630,907 matches
-
fie, în schimb a avut mereu alături oameni care i-au prețuit talentul. Debutează pe micul ecran în 1993, cu o piesă a lui Șerban Georgescu, după care are o primă confirmare importantă la selecția națională Eurovision din anul următor, când ocupă locul 3 cu melodia regretatului Dinu Giurgiu, “E doar un joc”. Se clasează pe locul 4 la festivalul de la Mamaia din același an, cu piesa lui Adrian Ordean, “Aș vrea” și tot pe 4 la Eurovision, cu “Prea multe
Gra?ii by Ada CONCIUC () [Corola-other/Journalistic/83697_a_85022]
-
decembrie 2012. Ideea unei colaborări cu Ian Raiburg (cunoscut la noi mai puțin în ipostaza de cantautor cât de autor al unor mari șlagăre interpretate de Fuego sau Ion Suruceanu) se născuse cu mai bine de un an în urmă, când Silvia i-a solicitat o piesă melodic-romantică. Fiind cucerit de glasul acesteia, Raiburg i-a propus să intre în studio pentru un album cu 10 melodii, primul pe care-l consacră integral altui artist! Înregistrările s- au făcut în două
Gra?ii by Ada CONCIUC () [Corola-other/Journalistic/83697_a_85022]
-
București. Mama sa era casnică, o talentată croitoreasă, iar tatăl, fost militar, desenator tehnic la un institut de proiectări, este cel care i-a insuflat pasiunea pentru muzică. A locuit multă vreme în cartierul Bucureștii Noi, în apropierea bisericii Bazilescu (cînd i-am luat primele interviuri se mutase - adresă predestinată! - pe Știrbei Vodă, chiar peste drum de Conservator), fiind colegă de clasă cu Angela Similea. Pentru autenticitate, păstrăm povestea la persoana întâi, așa cum ne-a fost încredințată. Colegă cu Angela Similea
Povestea adev?rat? a primului "Cerb de aur" by Octavian URSULESCU () [Corola-other/Journalistic/83698_a_85023]
-
întrebare, rămase până astăzi pentru mine fără răspuns, este una specială, dar am să încerc, totuși, s-o postez într-o rază de lumină călătoare. Familia Angelei se mutase de curând în cartierul unde eu mă născusem, Bucureștii Noi, pe cînd ea avea vârsta de 10 ani. Era ca o “floare de colț”, timidă, retrasă, mai tot timpul singură, privindu-ne pe noi, colegii ei, care zburdam, ne jucam nestingheriți lăsând frâu liber simțămintelor, sentimentelor, fără să punem pe cântar vorbele
Povestea adev?rat? a primului "Cerb de aur" by Octavian URSULESCU () [Corola-other/Journalistic/83698_a_85023]
-
Vocea umană - instrumentul zeilor Când am ales această temă (justificată prin vocația și preocupările mele didactice și științifice), nu am știut că deschid infinit posibilitatea unor dezbateri și aprofundări, ce țin în mod evident de existența omului pe acest pământ, de formele expresiilor sale în
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
de viață, de respirație, de conștientizare a propriei noastre existențe. <<”Rostesc ceva” spune, deopotrivă: enunț un lucru și pun în ordine unul. Cu verbul a rosti te ridici deci la o expresivitate filosofică neașteptată (chiar dacă dicționarele nu o învederează încă). Când Adam era pus să dea nume fiecărui viețuitor, ni se spune că le dă și un rost, că „le rostește întru ființa lor”. Cu fiecare „rostire” potrivită se evocă acest gând, în limba noastră. Iar când, pe cu totul alt
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
nu o învederează încă). Când Adam era pus să dea nume fiecărui viețuitor, ni se spune că le dă și un rost, că „le rostește întru ființa lor”. Cu fiecare „rostire” potrivită se evocă acest gând, în limba noastră. Iar când, pe cu totul alt plan, știința de astăzi vine să vorbească despre un „cod genetic”, un limbaj al vieții care dă varietatea controlată a organismelor, poți încă vorbi în termeni de rostire, în sens de rostuire genetică.>> Constantin Noica, “Cuvânt
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
conving de fiecare dată că niciunde cuvintele nu au fost mai bine orânduite și niciunde “cântecul” lor, asemeni ademenirii zeițelor mărilor, nu au copleșit, nu au deturnat muritorul de rând, mai puternic, mai narcotic, decât în spațiul inegalabilei arte grecești. Când vocea umană însă, devine egală instrumentelor zeilor, când ea își întinde vraja peste necălcatul tărâm al Olimpului, când susură și geme sfâșietor, când adoarme și alintă, când iubește și tremură de emoție, ea devine prin sine divină, olimpiană și detașată
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
au fost mai bine orânduite și niciunde “cântecul” lor, asemeni ademenirii zeițelor mărilor, nu au copleșit, nu au deturnat muritorul de rând, mai puternic, mai narcotic, decât în spațiul inegalabilei arte grecești. Când vocea umană însă, devine egală instrumentelor zeilor, când ea își întinde vraja peste necălcatul tărâm al Olimpului, când susură și geme sfâșietor, când adoarme și alintă, când iubește și tremură de emoție, ea devine prin sine divină, olimpiană și detașată de carnalul jalnic al purtătorului de instrument. Există
