64,222 matches
-
sintetice a evoluției însă, majoritatea criticilor au fost formulate în general de liderii religioși și nu de către cercetători și academicieni. Comunitatea științifică nu recunoaște validitatea acestor opinii contrare, invocând faptul că cei care critică evoluția au interpretat greșit conceptul de teorie științifică. O controversă despre evoluție există doar la nivelul publicului larg, în comunitatea științifică nu există nicio controversă despre evoluție, ea fiind considerată de Academia Națională de Științe a SUA drept unul dintre cele mai sigure fapte stabilite de biologi
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
publicului larg, în comunitatea științifică nu există nicio controversă despre evoluție, ea fiind considerată de Academia Națională de Științe a SUA drept unul dintre cele mai sigure fapte stabilite de biologi. Mai exact, în comunitatea științifică se face distincția între teoria evoluției (care este într-adevăr doar o explicație posibilă a evoluției) și evoluția în sine (care este un fapt, demonstrat în mod incontestabil); astfel, teoria evoluției poate suferi de-a lungul timpului modificări minore pentru a explica din ce în ce mai bine mecanismele
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
mai sigure fapte stabilite de biologi. Mai exact, în comunitatea științifică se face distincția între teoria evoluției (care este într-adevăr doar o explicație posibilă a evoluției) și evoluția în sine (care este un fapt, demonstrat în mod incontestabil); astfel, teoria evoluției poate suferi de-a lungul timpului modificări minore pentru a explica din ce în ce mai bine mecanismele care duc la efectele constatate de către biologi (este o teorie care încearcă să explice faptul obiectiv al evoluției), evoluția în sine fiind efectul (faptul constatat
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
a evoluției) și evoluția în sine (care este un fapt, demonstrat în mod incontestabil); astfel, teoria evoluției poate suferi de-a lungul timpului modificări minore pentru a explica din ce în ce mai bine mecanismele care duc la efectele constatate de către biologi (este o teorie care încearcă să explice faptul obiectiv al evoluției), evoluția în sine fiind efectul (faptul constatat experimental) pe care teoria trebuie să-l explice. Există prin urmare două tipuri posibile de critici: critici îndreptate împotriva teoriei evoluției (ca explicație adecvată a
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
de-a lungul timpului modificări minore pentru a explica din ce în ce mai bine mecanismele care duc la efectele constatate de către biologi (este o teorie care încearcă să explice faptul obiectiv al evoluției), evoluția în sine fiind efectul (faptul constatat experimental) pe care teoria trebuie să-l explice. Există prin urmare două tipuri posibile de critici: critici îndreptate împotriva teoriei evoluției (ca explicație adecvată a evoluției vieții), respectiv critici îndreptate împotriva evoluției înseși (mai exact, o negare a existenței acestui fenomen). Comunitatea științifică este
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
constatate de către biologi (este o teorie care încearcă să explice faptul obiectiv al evoluției), evoluția în sine fiind efectul (faptul constatat experimental) pe care teoria trebuie să-l explice. Există prin urmare două tipuri posibile de critici: critici îndreptate împotriva teoriei evoluției (ca explicație adecvată a evoluției vieții), respectiv critici îndreptate împotriva evoluției înseși (mai exact, o negare a existenței acestui fenomen). Comunitatea științifică este perfect deschisă la critici ale teoriei, însă criticii care neagă evoluția ca fenomen natural sunt ignorați
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
prin urmare două tipuri posibile de critici: critici îndreptate împotriva teoriei evoluției (ca explicație adecvată a evoluției vieții), respectiv critici îndreptate împotriva evoluției înseși (mai exact, o negare a existenței acestui fenomen). Comunitatea științifică este perfect deschisă la critici ale teoriei, însă criticii care neagă evoluția ca fenomen natural sunt ignorați de comunitatea științifică, tocmai deoarece existența acestui fenomen a fost constatată și confirmată în nenumărate rânduri; practic biologii au încetat cu totul să mai pună la îndoială existența fenomenului și
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
