630,907 matches
-
Borna face și desface ițele realității, ar trebui, pe cale de consecință, ca orice procedeu alegoric să fie dintru-nceput exclus. Când își stenografiază, avant la date, discuția de a doua zi cu maiorul, lucrurile se petrec tel quel, nu ca și cum. Când o cucerește, tot așa, pe planturoasa Vianda (alt nume de o imposibilă transparență), Borna imaginează pur și simplu scena seducției Viandei. Fără ricoșeuri, fără înșelătorii, fără esopisme. Și-atunci, cum de o petrecere curtenească de secol XVIII reverberează până în anul
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
lui doar i se crapă poarta spre ocultul paradis. Ucigaș nu-i, nici ucis acolo, și nu-i demență. Din blânda adolescență eu nu știu mai dulce lucru. 3) Eu nu știu mai vesel lucru ca seninu-mi, iubit mult. Totuși, când vorbind v-ascult în discuții aiurând, pacea mea v-aș da curând, pentru-a voastră, oh, să pot! Dar din limite de tot să ieșim nu ne e dat. Nu-s de mine-amor turbat, paradis, trufii de ură. De i-
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
ar fi permis pe gură muritor să mă sărute, ar simți acele mute stări, cum e al morții ger: atât am azur din cer, și-atât ard într-o iubire. 1) Nu știu mai arzând iubire ca iubirea ăstui lut când la piept îl strânge, mut, credinciosu'-n mângâiere. Precum mărul gust de miere și de crud îmi lasă-n gură; dacă-un strop de-amar se-ndură e ca pofta să-mi continui. Sfâșiere nu-i, de chinu-i ce exalți
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca să te-aud, glas curat. Dar de nu poți vătămat să fii, ruga-mi împlinește. Ochiul meu nu te zărește, te aud: ești oare-o fată? de-i așa, din legănată boare, când te chem - coboară! Dor mi-e să te văd, amară ziua mi-e, e negru chipu-i. și frumoasă mi te-nchipui cum auzul nu te fură. O, te-aș săruta pe gură, duioșie ce-o ignori. Două patimi să
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
văd cer? Nu ai trup, înfățișare; numai un surâs ești oare? Hai, vorbește, spune încă! 3) Spune, bunule, tu încă, dacă să m-auzi te frângi. Oare-n visele-ți adânci n-ai ajuns nicicând la mine? Aurora-n cer când vine? În veghea binecuvântată, cum îi spune el; mascată e-n ea scârba lui, dezgustul. M-a născut tocmai dezgustul lui, și chinul ce-l sfâșie: și atât mă simt de vie pe cât traiul meu vi-i drag. Dar dacă
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
vadă în filme de gen tot felul de caricaturizări și fantezii goale cu privire la diversele procese de inspirație, concepere, executare, eventual performare sau studiere (pragmatică ori teoretică). Dar toate acestea „au ținut” până în ultima vreme, chiar până-n ultimul deceniu, când profesionalismul a fost generalizat spre maxim chiar și pentru scenariștii celor mai comerciale producții, poate competiția cinematografică impunând consultarea serioasă și a artiștilor propriu-ziși, a criticilor (în speță, a muzicologilor), a esteticienilor ori istoriografilor sobri. A Late Quartet (2012, scenariu
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
mimează cântul pe strune în mod foarte convingător. Ai impresia că uneori chiar ei cântă, chiar dacă știi că nu sunt deloc muzicieni și că fac playback peste un ansamblu real, celebru, de calibru maxim („Brentano”). Desigur, ei discută mereu, din când în când, chestiuni legate strict de muzică, despre atitudinea interpretativă, despre frazare, expresivitate, partitură. Și o fac cel mai adesea în fraze parcă extrem de bine alese de prin volumele de muzicologie, estetică și hermeneutică beethoveniană din ultimele 2-3 decenii. Ei
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
pe strune în mod foarte convingător. Ai impresia că uneori chiar ei cântă, chiar dacă știi că nu sunt deloc muzicieni și că fac playback peste un ansamblu real, celebru, de calibru maxim („Brentano”). Desigur, ei discută mereu, din când în când, chestiuni legate strict de muzică, despre atitudinea interpretativă, despre frazare, expresivitate, partitură. Și o fac cel mai adesea în fraze parcă extrem de bine alese de prin volumele de muzicologie, estetică și hermeneutică beethoveniană din ultimele 2-3 decenii. Ei sugerează adesea
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
