63,729 matches
-
dar o astfel de folosire ignoră utilitatea distincției pe care am făcut-o. Aristotel a fost teoretician; Sainte-Beuve, în primul rând critic. Kenneth Burke este în mare măsură un teoretician al literaturii, în timp ce R. P. Blackmur este critic literar. Termenul "teoria literaturii" ar putea foarte bine să îmbrățișeze - așa cum se face în cartea de față - atât "teoria criticii literare" cit și "teoria istoriei literare". 68 Aceste distincții sunt destul de clare și destul de larg acceptate, în schimb mai puțin comună este înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
teoretician; Sainte-Beuve, în primul rând critic. Kenneth Burke este în mare măsură un teoretician al literaturii, în timp ce R. P. Blackmur este critic literar. Termenul "teoria literaturii" ar putea foarte bine să îmbrățișeze - așa cum se face în cartea de față - atât "teoria criticii literare" cit și "teoria istoriei literare". 68 Aceste distincții sunt destul de clare și destul de larg acceptate, în schimb mai puțin comună este înțelegerea faptului că metodele amintite nu pot fi folosite în mod izolat, că ele se presupun unele
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
critic. Kenneth Burke este în mare măsură un teoretician al literaturii, în timp ce R. P. Blackmur este critic literar. Termenul "teoria literaturii" ar putea foarte bine să îmbrățișeze - așa cum se face în cartea de față - atât "teoria criticii literare" cit și "teoria istoriei literare". 68 Aceste distincții sunt destul de clare și destul de larg acceptate, în schimb mai puțin comună este înțelegerea faptului că metodele amintite nu pot fi folosite în mod izolat, că ele se presupun unele pe altele atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sunt destul de clare și destul de larg acceptate, în schimb mai puțin comună este înțelegerea faptului că metodele amintite nu pot fi folosite în mod izolat, că ele se presupun unele pe altele atât de mult, încât nu se poate concepe teoria literară fără critică și istorie, sau critica, fără teorie și istorie, sau istoria, fără teorie și critică. Este evident că teorie literară nu se poate face decât pe baza studiului unor opere literare concrete. Nu se poate ajunge la criterii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mai puțin comună este înțelegerea faptului că metodele amintite nu pot fi folosite în mod izolat, că ele se presupun unele pe altele atât de mult, încât nu se poate concepe teoria literară fără critică și istorie, sau critica, fără teorie și istorie, sau istoria, fără teorie și critică. Este evident că teorie literară nu se poate face decât pe baza studiului unor opere literare concrete. Nu se poate ajunge la criterii, categorii și scheme in vacua. Invers, critica sau istoria
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
că metodele amintite nu pot fi folosite în mod izolat, că ele se presupun unele pe altele atât de mult, încât nu se poate concepe teoria literară fără critică și istorie, sau critica, fără teorie și istorie, sau istoria, fără teorie și critică. Este evident că teorie literară nu se poate face decât pe baza studiului unor opere literare concrete. Nu se poate ajunge la criterii, categorii și scheme in vacua. Invers, critica sau istoria nu sunt posibile fără o. serie
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
folosite în mod izolat, că ele se presupun unele pe altele atât de mult, încât nu se poate concepe teoria literară fără critică și istorie, sau critica, fără teorie și istorie, sau istoria, fără teorie și critică. Este evident că teorie literară nu se poate face decât pe baza studiului unor opere literare concrete. Nu se poate ajunge la criterii, categorii și scheme in vacua. Invers, critica sau istoria nu sunt posibile fără o. serie de probleme, fără un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
generalizări. Aici nu ne aflăm, desigur, în fața unei dileme insolubile : noi citim întotdeauna cu unele idei preconcepute, idei pe care le schimbăm și le modificăm mereu pe măsură ce ne îmbogățim experiența literară. Procesul este dialectic : se produce o interpenetrare reciprocă a teoriei și practicii. Au existat încercări de a despărți istoria literară de teorie și critică. De exemplu, F. W. Bateson *2 a susținut că istoria literară arată că A derivă din B, în timp ce critica declară că A este mai bun decât
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
