630,907 matches
-
spus rolul, ies îndată. Intră Uluc ca Leul și Flămându ca Luna cu felinar, rămuriș pe cap și câine 9 ULUC: (ca Leul) Simțirea delicată se-ngrozește Ca de un monstru de un șoarec mic. Deci, doamnelor, veți tremura, firește, Când va răgi un leu. De-aceea zic: Eu nu-s leoaică, rag, dar nu sunt leu - Uluc, tâmplar de îmbinări, acesta-s eu. De-aș fi fost leu, n-aș fi venit cumva Pe-aici. M-aș teme pentru viața
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
Acest zbucium, și moartea unei ființe dragi pot să cutremure sufletul oricărui om. HIPPOLYTA: Zău că mi-e foarte milă de omul ăsta. MOSOR: (ca Pyram) Di șe făcuși tu lei, natură dură, Să-mi defloreze 11 leul tău iubirea? Când este ea - ba fuse - o vergură De-amor ce și-a trăit neîmplinirea. Lacrimi, șiroiți, Spade, vă iviți. Peptul viu al lui Pyram Să-l străpungeți lângă Partea lui cea stângă: Inima cea prinsă-n ham. Iacă, iacă, am să
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
-i curgă un râu întreg, fără să bea o picătură” . „Fără număr sunt cei ce-au călcat în acest spațiu-al istoriei pe care-l numim Elada în veacul acesta de fier” îi amintește orgolioasa lui soră Ioanna, ocrotitoarea orfanilor, când Grecia era călcată-n picioare, apoi prima doamnă a țării, protectoare a templelor și-a demnității elenilor, pe români îndrăgindu-i. „De m-aș plimba cu prietenele mele ucise mulțimile uimite ar observa că nicicând n-a trecut pe pământ
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
numele furat din Iliada, Menelaos Ludemis, aplecat peste geniul poeziei române, de la ciobanul „Mioriței” până la cei mai tineri poeți, ținea să-i declare doar uneia dintre preafrumoasele admiratoare: „Să nu întârzii. Doar atâta îți spun. Să nu întârzii. Căci atunci Când vei bate la ușă voi crede C-a venit Bătrânețea, C-a venit Iarna, C-a venit Moartea. Să nu întârzii!” O, Doamne, și cum toate Elenele, nu doar cea mai celebră din Iliada, au tot întârziat, Menelaos s-a
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
-mi, este rodiul nebun Cel înfiorat în lumină, risipind râsul lui roditor Cu pizmuiri de vânt și de șoapte, spuneți-mi, este rodiul nebun Ce se zbate-n frunzișurile nou-născute în zori Dezvăluind înaltului toate culorile cu fiori de triumf? Când pe câmpiile abia trezite fetele goale Cu mâinile galbene adună trifoiul Reîntoarse din depărtările somnului, spuneți-mi, este rodiul nebun Ce le pune încrezător în verzile coșuri luminile Ce umple de triluri numele lor, spuneți-mi, Este rodiul nebun în
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
lucrurilor aripi deschide În pieptul visărilor noastre profunde, este rodiul nebun? Și-acum, Măriile-Voastre, poeți ai Eladei, puțini pomeniți și prea mulți nepomeniți aici, vă poftesc să alegeți și voi cel puțin un vers din cartea mea Toamnă clasică, publicată când aveam 75 de ani. Iar dacă nu-l găsiți, aș fi bucuros să parcurgeți de la un capăt la altul „Poeții greci”, în care am încercat să văd chipul vostru, al tuturor, într-o oglindă cu o mie de chipuri: Poeții
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
iluzii doar lipsă de parcă la Patmos se născură cu toții ucenicind cu Ioan la Apocalipsă, din Atena cei liberi, din Sparta iloții. Toți fierb ca varul, ca sângele-s roșii, pierduți sunt încă prin iliade, în haine de doliu ca chiparoșii când noaptea Moirei în suflet le cade. O muzică-a sferelor înghesuie-n liră și-s una cu ea, emigrând până-n lună. O mie de insule-n vers le respiră. Selena perfidă cu ei se cunună... Tot pleacă și vin din
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
Sorin Lavric Obișnuit a vedea în lucruri sensuri și coerențe, intelectualul este în genere o ființă fără apetit pentru obscurități. Crescut în credința că totul poate fi înțeles, iritarea cea mai vie i-o provoacă fenomenele mistice, și de aceea, cînd întîlnește o problemă „misterioasă", el o preschimbă repede în paradox, adică în forma rațională a unui calambur. Numai că, deși o lichidează grație unui joc de cuvinte, pe dinăuntru tema continuă să-l intrige, opacitatea ei atrăgîndu-l grație contrarierii provocate
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
legionară îl exercita asupra lor. „Ominos" însemnînd aici: tulburător, rău prevestitor și irațional. Căci, în comparație cu notele mentalului interbelic, legionarii erau întruchiparea nefirescului și a monstruosului, un nefiresc pe care Arsenie Papacioc l-a descris frust: singura dată în istoria românilor cînd Caragiale nu a avut dreptate. La stupefierea ominoasă provocată de legionari, în anii '50 s-a adăugat interdicția oficială de a mai vorbi despre ei. Cine atingea subiectul își punea în pericol nu doar cariera, ci libertatea, represiunea care avea
