66,018 matches
-
apei la chiuvetă un simbol umil cum o mișcare a mîinii o șuviță de fum de țigară pulsînd cu îndărătnicia unei artere un regret de demult cum un ornament poleit de lehamite o pensulă ce-ar vrea să picteze creierul cerului un contur pe care nu-l umpli cu nimic fluierînd a pagubă. E dură poezia asta E dură poezia asta n-are a face cu sufletul poliloghia ei spirtoasă privirea mîloasă tenul diafan care insinuează o intimitate deplină grumazul perfid
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Imaginative/5056_a_6381]
-
acum din turnul eiffel o rază rotitoare pornește dezvelind nori resemnați nori rămași nori chiar sub noaptea cea mare 2 Seară de seară liniștea de pe terasa noastră însoțește silueta luminată a turnului eiffel urmăresc treimea lui superioară cum plutește pe cer peste acoperișurile atâtor case pline cu bătrâni și copii care dorm la ora asta uitându-și complet viața mi se pare onest să tac privind în golul turnului care habar n-are de terasa noastră de parcă n-ar exista e
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
și furată peste câteva zile dar rămasă într-o droaie de poze digitale pe laptopurile lor minuscule imagini pe care le deschid în seri ploioase la o pipă în singurătate 6 pentru Onde În odaia noastră lumina nu vine de la cer ci de la tabla reflectorizantă cu care-i căptușit canalul de scurgere al terasei înalt cât fereastra intimitatea e mai mare decât poate un om suporta printr-o pasarelă ajurată vezi fragmente de nori și de copaci când și când tălpi
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
noi peste o lună cine poate acoperi cu tălpile lui întinderea parisului cine a surprins firul de glas al arlechinilor de catifea abandonați de ani întregi pe rue des morillons 7 Nu știi nicicând câtă durere se mută de pe-ntinderea cerului pe umerii tăi în liniștea arborilor nu există vinovat filonul de rouă al zorilor îți lăcuiește gleznele până le face de 14 carate Caută să-ți cumpănești cuvintele când te-adresezi celor care poimâine mor căci s-ar putea să
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
ca veșnicia sunt zidurile la Săo Paolo plămânii și-au pierdut tropicele sau tropicele plămânii (e totuna) dumnezeu și-a întins carnavalul peste tot triumfătorul mereu triumfătorul sălbatic dans al morții 5. nu știu pe ce lume mă aflu deasupra cerul ca un nod gordian sub mine curge o substanță feminină unul pălmuiește fericit fesele mării iar altul sărută palmele tropicelor cu scârbă silesius spune: "der grösste wunderding ist doch der mensch allein, er kann nachdem er's macht, gott oder
ÎNSEMNĂRI ATROCE by Dușan Petrovici () [Corola-website/Imaginative/6925_a_8250]
-
Gellu Dorian iulie nu observi nimic nici cînd se lasă peste trupul meu un văl de flori sub un cer senin cum e cicoarea adunată-n snopi de iuți secerători ca de gheață raze strînse-n ochi să-mi citească Dumnezeu poemul scris de tine cu cerneluri gri dintr-un praf vindecător cum e polenul toropit de ghețuri printr-un cer
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
cer senin cum e cicoarea adunată-n snopi de iuți secerători ca de gheață raze strînse-n ochi să-mi citească Dumnezeu poemul scris de tine cu cerneluri gri dintr-un praf vindecător cum e polenul toropit de ghețuri printr-un cer învelit cu iulie ca o matrioșcă zace trupul meu sub mii de sori ou neroditor în cuib de cloșcă și-și preface rănile în flori strînse de femei în ceas de seară cînd se-nchid în strane și de dor
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
face cînd cel mort nu mai are timp să mai aștepte și se-ngroapă-n el ca-n mărul copt viermele ce-a lenevit din floare și-acum scoate coarne din pămînt și se face fluture și moare îngropat în cerul gol și strîmt aprilie nouă sunt femeile ce-l poartă spre icoane și spre crîșme dragi pe pruncuțul care iese-n lume și din lume peste sîni de fragi levănțică iasomie busuioc prin mătăsuri strecurate-n zori cînd se va
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
cînd fugi de acasă ca năluca-n noapte slugă să devii ca mii de slugi nouă-au fost femeile acelea nouă zile-au fost cînd s-a născut blestemat și oropsit de tine ca-ntr-o cruce semnul nefăcut peste cerul lapte ce-și mai ține pruncii rupți de țîță și flămînzi printr-o lume rea ce-i uită pe cei singuri foarte triști și blînzi octombrie stau în libră cîntărit de ochi ca de juzi la bară cînd ți-e