că din calcaneu... Veșnic să ridici o mie de picioare! Baremi mie, Doamne, dă-mi, prin colb sau rouă, nouă sute nouă'j'nouă! Cameleonul Soarta bietelor lacerte de copac e că-s incerte la culoare,-n zori îs roz, verzi, când umblă prin rogoz, albăstrui în lac, și sure printre blocuri gri... Obscure, dacă plouă,-n ceață spelbe, târguind, li-s, ca în selbe, solzii: policromi și-n febră; fac dungi albe lângă zebră. Pe ecran, dacă se plimbă, repede culoarea
Jan Koneffke by Șerban Foarță () [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
gri... Obscure, dacă plouă,-n ceață spelbe, târguind, li-s, ca în selbe, solzii: policromi și-n febră; fac dungi albe lângă zebră. Pe ecran, dacă se plimbă, repede culoarea-și schimbă, amețindu-le, de lunea până luni, televiziunea. Cameleonul, - când, cu alte fiare,-n cerurile-nalte, între îngeri, va să suie -, poți să-l iei de unde nu e, căci nici sângele de sevă rece, nu i-l știi de-adevă... Kakadu & Papagai Un kakadu și-un papagai se gâlceveau în legătură
Jan Koneffke by Șerban Foarță () [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
lână. Molia sprintenă,-ntre molii mai molâi, pe nume Molly, a făcut în lână găuri fără fund ca niște hăuri, hăuri de privit în ele ca, nopți lungi, la telestele. Molia sprintenă,-ntre molii mai molâi, pe nume Molly înlemni când unul capul și-l vârî, scrutând dulapul, și se încurcă în, groasă, lâna veche bine roasă printre umerașe,-n zbor, dând din aripi fără spor Molia sprintenă,-ntre molii mai molâi, pe nume Molly: "Bună ziua", zise, "Molly îmi zic prietenele
Jan Koneffke by Șerban Foarță () [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
care tocmai l-am isprăvit să repurteze succes. Asta pentru că succesul e un fenomen colateral, de loc obligatoriu, al reușitei. El nu trebuie să fie un ideal (nici nu poate fi), ci, eventual, un derizoriu scop de moment. Altceva e când îți propui ca muzica ta să dobândească acea sinceritate și autenticitate capabile să o personalizeze la modul peremptoriu. Abia aici recunoaștem idealul. A încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
toate cronicile și criticile referitoare la piesele mele, chiar și pe cele care susțin că eu scriu pentru bani și că am o chemare spre instinctele brutale și animalice. Întrebare: Niciodată nu iese fum fără... Răspuns: Focul scoate mult fum când picuri apă peste el. Întrebare: Dar, de bună seamă, recunoști că piesele tale recente degajă o răscolitoare notă de duritate, de răceală, de violență și furie? Răspuns: Cred că, în mod nedeliberat, am mers pe linia tensiunilor tot mai încordate
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
până ce dimineața-și strecoară primele razele prin gaura cheii și se deschid ușile întunericului. Copacul și firmamentul Un copac pășește prin ploaie, trece pe lângă noi prin ceața șiroitoare. Are o misiune. Extrage viață din ploaie ca mierla dintr-o livadă. Când ploaia încetează, copacul se oprește, El strălucește, drept și tăcut în noptea tremurătoare, așteptând ca și noi acea clipă când fulgii de nea vor începe să înflorească în univers. Față în față În februarie, viața era pe oprire. Păsările zburau
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
prin ploaie, trece pe lângă noi prin ceața șiroitoare. Are o misiune. Extrage viață din ploaie ca mierla dintr-o livadă. Când ploaia încetează, copacul se oprește, El strălucește, drept și tăcut în noptea tremurătoare, așteptând ca și noi acea clipă când fulgii de nea vor începe să înflorească în univers. Față în față În februarie, viața era pe oprire. Păsările zburau cam fără voia lor iar sufletul râcâia peisajele ca vaporul ce se freacă de ponton când e amarat. Pe partea
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
și noi acea clipă când fulgii de nea vor începe să înflorească în univers. Față în față În februarie, viața era pe oprire. Păsările zburau cam fără voia lor iar sufletul râcâia peisajele ca vaporul ce se freacă de ponton când e amarat. Pe partea asta copacii ne întorceau spatele. Puteai ști cât de groasă-i zăpada privind ierburile moarte. Urmele unor pași îmbătrâneau pe troiene. Iar sub o prelată, verbul se ofilea. Până când, într-o zi, s-a apropiat ceva
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
