64,361 matches
-
1968, comuna și-a luat numele de Ciolpani (de la satul de reședință) și a fost inclus în județul Ilfov, satul Țigănești fiind desființat și inclus în satul Ciolpani. În 1981, comuna a devenit parte a Sectorului Agricol Ilfov, aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Șapte obiective din comuna Ciolpani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, toate ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice patru la Ciolpani, (din
Comuna Ciolpani, Ilfov () [Corola-website/Science/300493_a_301822]
-
regiuni. În 1968, a trecut din nou la județul Ilfov, mai multe comune fiind desființate și sate comasate pentru a obține structura actuală. În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. În comuna Snagov se află ansamblul fostei mănăstiri Snagov, monument istoric de arhitectură de interes național, aflată pe o insulă de pe lacul Snagov și existând de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Ansamblul
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
reședința comunei Turbați, din care făceau parte și satele Bâra, Coadele, Fundu și Șanțu Florescu; în 1925, ea făcea parte din plasa Buftea-Bucoveni a județului Ilfov și avea o populație de 3900 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului Căciulați și apoi (după 1960) a raionului Răcari din regiunea București. În 1964 satul și comuna au primit numele de "Siliștea-Snagovului", iar în 1968 comuna s-a desființat, satele ei fiind trecute la comuna Gruiu, rearondată județului Ilfov. Tot
Siliștea Snagovului, Ilfov () [Corola-website/Science/300509_a_301838]
-
drept cătun al comunei) și o populație de 3008 locuitori. Temporar, în 1931, satele Dârvari și Cațichea au alcătuit o comună separată, numită „Dârvari”. Ulterior, satul Cațichea a dispărut, fiind înglobat în satul Dârvari. În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului 16 Februarie al orașului republican București, și a rămas astfel până în 1968. Atunci, satul Cațichea a fost inclus în satul Domneștii de Sus din comuna Domnești, iar comuna Ciorogârla a trecut din nou la județul Ilfov. În anul 1981
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]
-
Sus din comuna Domnești, iar comuna Ciorogârla a trecut din nou la județul Ilfov. În anul 1981, la o nouă reorganizare administrativă, comuna a revenit județului Giurgiu, dar, după 4 ani, în 1985, a fost transferată Sectorului Agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1981 județul Ilfov. Nouă obiective de pe teritoriul comunei Ciorogârla sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice tellurile neolitice din satul
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]
-
și a fost arondata raionului 23 August al orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, a trecut la județul Ilfov, iar din 1981, în urma unei mici reorganizări administrative, a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Două obiective din comuna Găneasa sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov că monumente de interes local. Ambele sunt clasificate că monumente de arhitectură biserică „Sfanțul Nicolae” din Moară Domneasca
Comuna Găneasa, Ilfov () [Corola-website/Science/300500_a_301829]
-
fost inclusă în județul Ilfov, a primit numele actual de "Ștefăneștii de Jos" și a căpătat actuala componentă, după ce satul Pasărea-Boltași a fost desființat și inclus în satul Ștefăneștii de Sus. În 1981, a trecut în Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Patru obiective din comuna Ștefăneștii de Jos sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov că monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice situl de la Crețuleasca, aflat pe
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
Clinceni), a fost inclusă în județul Ilfov, reînființat și cu teritoriul lărgit. În 1981, în urma unei reorganizări administrative regionale, comuna a trecut la județul Giurgiu, din care a făcut parte până în 1985, când a fost transferată Sectorului Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. În comuna Domnești se află situl arheologic de la Domnești, aflat pe malul stâng al Sabarului, între drumul spre Țegheș și cel spre București, clasificat ca sit arheologic de interes național. El cuprinde
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