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
o margine de viață candelă golită de uleiuri țoi sorbit și votcă fără gheață SUDURI leacuri leacuri doctori ceaiuri și pomezi nu mai vreau s-aud de astea niciodată o să trec prin viață cît mai e liber ca lumina-n cer din cer săpată o să stau de vorbă cu oricine de va vrea de vorbă să mă țină și de vorba mea o să convină orișicui ivit în viața mea puțină nu-s nici hîd nici n-am urît pe nimeni ba
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
de viață candelă golită de uleiuri țoi sorbit și votcă fără gheață SUDURI leacuri leacuri doctori ceaiuri și pomezi nu mai vreau s-aud de astea niciodată o să trec prin viață cît mai e liber ca lumina-n cer din cer săpată o să stau de vorbă cu oricine de va vrea de vorbă să mă țină și de vorba mea o să convină orișicui ivit în viața mea puțină nu-s nici hîd nici n-am urît pe nimeni ba eu cred
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
Nicolae Ungurean Amintirii lui Gh. D.V. Poetul, iată, a-nceput să tacă, Așa cum tac o floare, un gorun, Pe dealurile-adolescenței lui, sub lună. Cuvintele nimic azi nu-i mai spun Și nici culoarea cerurilor, prea săracă, A amintirii și a vinului nebun. Pe străzi nu-l vede nimeni împreună Cu cei ce mor, ci doar cu umbra lui Și cu himera-n ochii plânși, întrebătoare. De vrei să-l știi, privește-l în statui
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
i se-nchine. Infernul vieții-i astăzi partea mea? De unde sunt mai pot avea scăpare? Mi-e sufletul strivit de crucea grea. Privirile-n zadar scrutează-n zare; Din năzuinți un semn măcar n-apare. în jur doar plâns, pe ceruri nici o stea. 1956 Calvar Calvar, calvar, de unde-ai răsărit Cu-atâta întuneric prea deodată, în primăvara mea învolburată, Cu-albastrul de neliniște sfințit? Se tânguie salcâmul înflorit Al inimii și floarea-i scuturată Troiene-așterne peste viața-mi toată, Ca nourii
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
arginții, unic vis! Mercur le este ștabul pe care îl aclamă; Credința și bunsimțul, anacronisme li-s! În inima onoarei știu șișul să-l împlânte, Vădindu-se năpraznici cum niciun gâde nu-i; Or, de-ar putea să-nșface chiar cerurile sânte, Le-ar prăpădi-ntr-un iureș, de-a pururi nesătui. Și-n ce nădejde ochiul mai poate să se spele, Merdarele otrepe când nu mai au final? Prin lumea hașișină, ticsită cu lichele, Slăvind molohul vrajbei din veacul actual
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
totul în viață e o problemă de timp așa e. mereu ne ajunge din urmă trecutul în impactul lui cu ziua de mâine, altminteri oare de ce ți-am simți lipsa atât de mult? - cum printre gratii, unul vede piscul înzăpezit cerul de un albastru lihnit Vedem mereu, ce suntem aidoma acelor vremuri de coșmar și durere în care erau ei închiși. nu noi și m-am ridicat, pornind mai departe în lumina atenuată de-apusul geruit E LESNE SĂ TE ODIHNEȘTI
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
intră în oglinzi care una sunt cu lentila albastră ochiul lui Dumnezeu citind și fiind pretutindeni când sunt cu tine citind se întrupează din deznădejde nădejdea că suntem făcuți cu priveliștea înlăuntru și nu ne vom prăbuși decât într-un cer din cuvinte-perechi medieval atac noaptea scriind mă uimesc recitind ceea ce ieri nu-mi aduceam aminte sunt diferențe magice între ce scriu și ce recitesc ca între noi și imaginea din oglinzi ceva ne scapă fie și numai faptul că stăm
Litanii la diferențele magice by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/9116_a_10441]
-
real în vreme ce imaginea capătă din eter rezonanțele amurgului imaginar și este ca dorul ce vălurind dă amețeală amețeală și somn între lumi ce se recunosc în fragmente în ascuns presupus numai una există cealaltă imită dispare ea pornește memorie-n cer când noi ne vedem canoniți de-ale noastre amețeală și somn între lumi în ascuns presupus ar trebui să mai fie ca risipită din univers lăuntric dezvelirea care-a mai fost lăsată să fie oarecând oare unde fiind aici și