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
ademenirii zeițelor mărilor, nu au copleșit, nu au deturnat muritorul de rând, mai puternic, mai narcotic, decât în spațiul inegalabilei arte grecești. Când vocea umană însă, devine egală instrumentelor zeilor, când ea își întinde vraja peste necălcatul tărâm al Olimpului, când susură și geme sfâșietor, când adoarme și alintă, când iubește și tremură de emoție, ea devine prin sine divină, olimpiană și detașată de carnalul jalnic al purtătorului de instrument. Există o taină, un mister, adevăruri ce nu se spun, pentru
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
copleșit, nu au deturnat muritorul de rând, mai puternic, mai narcotic, decât în spațiul inegalabilei arte grecești. Când vocea umană însă, devine egală instrumentelor zeilor, când ea își întinde vraja peste necălcatul tărâm al Olimpului, când susură și geme sfâșietor, când adoarme și alintă, când iubește și tremură de emoție, ea devine prin sine divină, olimpiană și detașată de carnalul jalnic al purtătorului de instrument. Există o taină, un mister, adevăruri ce nu se spun, pentru “a nu distruge cu mintea
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
muritorul de rând, mai puternic, mai narcotic, decât în spațiul inegalabilei arte grecești. Când vocea umană însă, devine egală instrumentelor zeilor, când ea își întinde vraja peste necălcatul tărâm al Olimpului, când susură și geme sfâșietor, când adoarme și alintă, când iubește și tremură de emoție, ea devine prin sine divină, olimpiană și detașată de carnalul jalnic al purtătorului de instrument. Există o taină, un mister, adevăruri ce nu se spun, pentru “a nu distruge cu mintea corolla de minuni a
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
din sunete emoții, că pot trece de la mine (spiritual vorbind), la ceilalți stări profunde, lacrimi, furie, deznădejde și iubire, fără să-i cunosc, fără să mă cunoască, fără să ne mai întâlnim vreodată. Cuvântul este Vocea și Vocea aduce Cuvântul. Când Vocea nu rostește, Cuvântul rămâne neștiut, tânguit, neînțeles. Când Vocea minte, Cuvântul înșeală. Când Cuvântul minte, Vocea trădează. Există comori ce pot fi stăpânite prin cuvinte și prin voci, nesecate; cu cât iei mai mult din ele, cu atât mai
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
vorbind), la ceilalți stări profunde, lacrimi, furie, deznădejde și iubire, fără să-i cunosc, fără să mă cunoască, fără să ne mai întâlnim vreodată. Cuvântul este Vocea și Vocea aduce Cuvântul. Când Vocea nu rostește, Cuvântul rămâne neștiut, tânguit, neînțeles. Când Vocea minte, Cuvântul înșeală. Când Cuvântul minte, Vocea trădează. Există comori ce pot fi stăpânite prin cuvinte și prin voci, nesecate; cu cât iei mai mult din ele, cu atât mai mult sporesc. Cu cât le ții mai adânc închise
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
lacrimi, furie, deznădejde și iubire, fără să-i cunosc, fără să mă cunoască, fără să ne mai întâlnim vreodată. Cuvântul este Vocea și Vocea aduce Cuvântul. Când Vocea nu rostește, Cuvântul rămâne neștiut, tânguit, neînțeles. Când Vocea minte, Cuvântul înșeală. Când Cuvântul minte, Vocea trădează. Există comori ce pot fi stăpânite prin cuvinte și prin voci, nesecate; cu cât iei mai mult din ele, cu atât mai mult sporesc. Cu cât le ții mai adânc închise, cu atât se împuținează, se
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
materia nu poate fi pusă în rânduială fără puterea cuvântului care deosebește lucrurile. Iar cuvântul este chipul și mintea, înțelepciunea și pronia lui Dumnezeu”. Sfântul Antonie cel Mare - Învățături despre viața morală Filocalia, Ed. Hmanitas, București, 1998, 2004, p.34 Când cuvânt, cânt. Când cânt, mă rog. Florența Nicoleta MARINESCU
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
fi pusă în rânduială fără puterea cuvântului care deosebește lucrurile. Iar cuvântul este chipul și mintea, înțelepciunea și pronia lui Dumnezeu”. Sfântul Antonie cel Mare - Învățături despre viața morală Filocalia, Ed. Hmanitas, București, 1998, 2004, p.34 Când cuvânt, cânt. Când cânt, mă rog. Florența Nicoleta MARINESCU
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
imagini ce prezintă aproape toate monumentele, busturile, bassorelief-urile, din județul Vaslui, consacrate lui Ștefan cel Mare. Alături de aceste mărturii sunt prezentate și fotografii din acțiunea organizată de domnul Andone Gelu, în ziua de 1 Decembrie 2007 (Ziua Națională a României), când au fost vizitate (împreună cu elevii de la Școala Satu Nou, comuna Muntenii de Sus) o parte din locurile prezentate în legende.
