630,907 matches
-
de plugărit, Tocma-n zi de sărbătoare Tocma-n timp de închinare? - Doamne, pun mâna pe piept Și mă jur să-ți spun cu drept. Pân-a nu-ajunge plugar Aveam falnic harmasar Și o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Gelu Andone Alelei! pe când eram Om întreg de mă luptam Mulți păgâni am mai stricat! Multe capete-am fărmat De tătari și de lifteni Și de falnici ungureni! Iar
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
iaca vine la Domn o babă, dar bătrână de-și scărpina pieptul cu nasul, așa era de gheboasă - și-l povățuiește să cheme pe Soare la un ospăț și să-l cinstească după toate rânduielile cuvenite fețelor strălucite. După ospăț, când toți or fi în toane bune, să trimită fata și să ceară o sărutare de la craiul zilei (de la Soare), că numai așa odrasla lui dragă are să prindă la grai. Vodă îmbucurat, puse-n cale un ospăț mare. Pe capul stăpânitorului
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
că are să nimicească vlăstarul îndrăznețului Vodă. Gelu Andone 59 În noaptea ospățului, luna s-a dosit după sprânceana codrilor, pândind să-și zărească dușmanca pentru ca s-o zdrobească. Soarele, un făt-frumos de lumină, chefuia cu Vodă și cu toți curtenii. Când, pe la sfârșit, veni la petrecanie și fata Domnului, împodobită ca o primăvară caldă, cade în genunchi la picioarele Soarelui și-i cere o gură de mântuire. Luna, furioasă, se ridică turbată peste straja (culmea) codrilor negri și, aruncându-se într-
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
ale cvartetului german. Nu se aude la noi așa des un ansamblu de asemenea anvergură: unitatea de concepție cultura sunetului, subordonarea personalității fiecăruia față de înscrisul partiturii au fost dominantele concertului. Sudura a fost totală, simțirea și expresia strunite sau dezlănțuite (când era cazul), articulația formală perfect coerentă. Niciunul dintre cei patru (Erika Geldsetzer - vioară, Sascha Frömbling - violă, Konstantin Heidrich - violoncel, Dirk Mommertz - pian) nu a ieșit în evidență decât numai atunci și numai cât partitura o impunea: strălucire, lirism, patos, culoare
Perfect spirit cameral by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83555_a_84880]
-
Ștefan-Vodă și-a ridicat și el oaste, și le-a ieșit în cale numai c-o mână de oameni, dar cu credință în Dumnezeul cel puternic, cu nădejde în brațele lor cele vânjoase și cu meșteșugul ostășesc moștenit din moși-strămoși. Când a văzut Ștefan puzderia cea de turci, n-a fost chip să se bată fățiș și la loc larg, îndată a cotigit-o Ștefan cu oastea îndărăt, pe ici, pe colea. Și tot i-a tras pe turci încet, încet
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
dânsul prăpădind tot ce găseau în drum. Au dat foc mai multor sate: Șovârcani, Grăpeni, până și satul Hârtop a fost pârjolit; iar pe Ruxanda, văzând-o atât de frumoasă, Soleiman, pașa cel turcesc, o ia cu dânsul în robie. Când s-a dat bătălia de la Racova, Mihu, zărește pe Ruxanda, stând pe calul lui Soleiman. Turcul, văzând că va fi biruit, străpunge cu paloșul său pe Ruxanda, ca și cum ar fi zis: „Nici a mea, dar nici a ta să nu
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
Morariu din satul Glodeni, com. Parpanița, ținutul Vasluiului) Se zvonise în țară că vin ungurii, să ne prade și să jecmănească biata țară. Și vorba ceea: „vorba rea merge ca plumbul” așa că a ajuns, în pripă, până la urechea lui Ștefan. Când a auzit el de una ca asta, nu s-a-ncrâncenat deloc, ci îndată a trimis pe hatmanul lui, Peștiovici, om credincios și cu multă trecere, ca să iasă în pripă înaintea ungurilor, să le taie pofta de prădăciuni și să-i alunge
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
de te luau fiori, mă rog, era o treabă și un chef de-ți curgeau ochii la ei și nu te-ai mai fi dezlipit de dânșii. Hatmanul, într-o vreme, își aruncă ochii în zarea dealului de către munți și când acolo ce să vadă? Ungurii veneau cât puteau în goana cailor asupra secerătorilor. Ostașii noștri, fără zăbavă, iau puștile și fuga înaintea ungurilor, dar când să deie foc ... pace! iar ungurii pătuleau la pământ oastea moldovenească de te lua groaza
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