n-au stăpân - tocmai acum ele îmbracă Viața. Oamenii dorm: unii au somn liniștit, alții sunt încordați de parcă s-ar antrena greu pentru enernitate. Chiar și în somn profund, nu vor să le scape ceva. Dorm ca niște bariere lăsate când trece misterul. Dincolo de sat, șoseaua o ține întins prin pădure. Arborii au căzut de acord să tacă. Au înfățișarea teatrală pe care o regăsim în flăcări. Și cât sunt frunzele lor de precise! Vin cu mine acasă. Acum m-am
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
plec spre insula acoperită de zăpadă. Îndărătnicul nu are cuvinte. Paginile lui albe se întind în toate direcțiile! Dau în zăpadă peste urme de copite de cerb. Nu sunt cuvinte, ci un limbaj. Amintirile mă observă O dimineață de iunie, când e prea devreme să te trezești, și prea târziu să adormi din nou. Trebuie să ies în verdeața îmbibată de amintiri, iar ele mă urmăresc din ochi. Rămân invizibile, se topesc în ansamblu, impecabili cameleoni. Sunt atât de aproape de mine
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
doar nerelevante, ocupă cam trei sferturi din cele 150 de pagini! Și totuși, pentru 18-20 poeme definitorii din Coline cu demoni (Editura Eminescu 1970), numerosul și seriosul juriu al Uniunii Scriitorilor mi-a acordat Premiul pentru poezie. (Pe 27 aprilie, când avusese loc jurizarea, eu mă aflam încă prin pădurile Moldovei, împreună cu Virgil Mazilescu, încheind o concentrare militară de o lună...) Florin Mugur mi-a trimis, înainte de premiu, o scrisoare extraordinară: "Ai scris, în sfârșit, Cartea. (...) și îmi dai curaj: pentru că
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
maximul la care aș fi putut râvni. Lăsând de o parte orice glumă, cred că ne aflăm în fața unui talent deosebit: umorul dens, satira aproape glacială, mimarea romanului-foileton, totul ni se pare reușit. Iar printre toate, apar imagini remarcabile din când în când: sticlele goale care plutesc pe lângă vas Ťca niște pești morțiť; pistolul Ťce arde mocnit - prismă pitică de gheațăť; luna care Ťs-a ascuns după un rechinť, totul dovedește imaginație lirică de bună calitate." Ajung la cele 20 de Recuperări
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
care aș fi putut râvni. Lăsând de o parte orice glumă, cred că ne aflăm în fața unui talent deosebit: umorul dens, satira aproape glacială, mimarea romanului-foileton, totul ni se pare reușit. Iar printre toate, apar imagini remarcabile din când în când: sticlele goale care plutesc pe lângă vas Ťca niște pești morțiť; pistolul Ťce arde mocnit - prismă pitică de gheațăť; luna care Ťs-a ascuns după un rechinť, totul dovedește imaginație lirică de bună calitate." Ajung la cele 20 de Recuperări (1958-1966); prima
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
În Ființele dintre nisipuri, revine înaltăpartele (sau pretutindenea!) deșertului: Voi sunteți cele care ne vor urma, ființe dintre nisipuri? De mult așteptați voi ca munții să se roadă și toate să ajungă și să treacă prin marele răgaz al pietrei... Când germenii vor da în lături lespezile de nisip, va fi o creștere sălbatică și deasă: vă veți mări ca în ocheane! Multe aș avea de comentat (dar nu de explicat!) în Ființele dintre nisipuri, dar aș face astfel un deserviciu
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
zicându-i acest cuvânt: cum de vreme ce, pre ceia ce ne iubesc și ne sărută, tu zici să-i omorâm, dară încă ce învățătură vor da să facem celora, ce ne vor ură și ne vor fi cu vrășmășie”. Tot așa: „când să vor iubi amândoi, răpitorul cu fata cea răpită, și ne putând în alt chip să se împreune, pentru dragostea ce au la mijlocul lor, să vor sfătui să să răpească atuncea cum zic o samă de dascăli nu se va
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
totuș se desfată cu dânsa de la ora a șasea din zi până la ora a treia din noapte, ba câte odată lungesc ospetele până în zori..., dar nu în fiecare zi fac aceasta, ci numai de sărbători sau în vreme de iarnă, când gerul închide pe oameni între păreții odăilor și-i sfătuiește să-și încălzească membrele cu vin...Mai îndrăgiți sunt de vin, mai ales cei din Moldova de jos și de la hotarele Munteniei. Odinioară a fost întrecere între moldoveni și munteni
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]