7,848 matches
-
clipă, În 1941, imediat după aceea din nou În camera aceasta, acum la Început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă Îmbrățișă Încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea În cenușiu, iar eu nu Îndrăzneam să Învîrt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, În 1941? Și tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gîndeam la Ana”. - „Da, dar noi, sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
părți a anului. Înainte de pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea cîte o vecină „În trecere”, afară de obișnuitele Întîlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau În vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau se Încăpățînau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din acele timpuri, care i-au dat - spunea despre sine domnul Pavel - siguranța de a fi liber și fără grija obositoare a zilei de mîine ca astăzi. Timpurile acelea au murit, au fost ucise, nimic nu se mai Întoarce, cineva Învîrte fără oprire la o mare, nevăzută, roată a norocului - a norocului sau a destinului, - ori a distrugerii. Dar pe pozele din revistele sau ziarele (păstrate unele de soții Pavel), ale acelor vremi, se putea vedea lumea care a fost demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Învață „lecția”; parcă dumneavoastră nu știți, domnule judecător? Asta-i situația. Nu-i nici o ieșire, s-a terminat. Vă rog să nu spuneți nimănui c-ați vorbit cu mine așa ceva. Nu avui puterea să zîmbesc; ciocnirăm tăcuți. Luminile din tavan Învîrteau vîrstele acelor oameni, destinele lor și timpul acelui loc. Dar nimeni nu observa. - Unde-ai găsit sania asta, Lung? - E a primăriei, că eu tot acolo lucrez, n-au găsit altul mai bun. CÎt despre sanie, au luat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mari aflate pe partea din dreptul ferestrei. Privindu-mă În ochi, vorbi: - Cineva suflă mereu În spuza timpului, zeci, sute, mii de ani; vom fi odată iar Împreună În realitatea acestei vieți. Alte epoci, alți oameni, alte mentalități. Ne vom Învîrti printre ei și nici unul nu va bănui c-am fost cîndva Împreună, În trecutul infinit al timpului, poate nici noi; nu știu Însă cînd se Împlinesc și după care legi, ciclurile cărora suntem supuși. Vrui să vorbesc, dar graiul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
celor mai rele intenții. Funny Games constituie mai mult decît o clonă a filmului din 1997, asemeni scenei stupide, de gag cu ouăle sparte, reluarea face parte din regula jocului, îl aduce pe spectator din punctul din care a plecat, învîrte încă o dată mecanismul, pune încă o dată placa, așa cum o va face de la primele scene cînd muzica de operă e întreruptă de un un rock brutal și reluată soporific. Filmul lui Haneke pendulează între o reconsiderare critic-sarcastică a artei cinematografice problematizînd
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
că sunt glole. Îi înconjuraseră capul și îi povesteau tot felul de lucruri, că abia a răsărit luna, că la nici trei metri sub el trece un izvor, că trebuie să respire de trei ori și pe urmă să se învârtă încetinel" (p. 59). Toate aceste suflete curioase, neliniștite, "țin în viață lumea". Un roman consistent și palpitant, căruia nu vreau să-i deconspir finalul (destul să spun că e impredictibil și... la înălțime); o apariție cu totul insolită în peisajul
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
întrebându-mă despre viață, și despre chipul ce nu mi-l pot cunoaște, lumea asta de aer, de stâncă, de case, de lumini, de milioane de chipuri fără legi, fără voci, arama asta, acest lemn lustruit, răsuflările, strigătele astea se-nvârt, culori atinse abia, forme pipăite, mâncate, - unde-s eu? Nu, nu, nu-i o ghicitoare, vai, nu-i o ghicitoare, aici ori altundeva, nu mă mai recunosc.) Ordine-atât de firavă a geometriei nu-mi mai dărui atâtea consolări din
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
