63,729 matches
-
fost pusă gratuit la dispoziția oricărui străin care o solicita. Iorga a sesizat imediat că Dománovszky și Antál Bella, "așa-zișii istorici" de la Budapesta, susțineau ideea unei probabile infiltrări a românilor în Transilvania începînd cu secolul al XII-lea. Asemenea teorii "serveau revizionismului, nu istoriei". Ulterior (după afirmația lui Iorga), Dománovszky a scris aproape 400 de pagini despre aceste probleme. Iorga considera că "ar trebui să se cheltuiască mai puțini bani pentru atingerea acestor scopuri". În privința criticii aduse teoriei și metodelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-lea. Asemenea teorii "serveau revizionismului, nu istoriei". Ulterior (după afirmația lui Iorga), Dománovszky a scris aproape 400 de pagini despre aceste probleme. Iorga considera că "ar trebui să se cheltuiască mai puțini bani pentru atingerea acestor scopuri". În privința criticii aduse teoriei și metodelor istorice ale lui Iorga, el îi amintea lui Dománovszky că profesorii lui fuseseră Xenopol, Monod, Bémont, precum și o serie de profesori germani, și că nu exista nici un motiv de contestare a competenței acestora. Iorga considera drept o insultă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în termeni foarte negativi despre contribuția istorică a ungurilor. Dar chiar dacă Iorga manifesta respect pentru realizările istorice ale ungurilor, aceștia, mai ales ungurii din Transilvania, nu prea aveau nevoie de respectul lui. Ceea ce voiau ei (ca și românii!) era Transilvania. Teoria istorică a lui Iorga asupra Transilvaniei urmează linia teoriei "Daciei Traiane" a lui Xenopol. O putem numi teoria daco-română, căreia Xenopol i-a stabilit baza, pe care Iorga a dus-o mai departe și pentru care Pârvan a descoperit dovezile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar chiar dacă Iorga manifesta respect pentru realizările istorice ale ungurilor, aceștia, mai ales ungurii din Transilvania, nu prea aveau nevoie de respectul lui. Ceea ce voiau ei (ca și românii!) era Transilvania. Teoria istorică a lui Iorga asupra Transilvaniei urmează linia teoriei "Daciei Traiane" a lui Xenopol. O putem numi teoria daco-română, căreia Xenopol i-a stabilit baza, pe care Iorga a dus-o mai departe și pentru care Pârvan a descoperit dovezile arheologice. Ea se referă la timpurile din vechime cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ungurilor, aceștia, mai ales ungurii din Transilvania, nu prea aveau nevoie de respectul lui. Ceea ce voiau ei (ca și românii!) era Transilvania. Teoria istorică a lui Iorga asupra Transilvaniei urmează linia teoriei "Daciei Traiane" a lui Xenopol. O putem numi teoria daco-română, căreia Xenopol i-a stabilit baza, pe care Iorga a dus-o mai departe și pentru care Pârvan a descoperit dovezile arheologice. Ea se referă la timpurile din vechime cînd geto-dacii trăiau pe cursul inferior al Dunării și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autohtoni și populația romană 198. În secolele următoare, în timpul marilor migrații, regiunea aceasta a fost una dintre cele mai zbuciumate din Europa. Nu există nici un document istoric care să dovedească fără echivoc continuitatea elementului românesc. În acest context devine utilă teoria lui Iorga privind evoluția "organică" a istoriei. Conform acestei teorii, în această perioadă, elementul românesc s-a retras într-un fel de "Românie Populară", s-a ascuns în păduri, crescînd oi și cultivînd pămîntul și devenind, într-un cuvînt, supraviețuitor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
migrații, regiunea aceasta a fost una dintre cele mai zbuciumate din Europa. Nu există nici un document istoric care să dovedească fără echivoc continuitatea elementului românesc. În acest context devine utilă teoria lui Iorga privind evoluția "organică" a istoriei. Conform acestei teorii, în această perioadă, elementul românesc s-a retras într-un fel de "Românie Populară", s-a ascuns în păduri, crescînd oi și cultivînd pămîntul și devenind, într-un cuvînt, supraviețuitor. Așa cum spunea Eminescu, "codrul este frate cu românul". Oricum, supraviețuirea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fondat practic de unul singur istoria economică și socială maghiară. Manifesta întotdeauna o înclinație vădită spre studierea obiectivă, scrupulos de precisă și critică a documentelor medievale, întrucît, pentru el, documentul însemna totul. Drept urmare, nu putea decît să fie îngrozit de teoriile "organice" ale lui Iorga, de "intuițiile" sau, și mai rău, de "instinctele" de "istoriologie", ca să nu mai vorbim de "reconstituirile istorice" ale acestuia. Personalitatea lui era foarte diferită de cea a lui Iorga. Vorbea puțin, iar ceea ce spunea, o spunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românii s-au întors în aceleași locuri de unde fuseseră goniți cu o mie de ani în urmă?" "Nu poți să nu te întrebi, continuă el, cum se face că, după zece secole, au nimerit în exact același loc?" Dacă acceptăm teoria istorică a infiltrării românilor, am putea înțelege că aceasta trebuia să aibă loc la granița sudică a Transilvaniei cu Valahia, cum ar fi Făgărașul sau Hunedoara. Ar fi mai greu de explicat prezența etnică masivă a românilor în Carpații Orientali