evoluția ca fenomen natural sunt ignorați de comunitatea științifică, tocmai deoarece existența acestui fenomen a fost constatată și confirmată în nenumărate rânduri; practic biologii au încetat cu totul să mai pună la îndoială existența fenomenului și încearcă doar să perfecționeze teoria care îl explică. Michael Behe este autorul ipotezei designului inteligent. Behe afirmă că unele mecanisme sunt ireductibil de complexe și este imposibil să fi apărut prin evoluție nedirijată de o inteligență superioară. Behe dă ca exemplu cursa de prins șoareci
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
Ghiselin a descris cartea drept „cartea unui autor care în mod patent este incompetent, necinstit sau ambele, fiind greu să lămurim care dintre ele e varianta corectă” și că „argumentele sale sunt adesea exemple ale sofismului ignoratio elenchi.” Există o teorie a conspirației că biologii ar fi apărătorii fanatici ai unei dogme. H. Allen Orr afirma despre asta „Deci când Dreapta Creștină încearcă să susțină că în mod instinctiv evoluționiștii sar în defensivă oricând cineva îndrăznește să pună la îndoială status
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
științifică. Se argumentează că biologia evoluționară nu urmează metoda științifică și, prin urmare, nu ar trebui predată drept știință sau cel puțin ar trebui predată împreună cu alte puncte de vedere (recte creaționismul). Aceste obiecții se referă la natura însăși a teoriei evoluției și a metodei științifice. Creaționiștii susțin deseori că „evoluția este o religie; ea nu este știință.” Scopul acestei critici este de a submina poziția superioară a biologilor față de creaționiști și de a redefini dezbaterea dintre știință (evoluție) și religie
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
a căutat să se distanțeze față de religie, deci dându-și motive de a folosi o analogie aparent antireligioasă. Susținătorii evoluției au răspuns că nicio teză a vreunui om de știință nu este considerată drept sacrosanctă, dovedit fiind prin aspecte ale teoriei lui Darwin care au fost respinse sau revizuite de oamenii de știință de-a lungul timpului pentru a ajunge întâi la neodarwinism și apoi la sinteza evoluționară modernă. Teza că evoluția s-ar baza pe credință religioasă, adesea bazată pe
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
intervenția directă a supranaturalului în lumea fizică nu sunt falsificabile, deoarece orice rezultat al unui experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea fi cuvintele lui Charles
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea fi cuvintele lui Charles Darwin care, în capitolul 6 din "Despre originea speciilor" a scris: „Dacă s-ar putea
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea fi cuvintele lui Charles Darwin care, în capitolul 6 din "Despre originea speciilor" a scris: „Dacă s-ar putea demonstra că vreun organ complex a existat, care nu ar fi putut fi format prin modificări
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
ar putea fi cuvintele lui Charles Darwin care, în capitolul 6 din "Despre originea speciilor" a scris: „Dacă s-ar putea demonstra că vreun organ complex a existat, care nu ar fi putut fi format prin modificări mici, multe, succesive, teoria mea s-a destrăma.” Dacă dovezile empirice ar susține așa ceva, ar fi vorba de victoria argumentului creaționist al complexității ireductibile. Drept răspuns la critica privind lipsa de falsificabilitate, au fost propuse numeroase feluri în care evoluția ar putea fi falsificată
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
În plus, adaptarea este mai precis definită drept starea de a poseda trăsături care fac supraviețuirea mai probabilă; această definiție, spre deosebire de simpla „supraviețuire”, evită capcana de a fi adevărată doar în mod trivial. În mod similar s-a argumentat că teoria evoluționară ar fi un cerc vicios (argument circular), deoarece dovezile sunt interpretate ca susținând evoluția, iar evoluția este necesară pentru a interpreta dovezile. De exemplu, straturile geologice sunt datate prin fosilele care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform straturilor. Totuși, de cele mai multe ori, straturile nu sunt datate prin fosilele lor, ci prin poziția lor relativă la alte straturi și prin datare radiometrică, iar cele mai multe straturi fuseseră datate dinaintea formulării teoriei evoluției. În cartea sa din 1982, "Abusing Science: The Case Against Creationism", filosoful științei Philip Kitcher se referă în mod speciale la chestiunea „falsificabilității” luând notă de criticile filosofice notabile ale lui Popper de către Carl Gustav Hempel și Willard Van
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