întotdeauna cu unele idei preconcepute, idei pe care le schimbăm și le modificăm mereu pe măsură ce ne îmbogățim experiența literară. Procesul este dialectic : se produce o interpenetrare reciprocă a teoriei și practicii. Au existat încercări de a despărți istoria literară de teorie și critică. De exemplu, F. W. Bateson *2 a susținut că istoria literară arată că A derivă din B, în timp ce critica declară că A este mai bun decât B. Conform acestei păreri, istoria literară se ocupă de fapte verificabile; critica
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
trăsătură caracteristică a lucrărilor recente este faptul că ele "evită gândirea anacronică".*4 E. E. Stoll, studiind convențiile teatrului elizabetan și cerințele publicului vremii, dezvoltă teoria- că reconstituirea intenției autorului trebuie să fie scopul principal al istoriei literare *5. O teorie asemănătoare stă la baza numeroaselor încercări de a cerceta teoriile psihologice elizabetane, cum ar fi teoria umorilor, sau concepțiile științifice sau pseudoștiințifice ale poeților. *6 Rosemond Tuve a încercat să explice originea și sensul imagisticii metafizice prin înrâurirea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
gândirea anacronică".*4 E. E. Stoll, studiind convențiile teatrului elizabetan și cerințele publicului vremii, dezvoltă teoria- că reconstituirea intenției autorului trebuie să fie scopul principal al istoriei literare *5. O teorie asemănătoare stă la baza numeroaselor încercări de a cerceta teoriile psihologice elizabetane, cum ar fi teoria umorilor, sau concepțiile științifice sau pseudoștiințifice ale poeților. *6 Rosemond Tuve a încercat să explice originea și sensul imagisticii metafizice prin înrâurirea pe care a exercitat-o logica lui Ramus asupra lui Donne și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
studiind convențiile teatrului elizabetan și cerințele publicului vremii, dezvoltă teoria- că reconstituirea intenției autorului trebuie să fie scopul principal al istoriei literare *5. O teorie asemănătoare stă la baza numeroaselor încercări de a cerceta teoriile psihologice elizabetane, cum ar fi teoria umorilor, sau concepțiile științifice sau pseudoștiințifice ale poeților. *6 Rosemond Tuve a încercat să explice originea și sensul imagisticii metafizice prin înrâurirea pe care a exercitat-o logica lui Ramus asupra lui Donne și a contemporanilor săi. *7 Deoarece asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a judeca singuri. Ei proclamă că așteaptă "verdictul vremii" fără să-și dea seama că acesta nu e decât verdictul altor critici sau cititori, inclusiv al altor profesori. Ideea, potrivit căreia istoricul literar se poate dispensa de critica și de teoria literară, este cât se poate de falsă, și asta pentru un motiv simplu : fiecare operă literară există în. prezent, este direct accesibilă observației si, indiferent dacă a fost compusă ieri sau acum o mie de ani, reprezintă o soluție a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
analiză sistematică a problemelor genetice ar putea să lumineze multe aspecte ale literaturii contemporane. Divorțul criticii literare de istoria literară a fost nefast pentru amândouă. 75 <titlu> 5. Literatura generală, comparată și națională În cadrul studiilor literare am deosebit studii de teorie, istorie și critică. Folosind un alt criteriu de împărțire, vom încerca acum să definim sistematic noțiunile de literatură comparată, generală si națională. Termenul de literatură "comparată" este dificil, acesta fiind fără îndoială unul dintre motivele pentru care acest important mod
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sau, lăsând la o parte metafora, dacă vrea să înțeleagă întreaga istorie si evoluție a literaturii. 79 Termenul de "literatură generală" care ar putea fi preferabil, prezintă alte dezavantaje. Inițiali el a fost folosit în sensul de poetică sau de teorie și principii ale literaturii, iar în deceniile din urmă Paul Van Tieghem *10 a încercat să și-1 însușească pentru a denumi o noțiune specială, diferită de aceea de "literatură comparată". După părerea lui, "literatura generală" studiază acele mișcări și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
implică nicidecum neglijarea studiului diferitelor literaturi naționale. Dimpotrivă, tocmai problema "naționalității" și a contribuțiilor distincte ale diferitelor națiuni la acest proces literar general ar trebui să fie considerată problema centrală, însă în loc să fie studiată cu claritate teoretică, sentimentele naționaliste și teoriile rasiste au creat confuzie în jurul problemei. A stabili în mod exact aporturile literaturii engleze la literatura generală este o problemă pasionantă, care ar putea duce la o schimbare de perspectivă si la o evaluare diferită chiar și a marilor scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
