64,222 matches
-
1964-1969) a lucrat la laboratorul interdepartamental de metode matematice în biologie de la Universitatea Lomonosov din Moscova. Kovaliov a început să se ocupe de activitatea obștească de la mijlocul anilor 1950, ca opozant al teoriei și metodelor de implementare în viață a teoriilor lui Lîsenko cu privire la genetică. În anul 1966 a organizat la Universitatea din Moscova adunarea de semnături în apărarea deizidenților Iu. Daniel și A. Siniavskii, care fuseseră arestați "pentru propagandă antisovietică". Începând din anul 1968 este un luptător activ pentru drepturile
Serghei Adamovici Kovaliov () [Corola-website/Science/330125_a_331454]
-
de clase sociale: studenți, profesori, preoți, activiști, artiști, ingineri, pensionari și șomeri. Ei nu împărtășesc aceeași ideologie, fiind mai degrabă un amestec heterogen de oameni cu orientări politice de dreapta și de stânga, incluzând conservatori, liberali, anticapitaliști, naționaliști, adepți ai teoriei conspiraționiste etc. Datorită faptului că majoritatea protestatarilor sunt tineri educați, protestele au fost denumite cu diverse ocazii, atât de către critici cât și de către susținători, „proteste ale hipsterilor“. Protestele nu au o natură ierarhică, nici lideri oficiali, protestatarii s-au organizat
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
un sistem de televiziune în circuit închis folosit la Ciclotron, un circuit de comutare pentru fotomultiplicatori, un amplificator sensibil la sarcină cu zgomot redus și un generator de impulsuri de mare precizie pentru spectrometru alfa cu detector semiconductor. A dezvoltat teoria colectării sarcinilor electrice în detectori cu semiconductori și formarea impulsurilor de curent sau tensiune la intrarea electronicii asociate. Fizicianul Poenaru a făcut experiențe de reacții nucleare (de exemplu, spectrele de evaporare a neutronilor) și identificarea de noi stări izomere de
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
modelele SuperAsimetrice numeric (NUSAF) și analitic (ASAF) folosite de la început pentru a arăta că dezintegrarea alfa poate fi considerată un proces de fisiune rece. A dezvoltat o nouă relație semi-empirică (SemFIS) pentru perioada de înjumătățire față de dezintegrarea alfa bazată pe teoria fisiunii, luând în considerare efectele de pături. Articolul cel mai frecvent citat în domeniul Radioactivitate cluster a fost publicat în 1980. Următoarele două au fost publicate în 1984 și în 1985 Începând din 1984, au fost confirmate experimental următoarele tipuri
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
văzută valea dezintegrării alfa. Un studiu aprofundat al dezintegrării alfa a nucleelor supragrele a fost efectuat, după ce experimentatorii au identificat noi membri ai insulei de stabilitate. S-a dezvoltat o nouă metodă pentru a estima probabilitatea de preformare într-o teorie de fisiune ca penetrabilitatea porțiunii interne a barierei de potențial. Cel mai simplu mod de a reprezenta sistematica perioadelor de înjumătățire pentru dezintegrare alfa și radioactivitatea cluster este curba universală (UNIV), log T = f (log P) - o singură linie dreaptă
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Ion Research Darmstadt, Joint Institute for Nuclear Research Dubna, RIKEN în Japonia și Lawrence Livermore National Laboratory, SUA. Pentru numere atomice Z > 122 este posibil să se observe radioactivități cluster mai intense decât dezintegrarea alfa. Poenaru și colaboratorii au extins teoria fisiunii binare la fenomene mai complexe, cum ar fi fisiunea ternară (fisiune însoțită de emisii de particule) și au prezis fisiunea multicluster. Fisiunea cuaternară (fisiune însoțită de emiterea a două particule alfa) a fost experimental descoperită de Goennenwein et al
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost emisia ionului de carbon-14 de 30 de MeV din radiu-223 de către H. J. Rose și G.A. Jones în 1984"". De obicei teoria explică un fenomen deja observat experimental. Radioactivitatea cluster este unul din rarele exemple de fenomene prezis înainte de descoperirea experimentală. Previziuni teoretice au fost făcute în 1980, patru ani înaintea descoperirii experimentale. Au fost utilizate patru abordări teoretice: teoria fragmentării în
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
De obicei teoria explică un fenomen deja observat experimental. Radioactivitatea cluster este unul din rarele exemple de fenomene prezis înainte de descoperirea experimentală. Previziuni teoretice au fost făcute în 1980, patru ani înaintea descoperirii experimentale. Au fost utilizate patru abordări teoretice: teoria fragmentării în care se rezolvă ecuația Schroedinger având ca variabilă asimetria de masă pentru a obține distribuția după mase a fragmentelor; calcule de penetrabilitate similare cu cele utilizate în teoria tradițională a dezintegrării alfa și modele de fisiune superasimetrică, numerică
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
ani înaintea descoperirii experimentale. Au fost utilizate patru abordări teoretice: teoria fragmentării în care se rezolvă ecuația Schroedinger având ca variabilă asimetria de masă pentru a obține distribuția după mase a fragmentelor; calcule de penetrabilitate similare cu cele utilizate în teoria tradițională a dezintegrării alfa și modele de fisiune superasimetrică, numerică (NuSAF) și analitică (ASAF). Modelele de fisiune superasymmetrică sunt bazate pe metoda macroscopică-microscopică folosind modelul uniparticulă în pături cu două centre pentru a obține nivelele de energie folosite ca date
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