Litanii la diferențele magice by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/9116_a_10441]
-
bună știință. a negat și apoi a murit. la fel și poezia, este un fel de politică formală a puterii de a o rupe cu poezia. poate vine un matematician. poate orizontul îndepărtat și solitar. poate o pasăre stabilă, pe cerul rece ca gheața, cu aripile întinse. Dar eu am o relație acutî cu anumite mirosuri dar eu am o relație acută cu anumite mirosuri să-i spun de-a dreptul, cu parfumurile mortuare, acelea amare și grele, pe care japonezii
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/8026_a_9351]
-
ce poartă felinarele și visează în marginea horoscopului. Iar tu, semenul și fratele meu, " tu, hypocrite lecteur" nu-ți amintești nimic: nici glasurile păsărilor, nici boala, nici agonia. și nici măcar ochii deschiși ai pădurii ori burta plină de nori a cerului. Nici fructele timpurii ale cireșului, nici aureola fastuoasă a fricii. Nimic. Crește o grădină Crește o grădină între pereții camerei: merii sunt verzi, prunii uscați, tuia se nalță la cer ca un glonte de iarbă. Când ici când colo, un
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
ochii deschiși ai pădurii ori burta plină de nori a cerului. Nici fructele timpurii ale cireșului, nici aureola fastuoasă a fricii. Nimic. Crește o grădină Crește o grădină între pereții camerei: merii sunt verzi, prunii uscați, tuia se nalță la cer ca un glonte de iarbă. Când ici când colo, un iepure sare din ascunziș și sperie stolul de ciori adormite. Nici zborul, nici fuga nu le ajută. și nici ariciul ce face semne verii să mai rămână. Ei, verii, timp
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
unei puteri... * în fața Mării singure am compus un text ca din memorie. Din resturi de suflet jertfit. Un text de nisip, ușor de șters cu talpa și de aban- donat. Luna fiind la locul ei printre nori, și Dumnezeu în cer cu fața întoarsă de la mine. Cum să mi-l cer îndărăt? Cum, Mării ca unei oglinzi? Fatalitate din care a continuat să mă sfideze apăsat din toate părțile. Laptele mi-a secat, hra- na lui iluzorie, conform limitei mele. M-
Despre derută by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/8625_a_9950]
-
iar, împotriva cumințe- niei și ascultării... * Știam că acesta ar fi putut fi prețul unei mântuiri îndepărtate. Dar cum să rămână numai în- tr-o lume sălbăticită de-ale ei? Câtă nebunie în acest handicap demonic defilând pe toate țărmurile sub cerul hipnotic al lunii văzută ca o țintă de neatins? Cum să nu mă aspresc, larma e de neîndurat unde Marea depune pe nisip texte efemere, fără urmași și fără cititori. Câtă ză- dărnicie. Lumea-i umbrită fără scăpare. Și nu
Despre derută by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/8625_a_9950]
-
Poezia-i "fiică a mirării" Și el, Poetul, un copil la fire - Precum Adam la începutul lumii - Vorbind de unul singur, de uimire. Clopote Bat clopotele de vecernii Și mă opresc să mă închin. Ca orișicare om, dorindu-și Din Cer mai mult ori mai puțin. - O, Doamne, cetitor de gînduri, Tu știi mai bine decît mine Ce vreau: să scriu atît de simplu, încît s-ajungă pîn^ la Tine! Cuvinte Cînd spui minuni, vorbești de Dumnezeu. Cînd spui parfum, te
Poezie by Carolina Ilica () [Corola-website/Imaginative/8281_a_9606]
-
și-o femeie-ntîi însărcinată. Oricît ne-am strădui, mai mult răspuns Nu-n cuget, ci-n simțire e. Transcende Doar întrebarea, vie ca un puls. Ce-i viața, vom afla cînd o vom pierde. Neamuri Mai multe neamuri am în cer Decît cu mine, pe pămînt. Chiar Maica mea - era ca ieri - S-a înălțat (precum un gînd). Să mă mai tem sau nu de moarte? Dar nici să mă sărut cu ea! Ce e al meu e pus deoparte. Cînd
Poezie by Carolina Ilica () [Corola-website/Imaginative/8281_a_9606]
-
din toate,-i cea mai mare. Nufăr Mi-a rămas dator c-un fir de nufăr, Ascet cu care să repet, pe apă: - Nu sunt cuvinte.... - Nu sunt cuvinte pe pămînt cînd sufăr. - Și nici tăceri... - Și nici tăceri în cer, să le conceapă. Arhitectura lui strălucitoare, Scăzînd treptat petalele-n stamine, E-a altei lumi - trecute? viitoare? - Ce ne așteaptă; mai întîi pe mine. n (Poemele din această pagină fac parte din Cartea de pînză, a treia dintre CĂRțILE de la
Poezie by Carolina Ilica () [Corola-website/Imaginative/8281_a_9606]