la care s-au adăugat și satele Sintești și Crețești din comuna desființată Crețești-Sintești. În 1981, comuna Vidra a fost inclusă în județul Giurgiu în urma unei reorganizări administrative a zonei, dar în 1986 a trecut la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Două obiective din comuna Vidra au fost incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov că monumente de interes local, ambele că situri arheologice. Situl „Tellul Vidra” de pe malul stâng al Șabărului
Comuna Vidra, Ilfov () [Corola-website/Science/300513_a_301842]
-
și-a luat numele de Clinceni, fiind inclusă în județul Ilfov, reînființat. În 1981, la o reorganizare administrativă a județelor din zonă, comuna Clinceni a fost transferată județului Giurgiu, până în 1985, când a trecut la Sectorul Agricol Ilfov, aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Trei obiective din comuna Clinceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice, ambele în satul Clinceni cel din punctul
Comuna Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/300495_a_301824]
-
Nefliu a fost desființată și inclusă în întregime în comuna Măgurele, satele Chirca și Nefliu fiind incluse în satul Vârteju. Comuna Măgurele a devenit atunci comună suburbană a municipiului București. În 1981, comuna a trecut la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. În anul 1957, în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA), la Măgurele s-a inaugurat primul reactor nuclear VVRS, un reactor de fisiune, și primul ciclotron U120 din Europa de est, de fabricație sovietică, instalate
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
separată și inclus în satul Vânători) și cu numele de "Petrăchioaia". În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, comuna a trecut în luna ianuarie la județul Ialomița, pentru ca în luna septembrie să fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Unsprezece obiective din comuna Petrăchioaia sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt situri arheologice așezarea din Epoca Bronzului (cultura Tei) aflată
Comuna Petrăchioaia, Ilfov () [Corola-website/Science/300507_a_301836]
-
Astfel, satele Pârlita, Cocioc și Brătulești au fost comasate și incluse în satul Periș, care a devenit reședința comunei și a dat și numele acesteia. În 1981, comuna Periș a fost transferată la Sectorul Agricol Ilfov, o entitate aflată în subordinea municipiului București și devenită în 1997 județul Ilfov. În comuna Periș se află biserică „Sfanțul Nicolae” a fostului schit Bălțeni, datând din 1626, aflată în satul Bălțeni și clasificată că monument istoric de arhitectură de interes național. Palatul Scrovistea Regele
Comuna Periș, Ilfov () [Corola-website/Science/300506_a_301835]
-
în raionul 1 Mai al orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968, când a trecut din nou la județul Ilfov și a luat numele actual de "Tunari". În 1981, comuna a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Nouă obiective din comuna Tunari sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice situl arheologic din colțul nord-estic al aeroportului
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
urmează să facă parte din lanțul hotelier Corinthia. În secolul al XX-lea, orașul București s-a extins treptat, înghițind o parte a vechiului sat. Restul acestuia a fost organizat în 1968 sub forma comunei Pantelimon, aflată din 1997 în subordinea județului Ilfov. Datorită proximității Bucureștiului, comuna s-a extins și ea la rândul ei, către est, și în 2005 a devenit oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pantelimon se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
al orașului republican București, din care au făcut parte până în 1968. Atunci, ele, comasate într-un singur sat, cu numele de Voluntari, au alcătuit o comună suburbană a municipiului București. În 1981, comuna a trecut în Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. În 2004, comuna Voluntari a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Voluntari se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori
Voluntari () [Corola-website/Science/300514_a_301843]
-
În 1950, satul Mogoșoaia a fost inclus în raionul Grivița Roșie al orașului republican București, iar în 1968 a fost organizat drept comună de sine stătătoare, cu statut de comună suburbană a municipiului București. În 1981, comuna a trecut în subordinea Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov. În comuna Mogoșoaia se află ansamblul palatului brâncovenesc Mogoșoaia, monument istoric de interes național, cuprinzând palatul propriu-zis, biserica „Sfântul Gheorghe”, turnul de poartă, cuhnia, vila d