pentru a obține nivelele de energie folosite ca date de intrare pentru calculul corecțiilor de pături și împerechere. Ca model fenomenologic se utilizează fie modelul picătură de lichid fie modelul Yukawa-plus-exponențială extinse la nuclee cu rapoarte sarcină/masă diferite. Folosind teoria penetrabilității s-au prezis opt moduri de dezintegrare: C, Ne, Mg, Si, Ar și Ca ale următoarelor nuclee părinte: Ra, Th, U, Pu, Cm, Cf, Fm și No. Primul experiment a fost raportat în 1984, când fizicienii de la Universitatea din
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
experiment a fost raportat în 1984, când fizicienii de la Universitatea din Oxford au descoperit că Ra emite spontan câte un nucleu de C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln 2 / T, ca un produs de trei mărimi dependente de
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
au descoperit că Ra emite spontan câte un nucleu de C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln 2 / T, ca un produs de trei mărimi dependente de model unde formula 6 este frecvența asalturilor asupra barierei în unitate de timp
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
dezintegrare formula 4 = ln 2 / T, ca un produs de trei mărimi dependente de model unde formula 6 este frecvența asalturilor asupra barierei în unitate de timp, S este probabilitatea preformării clusterului la suprafața nucleului și P este penetrabilitatea barierei externe. În teoriile de tip alfa S este integrala suprapunerii funcțiilor de undă ale partenerilor. În teorii de fisiune probabilitatea preformării este penetrabilitatea părții interne a barierei între punctele de întoarcere inițial R și final (când cele două fragmente sunt tangente) R. Foarte
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
unde formula 6 este frecvența asalturilor asupra barierei în unitate de timp, S este probabilitatea preformării clusterului la suprafața nucleului și P este penetrabilitatea barierei externe. În teoriile de tip alfa S este integrala suprapunerii funcțiilor de undă ale partenerilor. În teorii de fisiune probabilitatea preformării este penetrabilitatea părții interne a barierei între punctele de întoarcere inițial R și final (când cele două fragmente sunt tangente) R. Foarte frecvent se calculează folosind aproximarea Wentzel-Kramers-Brillouin (WKB). Un număr foarte mare, de ordinul 10
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
log S = f (log P). Datele experimentale privind radioactivitatea cluster în trei grupe de nuclee părinte par-par, par-impar și impar-par sunt reproduse cu o acuratețe comparabilă prin ambele tipuri de curbe universale, UNIV (tip fisiune) și UDL (obținută folosind o teorie de tip alfa: teoria matricii R). Pentru a calcula energia degajată se poate folosi o compilare recentă a masele măsurate. M, M și M sunt masele nucleelor părinte, fiica și emis iar c este viteza luminii. Excesul de masă este
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
P). Datele experimentale privind radioactivitatea cluster în trei grupe de nuclee părinte par-par, par-impar și impar-par sunt reproduse cu o acuratețe comparabilă prin ambele tipuri de curbe universale, UNIV (tip fisiune) și UDL (obținută folosind o teorie de tip alfa: teoria matricii R). Pentru a calcula energia degajată se poate folosi o compilare recentă a masele măsurate. M, M și M sunt masele nucleelor părinte, fiica și emis iar c este viteza luminii. Excesul de masă este transformat în energie în conformitate cu
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
în Vilnius a luat lecții de pian, a studiat lucrările lui Chopin și a început să compună lucrări la vârsta de 14 ani. Cu câteva luni înainte de a fi trimis la Sankt Petersburg Cui a reușit să ia lecții de teorie muzicală de la compozitorul polonez Stanisław Moniuszko care locuia în Vilnius la vremea respectivă. Interesul muzical al lui Cui s-a schimbat în 1856 când l-a întâlnit pe Mili Balakirev și a început să se ocupe mai serios de muzică
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
înregistrat de documente. În același an, la 1 decembrie, Jacques Charles construiește primul balon cu hidrogen. Prima femeie în zbor este considerată contesa de Montalembert, care a survolat Parisul în balon pe data de 20 mai 1784. Unul dintre precursorii teoriei aerodinamicii a fost fizicianul britanic George Cayley, care, la începutul secolului al XIX-lea, formulează principiile de bază ale acestei discipline. Astfel, susține că pentru realizarea zborului trebuie învinse greutatea și forța de rezistență aerodinamică, iar aripile aparatului de zbor
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
ochi miop, care este corectat cu o lentilă corectoare de -0,5 dioptrie, vede clar (fără corecție) la maxim 2 metri:<br>(2 m = 1 / 0,5 δ). Un ochi "emetrop" (nici miop nici hipermetrop) în repaus se acomodează, în teorie, la infinit fără lentile corectoare (∞ = 1 / 0 δ); în practică, această distanță este însă de ordinul a șaizeci de metri. În manuscrisul său "Dioptrice" (1611), Johannes Kepler a folosit deja acest termen, referindu-se la optica folosită la crearea lunetei
Dioptrie () [Corola-website/Science/330215_a_331544]
-
domeniul spectroscopiei moleculare, fizicii macromoleculelor și a biologiei moleculare. A condus seminarul din Moscova de biofizică (1967-1991). A elaborat statistica conformațională a lanțurilor de polimeri, care a perimis estimarea pentru prima dată a dimensiunii și elasticității lanțurilor polimerice. Este autorul teoriei intensității spectrelor oscilatorii moleculare, a dezvoltat fizica statistică a polimerilor în baza teoriei de rotație - izomerice. A îndeplinit cercetări a proprietăților moleculelor, polimerilor și biopolimerilor.