mișcări cuminți sau dezmățate se Ťlanseazăť ș...ț niciuna nu încadrează gîndirea acestei elite, niciuna nu răspunde întrebărilor ei, niciuna nu soluționează gravele ei așteptări". Cu alte cuvinte, dacă legiunea a fost eliminată de pe listele electorale, "elita" în care se învîrtește Sebastian nu mai e reprezentată de nimeni, de "niciuna" din formațiunile politice rămase pe liste. "Cei care nu votează", scrie Sebastian, stau "în slujba" acelor "puține lucruri mari și serioase" din țară, dar care nu sînt reprezentate la urne de
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
Adám spune la un moment dat: "Marele poet descoperă în om lucruri pe care fiecare le trăiește și nu e conștient de existența lor. Mă scuzați că acum sînt puțin emoționat, de asta și trebuie să mă plimb puțin (se învîrte în jurul mesei) ș...ț Imediat spun, imediat (se mai învîrte concentrat)... e un sentiment care de mii de ani există în omul care trăiește în societate și încă nimeni n-a exprimat asta, dar Ady Endre îl descoperă în nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
om lucruri pe care fiecare le trăiește și nu e conștient de existența lor. Mă scuzați că acum sînt puțin emoționat, de asta și trebuie să mă plimb puțin (se învîrte în jurul mesei) ș...ț Imediat spun, imediat (se mai învîrte concentrat)... e un sentiment care de mii de ani există în omul care trăiește în societate și încă nimeni n-a exprimat asta, dar Ady Endre îl descoperă în nouă... în opt silabe. Fie că recită din marii poeți maghiari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
adevăr", Rorty vine cu o propunere răspicată: să renunțăm la acest cuvînt. A continua să-l folosim înseamnă nu doar să întreținem prejudecata existenței unor cunoștințe adevărate, dar în plus înseamnă să sporim numărul confuziilor terminologice. Și decît să ne învîrtim la nesfîrșit în jurul semnificației unor cuvinte cărora uzura timpului le-a tocit complet virtuțile semantice, cel mai nimerit e să renunțăm la ele. Vocabule precum "adevăr", "sens", "semnificație", "realitate" sau "statut ontologic" nu ne mai spun astăzi nimic. Ele împiedică
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
foarte onorantă, care a presupus o anume putere și un anume stil, excitant, de viață: pentru că Nae mergea la rege, apoi povestea totul în redacție, înflorind nițel lucrurile... Oricum, directorul său era, la începutul anilor '30 un om care se învîrtea în cercul cel mai de sus și cel mai restrictiv al puterii, împărtășindu-le și altora ceva din excitația acestei aventuri... făcîndu-i și pe alții părtași la firimituri... care nici nu erau așa de mici. Dacă citim mărturii de epocă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
Șapoi Humuleștii și pe vremea aceea nu erau numai așa un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți, și dascăli, și poporăni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor.” În dialectica sa, frumosul are diferite nuanțe, care fac
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Posibil de-a zice astăzi cumcă împăratul ar lua-o ca o insultă făcută lui dacă această cestiune ar veni înaintea Congresului? Am înțelege ca ziaristica rusească să vorbească de interesul Rusiei de a o recăpăta; atunci discuțiunea s-ar învîrti pe un teren propriu și le-am opune asemenea arma interesului. Dar a mesteca în toată afacerea numele celui mai puternic monarc, pe care ne-am obicinuit a-l crede generos și bun întru cât privește persoana ga, noi, în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sub icoana Maicii Domnului, fără să fie o cârnățăreasă grasă. III Învățase și ea la liceu (făcuse câteva clase, dar, lucru frecvent pe atunci, părinții n-o mai putuseră ține) că pământul e rotund, că e o planetă care se învîrtește în jurul soarelui și că distanța dintre pământ și cea mai apropiată stea... da' nu, aceste lucruri n-o turburau deloc, n-avea sentimentul că sânt adevărate, erau simple lecții, care trebuiseră să fie învățate, în timp ce Dumnezeu era real, nu fusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
frumos, alte fapte ale lui îndreptățeau tocmai această capacitate a prelatului de a fi inspirat, dotat cu o intuiție adâncă a abisurilor umane. El trăia în lumină, pe care o și răspândea. Credința era ceva secundar. Mama, văzîndu-mă zâmbind, se învîrtea pe lângă mine și, prins de un elan, dar râzând, i-am povestit scena și i-am tradus și pasajul de șoc. "Și tu de ce rîzi?" m-a întrebat. "Așa, i-am răspuns, e scris frumos. Omul ăsta avea să-l
