 m) ale bisericii se explică prin resursele financiare și materiale mai reduse disponibile în timpul războiului. Parohia Andolina se află în subordinea Protopopiatului Călărași, la rândul său parte a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor.
Comuna Ciocănești, Călărași () [Corola-website/Science/301107_a_302436]
-
care s-a desființat. În 1968, comuna Brănești, formată din satele Brănești, Priboiu (numele nou al satului Lăcuțele-Brănești), Gura Vulcanei, Lăcuțele-Gară, Toculești și Vulcana-Pandele, a devenit comună suburbană a orașului Pucioasa din județul Dâmbovița. În 1989, comuna a trecut în subordinea directă a județului Dâmbovița, iar în 2002 a fost reînființată comuna Vulcana-Pandele, iar comuna Brănești a rămas cu satele Brănești și Priboiu. Până in 1955 era compusă din trei sate: Brănești, Scârlența și Priboiu. Noua administrație a rupt localitatea alipind
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
cu 3150 de locuitori în satele Bălănești, Colacu, Gămănești, Ghergani, Mavrodinu și Săbiești. Cealaltă comună de pe actualul teritoriu al orașului, Vizurești, avea în compunere în 1925 satele Vizurești și Ghimpați, cu 1390 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
sate două biserici, două mănăstiri și o școală. În 1925, comuna avea aceeași compoziție și era arondata plășii Pucioasa din același județ, având în cele trei sate o populație de 2173 de locuitori. În 1950, comuna a fost trecută în subordinea raionului Pucioasa din regiunea Prahova și apoi (după 1952) în cea a raionului Târgoviște din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița (reînființat), dar a fost imediat desființată, și satele ei au fost incluse în comuna Brănești
Comuna Vulcana-Pandele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301200_a_302529]
-
și a format o nouă comună, în vreme ce comuna Balaciu a rămas cu satele Balaciu de Jos și Balaciu de Sus, iar comuna Crăsani cu satele Crăsanii de Jos, Crăsanii de Sus și Copuzu. În 1950, comuna Balaciu au trecut în subordinea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, în vreme ce comuna Crăsani a trecut la raionul Lehliu, din aceeași regiune; în 1952, aceste raioane au trecut în regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ialomița, reînființat, dar comuna Crăsani a încetat să
Comuna Balaciu, Ialomița () [Corola-website/Science/301230_a_302559]
-
avea în compunere satele Drăgoeștii de Sus, Drăgoeștii de Jos, Drăgoești-Mâenei, Drăgoești-Snagov și Drăgoești-Valea Bisericii, cu o populație totală de 1875 de locuitori (o parte din sate se separaseră pentru a forma comuna Chiroiu). În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului Urziceni din regiunea București (între 1952 și 1956, din regiunea Ploiești). În 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat; tot atunci, satele Drăgoești-Mâeni, Drăgoeștii de Jos, Drăgoeștii de Sus și Drăgoești-Snagov au fost comasate, formând satul Drăgoești, iar comunei
Comuna Drăgoești, Ialomița () [Corola-website/Science/301238_a_302567]
-
locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu satele Bucu, Gheorghe Lazăr și Sărățeni, cu o populație de 3011 locuitori. Satul Gheorghe Lazăr s-a separat în 1931, formând o comună de sine stătătoare. În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952), din regiunea București. Din 1968, comuna Bucu a cuprins și satul Ograda, și a revenit la județul Ialomița, reînființat. Satul Ograda s-a separat din nou într-o comună de sine
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
luat parte apoi, în anul 1919, la campania Armatei Regale Române împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, condusă de Bela Kun. Această campanie s-a soldat cu ocuparea Budapestei. Ioan Boeriu era, din ianuarie 1919, comandantul tuturor forțelor militare aflate în subordinea Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Iar după dizolvarea Consiliului Dirigent de către guvernul de la București, lui Boeriu i-a fost încredințată comanda corpului VII de armată din Sibiu. Boeriu a primit în anul 1921 Marea Cruce a Ordinului Coroanei României, acordat de
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
drumuri naționale europene (E); drumuri naționale principale și drumuri naționale secundare. Autostrăzi și drumurile naționale în România sunt administrate de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcțiile Regionale de Drumuri și Poduri (DRDP) ce au în subordine un număr total de 44 Secții de Drumuri Naționale (SDN), acestea fiind organizate la rândul lor în 316 districte de drumuri care administrează sectoare de drumuri în lungime medie de 50 km. Cele șapte Direcții Regionale de Drumuri și Poduri
Rețeaua rutieră din România () [Corola-website/Science/300222_a_301551]
-
fost sediul Scaunului Secuiesc al Arieșului. Sfârșitul secolului al XIX-lea constituie o perioadă de liniște și refacere, construindu-se clădiri administrative, judecătorești, școli, calea ferată, într-o nouă reorganizare administrativă, Vințul primind titlu de „capitală de plasă", având în subordine 19 sate. Dezvoltarea ulterioară a localității s-a integrat apoi în istoria generală a statului național român unitar. Au urmat alte evenimente care au adus modificări în structura administrativă: reforma agrară, criza economică, dictatura regală, al doilea război mondial. Autoritățile
Unirea, Alba () [Corola-website/Science/300278_a_301607]
-
comuna în aceeași componență, în plasa Câmpul a aceluiași județ, și cu o populație de 2107 locuitori. În 1931, comunei i-a fost arondat și satul Bâra, anterior în comuna Lipia-Bojdani județul Ilfov. În 1950, comuna a fost trecută în subordinea raionului Ploiești, din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna Balta Doamnei a revenit la județul Prahova, reînființat. În comuna Balta Doamnei se află (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea), monument istoric de arhitectură de interes național
Comuna Balta Doamnei, Prahova () [Corola-website/Science/301640_a_302969]
-
l-a avut primar pe reputatul arhitect ploieștean Toma T. Socolescu, în mandatul căruia comuna a cunoscut o pronunțată dezvoltare, cu construcția mai multor clădiri de utilitate publică. În 1950, comuna Găgeni s-a desființat, iar satul a trecut în subordinea comunei Păulești, arondată raionului Ploiești din regiunea Prahova, iar din 1952 din regiunea Ploiești. Satul "Degerați" a fost rebotezat în 1964 "Păuleștii Noi". În 1968, Păulești a devenit comună suburbană a municipiului Ploiești, având în componență satele Păulești, Găgeni, Cocoșești
Comuna Păulești, Prahova () [Corola-website/Science/301700_a_303029]