Abusing Science: The Case Against Creationism", filosoful științei Philip Kitcher se referă în mod speciale la chestiunea „falsificabilității” luând notă de criticile filosofice notabile ale lui Popper de către Carl Gustav Hempel și Willard Van Orman Quine care resping definirea unei teorii drept set de propoziții falsificabile. Așa cum afirmă, o viziune strict popperiană a „teoriei” sau observațiilor planetei Uranus când a fost inițial descoperită în 1781 ar fi „falsificat” mecanica celestă a lui Isaac Newton. Dar oamenii au sugerat influența unei alte
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
mod speciale la chestiunea „falsificabilității” luând notă de criticile filosofice notabile ale lui Popper de către Carl Gustav Hempel și Willard Van Orman Quine care resping definirea unei teorii drept set de propoziții falsificabile. Așa cum afirmă, o viziune strict popperiană a „teoriei” sau observațiilor planetei Uranus când a fost inițial descoperită în 1781 ar fi „falsificat” mecanica celestă a lui Isaac Newton. Dar oamenii au sugerat influența unei alte planete asupra orbitei lui Uranus, iar acestă predicție a fost ulterior confirmată. Kitcher
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
unei alte planete asupra orbitei lui Uranus, iar acestă predicție a fost ulterior confirmată. Kitcher este de acord cu că „există ceva corect în ideea că o știință poate reuși doar dacă ea poate eșua.” Dar el insistă să vedem teoriile științifice drept „colecții complicate de propoziții”, unele dintre ele nefalsificabile, iar altele, numite „ipoteze auxiliare” sunt falsificabile. Conform lui Kitcher, teoriile științifice bune trebuie să aibă trei caracteristici — unitate, fecunditate și testare independentă a ipotezelor auxiliare: La fel cu alte
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
ceva corect în ideea că o știință poate reuși doar dacă ea poate eșua.” Dar el insistă să vedem teoriile științifice drept „colecții complicate de propoziții”, unele dintre ele nefalsificabile, iar altele, numite „ipoteze auxiliare” sunt falsificabile. Conform lui Kitcher, teoriile științifice bune trebuie să aibă trei caracteristici — unitate, fecunditate și testare independentă a ipotezelor auxiliare: La fel cu alte definiri ale teoriei, inclusiv cea a lui Popper, Kitcher susține că o bună teorie include propoziții care (conform lui) au „consecințe
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
colecții complicate de propoziții”, unele dintre ele nefalsificabile, iar altele, numite „ipoteze auxiliare” sunt falsificabile. Conform lui Kitcher, teoriile științifice bune trebuie să aibă trei caracteristici — unitate, fecunditate și testare independentă a ipotezelor auxiliare: La fel cu alte definiri ale teoriei, inclusiv cea a lui Popper, Kitcher susține că o bună teorie include propoziții care (conform lui) au „consecințe observaționale”. Dar, la fel cu observațiile aberațiilor orbitei lui Uranus, falsificarea este doar una dintre consecințele posibile ale unei observații. Producerea de
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
ipoteze auxiliare” sunt falsificabile. Conform lui Kitcher, teoriile științifice bune trebuie să aibă trei caracteristici — unitate, fecunditate și testare independentă a ipotezelor auxiliare: La fel cu alte definiri ale teoriei, inclusiv cea a lui Popper, Kitcher susține că o bună teorie include propoziții care (conform lui) au „consecințe observaționale”. Dar, la fel cu observațiile aberațiilor orbitei lui Uranus, falsificarea este doar una dintre consecințele posibile ale unei observații. Producerea de noi ipoteze este o altă posibilă și la fel de importantă consecință a
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
observaționale”. Dar, la fel cu observațiile aberațiilor orbitei lui Uranus, falsificarea este doar una dintre consecințele posibile ale unei observații. Producerea de noi ipoteze este o altă posibilă și la fel de importantă consecință a observațiilor. Argumentele lui Kitcher cu privire la o bună teorie nu sunt bazate doar pe modul în care lucrează științele fizice, ci are în vedere și științele vieții. Din punctul lui de vedere, teoria darwinistă nu doar că satisface cele trei condiții ale unei bune teorii științifice, ci este fără
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
este o altă posibilă și la fel de importantă consecință a observațiilor. Argumentele lui Kitcher cu privire la o bună teorie nu sunt bazate doar pe modul în care lucrează științele fizice, ci are în vedere și științele vieții. Din punctul lui de vedere, teoria darwinistă nu doar că satisface cele trei condiții ale unei bune teorii științifice, ci este fără îndoială o teorie extraordinar de reușită: Inima teoriei evoluționare darwiniste este o familie de strategii de rezolvare a problemelor, înrudite prin utilizarea lor în
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]