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alcătuind majorități compacte în Carpații Orientali, în Maramureș, Bistrița-Năsăud (plus Bucovina și Moldova!). Și să nu uităm numărul mare de români implicați, fapt realizat la mai puțin de un secol după sosirea lor în secolul al XIII-lea. O asemenea teorie depășește limitele imaginației și pare să fie lipsită de orice precedent istoric. Dat fiind că Dománovszky insistă atît de mult asupra probelor documentare, am putea spune că și această pretenție este lipsită de o bază documentară solidă. Aceste opinii sînt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un fel de Atlantida, în care oamenii au continuat să vorbească vechea limbă romană, spunîndu-și și acum români, țara lor fiind România"212. Mai ales R. Roesler, în lucrarea sa Rum(nische Studien (1871), pornind de la și ducînd mai departe teoriile unui istoric elvețian, F. J. Sulzer, privind presupusa deportare a populației dace de către romani, a fost cel care a susținut că Transilvania era lipsită de orice populație la răscrucea mileniului; că în 271 e.n. locuitorii s-au retras în întregime
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rînd ai Legiunii, ca și a conducerii legionare, mai ales a celor cu care autorul acestei cărți a avut șansa să intre în legătură. Privind retrospectiv lucrurile, faptul că versiunea Legiunii este adevărată sau nu constituie o chestiune abstractă, o teorie. Remarcile sună foarte aproape de ceea ce îi scăpa de obicei din gură lui Iorga atunci cînd se afla într-o stare de spirit agitată. (Adevărat sau nu, legionarii au crezut-o). "Pretextul" de care avea nevoie Călinescu i-a fost furnizat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Odată cu declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, Iorga și-a reluat ideile referitor la rolul națiunilor mici și la pericolele care le pîndeau pe acestea. El a trasat o linie fermă de demarcație între conceptul său de naționalism în contrast cu teoriile legate de Spațiul vital și de rasism. Dacă a fost vreodată trasată vreo linie de demarcație între naționalismul lui Iorga și "Noul naționalism" al naziștilor și fasciștilor, atunci el este cel care a făcut acest lucru. El scotea în evidență
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de bază și periclita dreptul națiunilor de a avea state naționale independente. Rasismul era deci o aberație 100. Iorga susținea că "cuceritorii de astăzi" au ambiții mai mari decît cucerirea. Ei vor să extermine anumite rase și națiuni. Aceasta explică teoriile lor despre existența raselor superioare și inferioare, ceea ce constituie un rezultat logic al aberațiilor lor. Dar Iorga dădea multe exemple ca dovadă că acest lucru este sortit eșecului. Într-un editorial intitulat Non salutant morituri el răstălmăcea salutul gladiatorilor. Națiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În ceea ce privește opera istorică a lui Iorga din ultimul deceniu al vieții sale, ne vom referi la cele mai importante titluri. Locul României în istoriografie a fost stabilit de trioul Xenopol, Pârvan și, mai ales, de Iorga. Xenopol a fost autorul teoriei dacoromâne, Pârvan a furnizat dovezile arheologice, iar Iorga a contribuit la stabilirea locului României în istoria universală. După o viață întreagă de cercetări, activitate didactică și experiență istorică, Iorga și-a asumat sarcina de a scrie o sinteză a istoriei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tin Argetoianu, p. 73. Dar acestea erau practicile Camarilei: nu era nevoie să o întîlnești personal pe dna Lupescu, pentru a primi ștampila aprobării din salonul ei. Goga se opunea și el formării guvernului de către Iorga. "Revista de istorie și teorie literară", București, nr. 3-4 (1985), nr. 1, 2-3, 4 (1986) și nr. 1-2 (1987) 41 Lui Carol îi plăcea să impună un homo regius în Ministerul de Interne. Mai tîrziu, i l-a impus lui Goga pe Călinescu (după cum spunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stiluri de raționament, citând bine cunoscutele cuvinte ale poetului grec Arhilocus: „Vulpea știe multe lucruri, ariciul doar unul și bine”. În viziunea lui Berlin, această carte nu este, cu siguranță, un „arici”. În paginile ce urmează nu propun o mare teorie asupra istoriei Europei contemporane, nu detaliez o temă generală și nu dezvolt o narațiune unică și atotcuprinzătoare. Nu fiindcă aș considera că istoria Europei de după cel de-al doilea război mondial nu are o formă tematică. Dimpotrivă: are chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teritoriile de peste mări, imperiile maritime de altădată (Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Portugalia) au fost reduse În acești ani la nucleul lor continental și nevoite să se concentreze strict asupra Europei. În al doilea rând, „marile narațiuni” din istoria Europei (marile teorii ale istoriei elaborate În secolul al XIX-lea, cu modelele lor de progres și schimbare, de revoluție și transformare, aflate la baza proiectelor politice și a mișcărilor sociale care au devastat Europa În prima jumătate a secolului) s-au ofilit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ore Întregi prin ravene stâncoase ca să scape cu viață sau ca să ucidă o mână de compatrioți, adesea vecini, pe un pisc ascuțit, la 2.000 m Înălțime. Mi-am dat seama că asta era tot ce mai rămăsese din toate teoriile și viziunile noastre despre lupta țăranilor și a muncitorilor Împotriva burgheziei”. Mai la sud, pentru Grecia (ca și pentru Iugoslavia), cel de-al doilea război mondial a Însemnat simultan invazie, ocupație, rezistență, represalii și război civil, culminând cu cinci săptămâni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Austria a fost exceptată. Printr-un acord al Aliaților din 1943, Austria era declarată oficial „prima victimă” a lui Hitler, urmând să aibă parte de un tratament diferit de cel rezervat Germaniei la sfârșitul războiului. Aranjament care se potrivea cu teoria lui Winston Churchill despre originile prusace ale nazismului (generația sa fusese obsedată de emergența Prusiei În ultima treime a secolului al XIX-lea și de pericolul reprezentat de aceasta pentru stabilitatea europeană). Dar le convenea și celorlalți Aliați - cum Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naziste și mai mult instalarea unui regim comunist În Germania și suprimarea capitalismului. În consecință, deși denazificarea a mers mai departe - În unele cazuri - În zona sovietică decât În Vest, ea se baza pe două mistificări ale nazismului: una inerentă teoriei comuniste, cealaltă deliberat oportunistă. Unul dintre clișeele marxismului și doctrinei oficiale sovietice era faptul că nazismul se reducea la fascism, iar fascismul, la rândul său, era produsul intereselor capitaliste Într-un moment de criză. Prin urmare, autoritățile sovietice ignorau caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care administrau În prezent Germania, deși adepți ai programului New Deal al lui F.D. Roosevelt, erau entuziaști ai planificării. Dar În acel moment, el avea În linii mari dreptate. Ce era „Planificarea”? Termenul poate genera confuzii. Singurul element comun tuturor teoriilor era implicarea statului În problemele sociale și economice. Mai departe viziunile variau, de obicei În funcție de tradițiile politice naționale. În Marea Britanie, unde nici nu a existat o planificare propriu-zisă, adevărata miză era controlul (industriilor, serviciilor sociale și economice) prin proprietatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei reacții concertate Împotriva Planului Marshall, care amenința influența sovietică În regiune. Politica de cooperare urmată de comuniști la Praga, Roma și Paris și aprobată tacit de Stalin a fost Înlocuită rapid cu o strategie de confruntare rezumată de nou-promulgata teorie jdanovistă a celor două tabere ireconciliabile. Pentru a implementa noua abordare, Stalin a convocat partidele comuniste din Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Franța, Italia și, bineînțeles, URSS pentru o Întâlnire la Szklarska Porêba, În Polonia, la sfârșitul lui septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniștii vest-europeni au fost, bineînțeles, afectați - fiind marginalizați În afacerile interne și pierzând masiv, În cazul Italiei, la alegerile generale din aprilie 1948, când ambasada americană și Vaticanul au intervenit masiv de partea anticomuniștilor 6. Dar asta nu conta. În teoria jdanovistă a celor două tabere, comuniștii din Vest erau reduși la un rol secundar, de sacrificați. Stilul hiperrevoluționar iugoslav, până acum un impediment pentru diplomația stalinistă, ar fi putut să pară util În aceste condiții - și chiar fusese la Szklarska
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înfățișau pe Stalin obținând victoria de unul singur, plănuind strategii și conducând bătălii fără vreun general prin preajmă. În toate domeniile, de la botanică la dialectică, Stalin a fost declarat autoritatea supremă, de necontestat. Biologii sovietici au primit ordin să adopte teoriile șarlatanului LÎsenko, care Îi promisese lui Stalin progrese inimaginabile dacă aplica În agricultură teoriile lui despre transmisibilitatea genetică a caracteristicilor dobândite - ceea ce s-a și făcut, cu efecte dezastruoase 6. La aniversarea celor 70 de ani În decembrie 1949, imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]