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
pe care nici ele nu le înțeleg. În schimb, este impresionantă franchețea cu care acest autor atît de lirico-idilic, cum este Dinu Pillat, a redat febra ideilor care răscolea lumea interbelică. E lesne de intuit încărcătura zilelor petrecute la Miorcani, cînd, scriind cartea, știa că pune pe hîrtie o temă clandestină. Cum piatra de încercare a onestității unui intelectual român este fenomenul legionar, Dinu Pillat trece proba libertății de conștiință, prețul plătit pentru scrierea romanului fiind cel știut. De aceea, valoarea
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
pe ici pe colo, câte un fiu de funcționar de la oraș sau sat, din așa-numita categorie „mic burgheză”. Au existat însă perioade, unele mai scurte, altele ceva mai întinse, ce au fost nevoite să țină seama de convulsiile regimului, când mulți ziariști absolvenți, de-acum, de licee și deveniți studenți la diferite facultăți au sărit zăgazurile, dedicându-și scrisul unor cauze reale ce măcinau societatea, distanțându-se, însă prudent, de falsele „adevăruri” oficiale. „Limba de lemn” (utilizată de unii - să
„Limba de lemn” într-o emisiune… () [Corola-website/Journalistic/296509_a_297838]
-
lipsa de spațiu mă silește să nu continuu. Și, în plus, nu vreau să umblu cu coaja pe sus. Căci oricum nu poți fi influențat. Aud cum trosnesc ouăle... În noaptea oului pătrunde lumina păgână. Chiar nu-ți tremură mâna când dai cu embrionii în blid, să bați cu furculița Sămânța? - Amuțește, tu, gură! Untura sfârâie deja. Călăule, fă-ți treaba: aruncă-mă-n untură, Halitorule-de-simboluri ce-mi ești! - ia să devin sticloasă după gust... Oule, băiete, nu-ți fie frică
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
pe dinăuntru dinăuntru se mai poate citi pe tăbliță că-i INTERZIS deasupra cocoloașelor de vopsea verde gudronată și totuși soarele dogorește încins pe pompele chezaro-crăiești le mângâie până seara mă așez îmi place să ascult să privesc o stea când încă nu cade nu cădem ba chiar când încă nu-i stea atunci deja prunii recită mireasma magiunului una mie nouă sute BOGDÁN LÁSZLÓ Borges în Creta L-au numit, în sfârșit, doctor honoris causa în Creta, în mijlocul strălucitor al labirintului
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
tăbliță că-i INTERZIS deasupra cocoloașelor de vopsea verde gudronată și totuși soarele dogorește încins pe pompele chezaro-crăiești le mângâie până seara mă așez îmi place să ascult să privesc o stea când încă nu cade nu cădem ba chiar când încă nu-i stea atunci deja prunii recită mireasma magiunului una mie nouă sute BOGDÁN LÁSZLÓ Borges în Creta L-au numit, în sfârșit, doctor honoris causa în Creta, în mijlocul strălucitor al labirintului. Ariadna era și ea de față. A simțit
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
o manieră stilistică neobișnuită. Spre deosebire de cei doi poeți ardeleni importanți care îl precedaseră, Coșbuc și Iosif, Goga s-a transformat de la început și cu de la sine putere în reprezentant al Ardealului, începînd să vorbească sonor în numele acestei provincii românești. Pe cînd Coșbuc și Iosif erau adepții integrării în literatura română din Principate, Goga și-a făcut din regionalismul ostentativ stindard de luptă anti-modernistă și pînă la urmă anti-bucureșteană: va vorbi doar despre Ardeal, va evoca doar mediul ardelenesc, în calitate de purtător de
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
cu toate variantele lui (suspin, oftare, jelanie) și la aceea a o u u (a amorțirii, a visului, a coșmarului). Între acestea două se coagulează un univers poetic ce nu excelează nici prin dimensiuni, nici prin varietate; la Goga, Ardealul cînd nu plînge, doarme, frămîntînduse, de obicei, în coșmar, victimă a unei proiecții mai degrabă infantile. Iată un basm inventat de poet, resort ultim al poeziei sale. Tragismul programat, viziunea sumbră, a oferit de la început stilului o coloratură inconfundabilă. Peisajul imaginat
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
totdeauna/ Truditumi suflet să se-nchine” (Plugarii); „Mult iscusita vremii slovă/ Nu spune clipa milostivă” (Oltul); „Trei pruni frățîni, ce stau să moară,/ Își tremur’ creasta lor bolnavă” (Casa noastră); „Ca o vecernie domoală/ Se stinge zvonul din dumbravă” (Apostolul); „Cînd rătăcind, bătrîne codru,/ Ajung la sînul tău de tată” (În codru); „Mireasa ceriului albastru/ Își împînzeșten ape chipul”(Pe înserate) etc. Tot atîția nonasilabi iambici. Alte incipit-uri au următoarea formă: „La noi sunt codri verzi de brad/ Și cîmpuri