de dânșii. Hatmanul, într-o vreme, își aruncă ochii în zarea dealului de către munți și când acolo ce să vadă? Ungurii veneau cât puteau în goana cailor asupra secerătorilor. Ostașii noștri, fără zăbavă, iau puștile și fuga înaintea ungurilor, dar când să deie foc ... pace! iar ungurii pătuleau la pământ oastea moldovenească de te lua groaza. Nu multă vreme au trecut la mijloc și ungurii au împrăștiat pe moldoveni și s-au dat la prădat și jefuit până când s-au săturat
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
dânsul și l-a luat să fie fecior în casă, adică să îngrijească de ciubote și de straie. Șolcan se purta bine așa că îi era drag lui Vodă și făcea mare haz de el și de incurile lui, mai ales când era Vodă cam supărat. Într-o seară, când nu era stăpânu-su acasă, Șolcan s-a îmbrăcat frumos și s-a dus să se fudulească la neamuri. Când l-au văzut țiganii și țigăncile în port fain și țanțoș la statură
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
în casă, adică să îngrijească de ciubote și de straie. Șolcan se purta bine așa că îi era drag lui Vodă și făcea mare haz de el și de incurile lui, mai ales când era Vodă cam supărat. Într-o seară, când nu era stăpânu-su acasă, Șolcan s-a îmbrăcat frumos și s-a dus să se fudulească la neamuri. Când l-au văzut țiganii și țigăncile în port fain și țanțoș la statură, toți s-au strâns buluc împrejurul lui. - Aoleu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Vodă și făcea mare haz de el și de incurile lui, mai ales când era Vodă cam supărat. Într-o seară, când nu era stăpânu-su acasă, Șolcan s-a îmbrăcat frumos și s-a dus să se fudulească la neamuri. Când l-au văzut țiganii și țigăncile în port fain și țanțoș la statură, toți s-au strâns buluc împrejurul lui. - Aoleu, ce mai faci, Șolcane, maică? El le răspundea chefos: - Sunt sănătos și voinic, Să trăiască Măria- Sa Vodă. Dar
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
o ducem cum o ducem, dar cu jupân Pârcălabu nu ne-mpăcăm. - Dacă-i așa, faceți jalbă și-o dați la mine, ca s-o dau Măriei Sale, să vă facă dreptate. Țiganii fac îndată jalba și-o dau lui Șolcan. Când se-ntoarce Vodă acasă, Șolcan îi iese înainte și prinde a plânge cu suspine. Vodă, cum l-a văzut plângând, îl și întreabă: - Ce plângi, măi Șolcane? - Plâng pentru că m-a bătut taica popa, la biserică. - De ce te-a bătut
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
plângi, măi Șolcane? - Plâng pentru că m-a bătut taica popa, la biserică. - De ce te-a bătut, mă? - M-a bătut că n-am știut să zic „Tatăl nostru”. Vodă care era din firea lui tare de credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate slugă domnească să nu știe măcar atâta? - Ba-l știu, Măria-Ta, dar popa m-a bătut degeaba. - Ia zi-l
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Philippe Gaubert. Evenimentul s-a desfășurat în orașe din România, apropiate de viața culturală a lui George Enescu. Primul concert, și cel mai timid de altfel, a avut loc pe data de 2 octombrie la Aula Palatului Cantacuzino din București, când a avut loc și deschiderea festivalului, luând cuvântul Prof.univ.dr Mihai Cosma. Au urmat recitalul de la Ploiești, din data de 3 octombrie găzduit de Casa Memorială Paul Constantinescu și cel de la Dorohoi, din 5 octombrie, de la Muzeul Memorial George Enescu
Festivalul interna?ional "Popasuri enesciene" () [Corola-other/Journalistic/83601_a_84926]
-
Concursul Internațional de Vioară Corina BURA Acum, când s-au risipit acordurile din cadența finală a celei de a XIX-a ediții a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”, cei care au urmărit îndeaproape evenimentul în complexitatea lui sunt animați de trăiri contradictorii, care amestecă enorma oboseală cu
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
între crescendo-uri și decrescendo-uri orchestrale de o sensibilitate și expresivitate captivante. Aici, dirijorul a ținut să sublinieze subtilitatea și farmecul timbral al Orchestrei Radiodifuziunii bavareze, amintindu-ne de efectele pe care Sergiu Celibidache le obținea de la Filarmonica müncheneză când a concertat odinioară la București. Suita din opera “Cavalerul Rozelor” de Richard Strauss a încheiat în ascensiune tensională întregul concert al oaspeților germani, fantezia de prezentare, de pildă, a celebrului vals în multiple ipostaze, declanșând delirul publicului. Am avut senzația