generală este o problemă pasionantă, care ar putea duce la o schimbare de perspectivă si la o evaluare diferită chiar și a marilor scriitori, în cadrul fiecărei literaturi naționale se pun probleme similare în legătură cu contribuțiile exacte ale diferitelor regiuni și orașe. Teoria atât de exagerată a lui Josef Nadler*18, care pretinde că se pot distinge trăsăturile și caracteristicile fiecărui trib german si fiecărei regiuni reflectate în literatură, nu trebuie să ne oprească de la abordarea acestor probleme, care rareori au fost cercetate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Mariei (n. Cârstoiu) și al lui Grigore Popescu, țărani. A urmat liceul la Târgoviște și a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București, secția istorie veche și arheologie (1965), precum și Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, secția istoria și teoria artei (1970). Între 1973 și 1975 face studii de specializare la Pisa, în Italia, unde își dă doctoratul în istoria artelor (1975), obținând și doctoratul în filologie la București, în 1981. Debutează cu versuri în „Luceafărul”, în 1963; debutul editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Franz von Stück în tablourile care o au ca subiect pe Salomeea. Eclectismul declarat al Tinerimii artistice nu diferă de cel asumat al Secession-ului vienez, mutatis mutandis, "sciziunea" românească este sincronă cu cea europeană înainte de conceptualizarea termenului într-o teorie culturală de către Eugen Lovinescu. În baza acestui eclectism care ține cont de orientările diferite ale pictorilor care se reunesc sub stindardul diverselor secesionisme europene, se poate discuta de decadentism și simbolism. Am utilizat termenii în paralel pentru că adeseori frontiera între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine mentală, o presupune, exprimarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadente, mai ales când constituie o configurație stabilă, precizează o arie de interes în această zonă. Un al treilea mod de a preciza diferența este unul estetic, John Reed este printre puținii care a încercat o astfel de disociere, iar teoria sa merită discutată. Cele trei criterii enunțate mai sus trebuie coroborate pentru a obține un rezultat cât mai obiectiv, chiar dacă ceea ce este validat la un nivel, nu trece obligatoriu și la următorul. Ca și în literatură, cel puțin pentru câteva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
superioară de juisanță, uneori calificată psihotrop sau ca deschidere inițiatică. Mateiu Caragiale ilustrează excelent capacitatea unui tablou de a distorsiona realitatea prin contaminare mimetică, așa cum madelainele proustiene suscită nu numai nevoia evocării, dar reprezintă și resortul intim al scriiturii proustiene. Teoria corespondențelor reia pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind-o cu o pondere mistică. "Corespondențele" deghizează în anumite cazuri o formă secretă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printr-un act hermeneutic, interpretativ. "Opera lui Moreau este literară nu numai pentru că își ia subiectele din operele literare, ci și pentru că solicită privitorului să interpreteze diferitele elemente ale compozițiilor lui. Își afirmă și dezvoltă motivele muzical"49. Relativ aproape de teoria lui John Reed, M. Bengesco apreciază că literaturitatea picturii lui Moreau provine din intelectualismul pictorului acționând în detrimentul picturalului. S-ar explica astfel cum un intelectualism atât de subtil i-a adus uneori, pe bună dreptate, epitetul de pictor "literar", calificare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare de purpură presărată de pietre prețioase, va rămâne un tainic și somptuos azil, un templu ermetic și vrăjit pentru visători, poeți și cugetători, pentru idealiști și esteți"51. Cu privire la teoria lui John Reed, trebuie precizat faptul că această "lectură" nu este una alegorică, unde rămâne esențială utilizarea dicționarului de iconuri alegorice și niciuna a unor stări tranzient, e ca în pictura simbolistă a unei état d'âme. Această lectură răspunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui erotism la confiniile cu macabrul, prin invocarea misterelor și a vagului etc., trăsături care definesc noua sensibilitate simbolisto-decadentă. Hans Henrik Brummer situează opera lui Böcklin la confiniile decadenței ca fenomen social, ca punct de criză în evoluția unei civilizații. Teoria ciclică a grandorii și declinului civilizațiilor, aplicată în domeniul artelor, deschide posibilitatea întoarcerii în timp către o artă aflată concomitent cu civilizația care a produs-o la apogeul ei. Anumite noțiuni relevante în acest context, au avut sursa lor în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]