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
de brad/ Și cîmpuri de mătasă” (La noi); „De ce m-ați dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de-acasă?” (Bătrîni); „Stăpîne codru, crai bătrîn:/ Mai ții tu minte oare?” (Reîntors); „Am venit să-ți spun o vorbă/ Azi, cînd pleci în țări mai bune” (La groapa lui Laie); „Sus la crîșmă-n Dealu-Mare/ De trei zile țin soboru” (Cîntece); „Plînge-o mierlă-ntr-o răchită/ La răscruci în Dealu-Mare” (Pribeag); „Luna-și picură argintul,/ Tremurîndu-l pe fereastră” (Pace) etc. Tot atîția
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
avînd, în final, aceeași „poantă” socială ce ar fi putut rata compunerea, Un om atinge însă nivelul marii poezii. La moartea unui țăran sărac și singur, care nu mai avea pe nimeni să-l plîngă, adie un fior metafizic atunci cînd obiectul ce l-a însoțit toată viața se animează, la despărțire: „Rămas bun, biete mîini de trudă, Atîta vreme-mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acum Întîia dată-ncrucișate. [...] Un popă-n grabnice tropare Te va petrece dimineață, Și poate nimeni nu
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
îl înscriu pe Goga în istoria poeziei noastre. Opera sa poetică manifestă o bizară întîrziere față de spiritul epocii în care a fost compusă. Romantismul de factură programat-regresivă a dominat-o de la început, iar acest model s-a păstrat pînă tîrziu, cînd romantismul ajunsese de multă vreme istorie. Unele dintre cele mai tipice forme romantice se perpetuează o dată cu Goga: prezența poemelor de largi dimensiuni, în care există un important scenariu epic (Clăcașii, Frumoasa cea din urmă, Cîntece etc.), profetismul grandilocvent, absența din
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
se arătase mai degrabă reticent pînă atunci în abordarea domeniului. Totuși, Goga se aventurează într-un tîrziu pe terenul comun tuturor romanticilor; încercînd modularea declarațiilor de iubire pe un fundal cosmic, patriotic ori filozofic, el nu obține decît o poezie cînd grandilocventă, cînd seacă. Dacă întîlnim la Goga persoana I singular, trebuie să devenim circumspecți; iar dacă o astfel de poezie este o poezie de iubire, devenim de două ori circumspecți. După Primul Război Mondial, poeziile la persoana I singular, tot
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
mai degrabă reticent pînă atunci în abordarea domeniului. Totuși, Goga se aventurează într-un tîrziu pe terenul comun tuturor romanticilor; încercînd modularea declarațiilor de iubire pe un fundal cosmic, patriotic ori filozofic, el nu obține decît o poezie cînd grandilocventă, cînd seacă. Dacă întîlnim la Goga persoana I singular, trebuie să devenim circumspecți; iar dacă o astfel de poezie este o poezie de iubire, devenim de două ori circumspecți. După Primul Război Mondial, poeziile la persoana I singular, tot mai numeroase
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
criticii ori filozofii români, începînd cu Maiorescu; ministeriatele lui Nicolae Iorga, Mihai Ralea ori Ion Petrovici nu au contribuit deloc la sporirea prestigiului global al personajelor. Aceste precedente ar fi trebuit să-l facă prudent pe poetul Octavian Goga, atunci cînd s-a lăsat antrenat în jocuri politicianiste, ce au culminat cu tranzitoria sa postură de președinte al Consiliului de Miniștri. E foarte posibil ca deziluzia suferită în urma acestei experiențe să-i fi grăbit sfîrșitul. Strălucirile rampei sociale se dovediseră însă
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Iuliu Borna, constată și recunoaște că e, fără s-o vrea, artizanul întregii realități. Ce scrie el se întâmplă întocmai. Până și ancheta la care e supus o are, în momentul înfățișării, gata transcrisă în mapă! Nu e prima dată când, pierzându-și suflul, Groșan apelează la asemenea mașinațiuni. În prozele scurte din Caravana cinematografică (1985), ele mergeau. Astăzi, la peste două decenii distanță, parcă încep să dea semne de uzură. Cât privește strict coerența acestei găselnițe, altceva e încă și
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
tot. Tovarășe Borna, vă bateți joc de mine?" (pp. 253-254) Bun. Dacă admitem convenția lui Ioan Groșan, cum că acest Borna face și desface ițele realității, ar trebui, pe cale de consecință, ca orice procedeu alegoric să fie dintru-nceput exclus. Când își stenografiază, avant la date, discuția de a doua zi cu maiorul, lucrurile se petrec tel quel, nu ca și cum. Când o cucerește, tot așa, pe planturoasa Vianda (alt nume de o imposibilă transparență), Borna imaginează pur și simplu scena seducției
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]