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
anticipând astfel libertățile asumate de romanticii care i-au urmat. Iar ultima seară a alăturat, inspirat, două opusuri gândite în tonalități majore - Simfoniile nr. 3 și 9 -, subliniind seninătatea creatorului vienez în anii adolescenței (prima lucrare fiind scrisă în 1915, când avea doar 17 ani), apoi, în Marea simfonie, regăsindu-se toate suferințele și tristețile unei vieți prea scurte, sufletul său chinuit, dar atât de sensibil, găsindu-și liniștea eternă chiar în anul 1828, când a finalizat partitura, ca un fel
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
prima lucrare fiind scrisă în 1915, când avea doar 17 ani), apoi, în Marea simfonie, regăsindu-se toate suferințele și tristețile unei vieți prea scurte, sufletul său chinuit, dar atât de sensibil, găsindu-și liniștea eternă chiar în anul 1828, când a finalizat partitura, ca un fel de “cântec de lebădă” înainte de a se stinge în 19 noiembrie. Și toate aceste aspecte s-au reflectat în tălmăcirea oferită de către artiștii vienezi care, firesc, ar trebui să fie primii care să rezoneze
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
sam în biata țară a Moldovei. D-apoi că ce au căutat au și găsit ei. Domnul Ștefan gata de luptă în toată clipeala, le-a dat o întâmpinare și o bună dimineață și o noapte bună, că era noaptea când i-a căsăpit, care au pomenit-o cât au trăit păgânii cei ce au mai scăpat teferi fugind în ruptul capului. Intrând Ștefan-Vodă cu curtenii lui prin codri deși și neumblați de prin părțile Rădăuțului, descălecă într-un loc și
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
războaie. Povestind, ba unul, ba altul, întâmplări vitejești, ba de ale dragostei cu cutare jupâneasă, sau cutare fată de boier, se treziră că se crăpa de ziuă și se puseră iarăși pe căutat cu tot dinadinsul, până într-o vreme, când era soarele hăt, sus, îl găsiră pe Ștefan-Vodă dormind într-o colibă a unui biet român. În colibă ajunse Vodă așa într-un târziu de noapte. Rătăcise Vodă prin cel codru, până când dădu de coliba aceea. Și de colibă n-
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
fi dat dacă n-ar fi luat seama că într-un desiș se zărește ceva ca o lumină. După o bucată de vreme Vodă tot năzuind la lumina aceea se trezi înaintea unei colibe, în care licăreau câțiva cărbuni din când în când. Vodă strigă: - De este cineva în colibă să iasă afară! Atunci ieși un român, care tocmai se trezise din somn, și-l întrebă, că ce vrea. Ștefan îi spuse că-i un drumeț și că a rătăcit prin
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
dacă n-ar fi luat seama că într-un desiș se zărește ceva ca o lumină. După o bucată de vreme Vodă tot năzuind la lumina aceea se trezi înaintea unei colibe, în care licăreau câțiva cărbuni din când în când. Vodă strigă: - De este cineva în colibă să iasă afară! Atunci ieși un român, care tocmai se trezise din somn, și-l întrebă, că ce vrea. Ștefan îi spuse că-i un drumeț și că a rătăcit prin pădure și
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
cu o dușcă de apă rece ca gheața ce-i aduse românul în pălăria lui de la izvorul din dosul colibei, Vodă își puse dreapta drept pernă de puf moale sub cap, și adormi pe loc un somn de cele voinicești. Când se trezi, văzu pe unul din curtenii lui în colibă, și pe ceilalți afară, așteptându-l ca să se scoale. Ei spuseră românului că el a găzduit în coliba lui pe Ștefan-Vodă, ceea ce uimi mult pe român. După ce se sculă, Vodă
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
român. După ce se sculă, Vodă, mulțumi românului pentru buna primire, cu o mână de bani și, încălecând, plecă cu curtenii și căpitanii cu toți spre Mănăstirea Putna. Aici îi primi starețul mânăstirii, și-i făcu o masă aleasă. Pe timpul ospățului, când vinul făcea ocol împrejurul mesei și toți mesenii se făcură mult vorbăreți, întrebă Vodă pe curteni: dacă au mâncat ei mămăligă. Curtenii se cam mirară de această întrebare domnească, dar tot răspunseră cu toții că au mâncat. - Dacă ați mâncat, zise
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]