Mihail Volkenștein () [Corola-website/Science/330222_a_331551]
-
Moscova de biofizică (1967-1991). A elaborat statistica conformațională a lanțurilor de polimeri, care a perimis estimarea pentru prima dată a dimensiunii și elasticității lanțurilor polimerice. Este autorul teoriei intensității spectrelor oscilatorii moleculare, a dezvoltat fizica statistică a polimerilor în baza teoriei de rotație - izomerice. A îndeplinit cercetări a proprietăților moleculelor, polimerilor și biopolimerilor.
Mihail Volkenștein () [Corola-website/Science/330222_a_331551]
-
teza de doctor habilitat în fizică și matematică în 1993. Ambele teze de doctor și de doctor habilitat le-a realizat sub conducerea cunoscutului savant cu mare pondere în fizica teoretică, acad. Sveatoslav Moscalenco. Interesele științifice ale fizicianului țin de teoria generală a autoorganizării sistemelor neliniare ierarhice și complexe (sinergetica), teoria haosului dinamic, teoria materiei condensate, optica neliniară, electronica cuantică, biofizica sinergetică, probleme globale ecologice, sinergetica umanitară și socială, organizarea și autoorganizarea sistemelor sociale, a științei și învățământului superior, istoria civilizațiilor
Anatol Rotaru () [Corola-website/Science/330240_a_331569]
-
Ambele teze de doctor și de doctor habilitat le-a realizat sub conducerea cunoscutului savant cu mare pondere în fizica teoretică, acad. Sveatoslav Moscalenco. Interesele științifice ale fizicianului țin de teoria generală a autoorganizării sistemelor neliniare ierarhice și complexe (sinergetica), teoria haosului dinamic, teoria materiei condensate, optica neliniară, electronica cuantică, biofizica sinergetică, probleme globale ecologice, sinergetica umanitară și socială, organizarea și autoorganizarea sistemelor sociale, a științei și învățământului superior, istoria civilizațiilor. Activitatea științifică a profesorului Anatol Rotaru s-a reflectat în
Anatol Rotaru () [Corola-website/Science/330240_a_331569]
-
doctor și de doctor habilitat le-a realizat sub conducerea cunoscutului savant cu mare pondere în fizica teoretică, acad. Sveatoslav Moscalenco. Interesele științifice ale fizicianului țin de teoria generală a autoorganizării sistemelor neliniare ierarhice și complexe (sinergetica), teoria haosului dinamic, teoria materiei condensate, optica neliniară, electronica cuantică, biofizica sinergetică, probleme globale ecologice, sinergetica umanitară și socială, organizarea și autoorganizarea sistemelor sociale, a științei și învățământului superior, istoria civilizațiilor. Activitatea științifică a profesorului Anatol Rotaru s-a reflectat în circa 400 de
Anatol Rotaru () [Corola-website/Science/330240_a_331569]
-
solo acompaniat de o khitara. Primele puneri în practică a acestor idei, inclusiv lucrările "Dafne" și "L'Euridice" ale lui Jacopo Peri, au marcat începuturile operei care, la rândul ei, a devenit un fel de catalizator pentru muzica barocă. În ceea ce privește teoria muzicală, utilizarea tot mai frecventă a basului cifrat repzezintă importanța dezvoltării armoniei ca bază liniară a polifoniei. Armonia este rezultatul final al contrapunctului iar basul cifrat este o reprezentare vizuală a acestor armonii implicate adesea într-o interpretare muzicală. Compozitorii
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]