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și era acum puternic înarmat împotriva unor astfel de fatalități: adică să le consideri de-aici înainte ca făcând parte din viață, așa cum sânt bolile și moartea, oamenii jucând în chestia asta doar un rol de manechine, pe care le învîrtești cum vrei... avea doar mulțumirea că nu pierduse stima colegilor lui și că organizația de partid votase cu îndrăzneală împotriva excluderii, nu ca înainte, când toată lumea ridica mîiniie și era de acord cu tot felul de abuzuri... III După întîlnirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o găsii pe Matilda în bucătărie cu purcelul întins pe grătarul de lemn de la baie îl măcelărise cel care îl tăiase, un gunoier, după cum îmi spuse. Făcea cârnați din carnea pentru cârnați. Stătea pe un scăunel, cu burta mare, și învîrtea la mașina de tocat, care mergea ca vai de lume. O întrebai dacă pot s-o ajut. "Vezi-ți de treabă", îmi răspunse... Mă chemă totuși după un ceas și îmi spuse, în timp ce arunca într-o tigaie bucăți de carne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai ales ea, care se detașase de propriul ei bărbat, prin voința de a rămâne curată după ce adusese pe lume un copil. Sau poate o îndoială: făcuse bine că îl alungase când vedea acum cu ochii ei că totul se învîrtea pe această linie în jurul iubirii și ceea ce înțelegeau oamenii prin asta, posesiune și nu dăruire? Citea în bucuria mea o adâncă supunere în fața acestei așa-zise iubiri? Citea în sufletul Matildei că strălucirea chipului ei nu era pentru mine, în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să crești o casă plină de fete, zise bunica. Toate am fost la dispoziția ta, și acum ai rămas singur și nu știi unde e un dulap." "Și tu ce treabă ai? o întrebă el cu un humor întețit. Ce învîrtești, ai vrea să te servesc eu pe tine?" "Nu, da' zici că ai mai trăi mult dacă n-ași fi eu..." îl prinsese, mă uitai la el să văd ce mai zice. "Păi da, răspunse el de îndată, ași lua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silvia, în partea ailaltă a parcului au dat drumul la călușei." Aha! Deci ăsta era mesajul! "Bine, tată, mergem", și mă ridicai și lăsai revista pe bancă. Erau amestecați cu trăsuri cu patru locuri, iar ceva mai încolo scaune sburătoare, învîrtite de un motor vechi care pufăia și trosnea parcă ar fi tăiat lemne. Numai călușeii, ca pe vremuri, erau puși în mișcare de un cal, care alerga și el pe lângă cei din lemn, dând foarte des din cap și sfornăind
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
până rămânea de dimensiunea indicată în fișă, la sfârșit trebuia s-o subțiez la unul din capete atâția milimetri. Asta era tot. Apăsai pe butonul pornire și motorul începu să cânte. Apăsai pe alt buton și bucșa începu să se învîrte. Manevrai dispozitivul de apropierea ei de cuțit, și cuțitul mușcă din suprafața brună a metalului. Filetul se formă și șpanul începu să curgă în spirale albastre, și în piesă apăru carnea strălucitoare a metalului. De aici înainte n-aveam de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care erau la un pas de izbăvire și mi se părea de neînțeles de ce nu fac pasul acela. Îmi vine în minte o comparație sau mai degrabă o întrebare: resorturile adânci ale ființei noastre pot fi ele întoarse la infinit? Învârtim pe-ale ceasului până ce simțim că apare o rezistență. Atunci ne oprim. Prima mea bătaie zdravănă am primit-o când am întors ceasul lui tata până am obținut o mișcare infinită; da, dar ceasul a mai mers doar câteva ore
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știu, există idioți celebri și oameni cu bun-simț anonimi, înseamnă că idioții anonimi au reușit și ei să dea un exponent glorios." " În cazul ăsta ar însemna că Ulysse e foarte accesibil idioților." "Logica femeilor, răspunse Ciceo sarcastic, se poate învîrti în gol la infinit... E vorba de un anumit gen de idioți dintre cei capabili să citească și nu de idioții care n-au luat niciodată o carte în mînă: culții pervertiți, sătui de vechile valori." " A! făcu Lavinia, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]