Mogoșoaia, Ilfov () [Corola-website/Science/300503_a_301832]
-
autorizate. Un numar de 7 persoane fizice autorizate sau asociații familiale se ocupă cu prelucrarea lemnului, aceasta îndeletnicire ocupând în ultimul timp un rol din ce in ce mai important între activitățile orașului. Servicii publice locale: - Serviciul Public de Gospodărire Locală Nucet, aflat în subordinea Consiliului Local Nucet, fără personalitate juridică. Orașul Nucet este situat la poalele Munților Bihor, pe Valea Băiței, pe Drumul Național DN 75, care face legătura spre est cu județul Albă, iar spre vest cu DN 76 (Oradea-Deva). Orașul Nucet este
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]
-
capitală a Rusiei iar în 1721 va începe construcția castelului de la Sarskoe, numit mai târziu Țarskoe Selo. Petru amplasează aici cele Douăsprezece Colegii, centrul administrativ al noii sale capitale. Țarul le-a ordonat tuturor proprietarilor de terenuri care aveau în subordine 30 sau mai multe familii de șerbi să-și construiască o reședință în noul oraș. Începând cu 1714 construcțiile din lemn sunt interzise în toată Rusia si sunt obligati sa faca doar din zidarie casele si toate constructiile (asta din cauza
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
militare, toți prinții din linia lui Genghis s-au dus la Kurultai pentru a se alege un succesor din rândurile lor. Batu și aripa vestică a armatei mongole s-a retras din Europa centrală în anul următor. Batu avea în subordinea să o trupa numeroasă de veri , printre care și Guiuc, fiul lui Ogoddai, cu care Batu a avut un conflict, respectiv Guiuc nu a respectat ordinele lui Batu. În acel moment, după Marea Yasa el ar fi trebui să fie
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
afla în plasa Dumitrești a aceluiași județ. Comuna a fost temporar desființată în 1931, când satele ei au fost arondate comunei Sărulești, transferată tot temporar de la județul Buzău la județul Râmnicu Sărat. În 1950, comuna Valea Salciei a trecut în subordinea raionului Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a fost transferată administrativ la județul Buzău, iar pe teritoriul ei a luat naștere oficial și satul Valea Salciei-Cătun. Comuna Valea Salciei a fost
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
activitățile clasice polițienești. Diferitele departamente ale NKVD se ocupau de: De-a lungul timpului, NKVD a avut următoarele direcții principale - главное управление, abreviate "ГУ" - "GU": Pe 3 februarie 1941, secțiile speciale ale NKVD responsabile de contrainformațiile militare au trecut în subordinea Armatei (RKKA) și Marinei (RKKF). GUGB a fost scos din componența NKVD și a fost redenumit NKGB. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, NKVD și NKGB au fost reunite (pe 20 iulie 1941), iar contrainformațiile s-au reîntors
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
nr. 1462, semnat de rege la 2 aprilie și dat publicității la 4 aprilie 1920. Ultima ședință a Consiliului Dirigent a avut loc la Cluj, în 10 aprilie 1920. Locul consiliului a fost luat de Comisia Centrală de Unificare, în subordinea guvernului, cu o organizare și atribuții diferite.
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
1950 în raionul N. Bălcescu al orașului regional București, până în 1968, când a devenit, cu numele de "Jilava", comună suburbană a municipiului București (satele ei fiind deja comasate într-unul singur). În 1981, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Restructurarea industriei de după 1989 a determinat pe mulți locuitori ai comunei, rămași fără locuri de muncă să revină la vechile ocupații ale părinților lor (agricultura și creșterea animalelor). Legumicultura axată pe producția
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
Republicii. S-au distribuit arme la mulți civili, care acționau în colaborare cu unitățile armatei. Ofițerii Departamentului Securității Statului și alte cadre ale Securității sosite pentru a-și „demonstra loialitatea față de cauza revoluției” erau cel puțin la nivel declarativ, în subordinea celor din armată, iar coordonarea acțiunilor de luptă a avut mult de suferit. Riposta, în majoritatea cazurilor exagerată, a celor care făceau parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldați, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]