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
sa oștire. De trei ori focul Iadului azvârlise înapoi de pe rădvenele Plevnei pe vânători și pe dorobanți. Regele stă cu fața lui aspră, ca de piatră și cu ochii săi vulturești, în mijlocul câmpului de bătaie, în ploaia de gloanțe și când a treia oară oamenii lui se retrăgeau, pentru că jumătate di ei, tocmai 2000, zăceau la pământ, atunci lacrimile îl năpădiră pe obraji, dar cu glas de tunet strigă către cei care băteau în retragere: - Încotro? - Vai, Măria Ta! Nici unul dintre
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
reduta, trebuie, vă zic! Înainte, marș! Astfel își strânse el însuși oștirea ce șovăia și o aduse el însuși înapoi unde era mai deasă ploaia de gloanțe, și reduta fu luată! Și ce era mai mult încă, păstrată peste noapte, când turcii făcură o nouă încercare de-a scoate pe români de acolo. Regele Carol ședea-n cortul său și asculta împușcăturile care-i spuneau că s-a-nceput un nou atac, și se-ntreba: Oare armata lui cea tânără și
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
de frumos, în care-ar fi putut să-și arate curajul. Nu-i trecea prin minte c-ar putea să cadă și el printre aceia care acopereau câmpul de bătaie, ale căror vaiete erau și mai înspăimântătoare ca muțenia lor, când numai cu fețele lor îngălbenite chemau mărturie cerul, că s-au luptat ca leii, împotriva unor ziduri, cum ziceau ei, pe când turcii după rădane trăgeau în carne vie. Se gândea numai ce bucurie era să facă miresei sale când s-
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
lor, când numai cu fețele lor îngălbenite chemau mărturie cerul, că s-au luptat ca leii, împotriva unor ziduri, cum ziceau ei, pe când turcii după rădane trăgeau în carne vie. Se gândea numai ce bucurie era să facă miresei sale când s-ar fi întors acasă împodobit cu o cruce, și nu știa că luarea Griviței nu înseamnă luarea Plevnei, și că va sta de strajă multe nopți reci și lungi de-a rândul și că-i vor amorți de frig
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
sfânta scriptură, ca pe icoana sfințită din perete, ca pe crucea bisericii, aș putea să jur că ești chiar Ștefan cel Mare! Atunci streinul puse mâna pe umărul tânărului. - Știam c-ai să mă cunoști! Soldatul se cutremură de bucurie când simți atingerea năzdrăvanului viteaz. Parcă-i curgeau flăcări prin vine, gata să săvârșească nemaiauzite fapte de viteaz, i se părea că de-acum e binecuvântat și sfințit. Dar nu putu să scoată o vorbă, așa de tare-i bătea inima
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
și țara sa; atunci toți își făcură semnul crucii, încredințat că poate soldatul grăia adevărul. Pe la cântatul cocoșilor, veniră la rege să-l vestească cum că atacul a fost înfruntat cu izbândă; îl găsiră cu fruntea-ntre mâini, ațipit, și când deschise ochii se uită în jurul său și-ntrebă dacă n-a fost nimeni în cort. -„Nimeni!” zise ofițerul de serviciu. -„Dar eu am văzut...” zise regele și tăcu. Se gândea că a visat că Ștefan a stat multă vreme cu
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
jure că a vorbit aievea cu marele viteaz, dar nu spuse nimic și credea că visul i-a fost trimis ca să-l întărească și să-l mângâie în ceasul de grea cumpănă. Ce se petrecu însă în sufletul lui Stan, când a doua zi văzu iar pe Ștefan în uniforma sa ciudată stând tot pe lângă rege, măsurând cu privirea-i largă câmpul de bătălie și ori de câte ori veneau zburând gloanțele și ghiulelele, ridicând mâna liniștit, parc-ar fi putut
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]