6,467 matches
-
liberali, ci și pentru Iorga și Averescu. Maniu a obținut aproape 80% din voturi. Aceste rezultate reprezentau pentru Iorga "abstracția ideologică tenace a alegerilor libere"211. Era firesc, întrucît alegerile însemnau o înfrîngere pentru sămănătorism și o victorie pentru democrația țărănească susținută de Maniu și Mihalache. Maniu și-a format guvernul la 9 noiembrie 1928. Și-a început guvernarea cu o declarație caracteristică: "Primul nostru țel va fi să conferim principiilor Constituției sensul lor real și să imprimăm un caracter de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Maniu era înclinat mai mult spre resemnare și pasivitate. Iuliu Maniu a venit la putere cu sprijinul înflăcărat al unei majorități copleșitoare. Alcătuit din țărani în proporție de aproape 80%, poporul român era puternic însuflețit de speranța într-o democrație țărănească. Bărbatul aflat la cîrma statului român era incoruptibil și un democrat și patriot convins. Guvernarea lui avea să dovedească că aceste calități nu constituiau deloc un panaceu pentru bolile care afectează dureros viața țărilor mici și subdezvoltate. În primul rînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și cu fratele lui Carol, Prințul Nicolae, acestea erau ignorate. Iorga nu a adus mesaje de la Carol pentru partidele politice și, ceea ce contează mai mult, era lipsit de voință politică. Cu toate că luase atitudine împotriva Partidului Liberal și a Partidului Național Țărănesc, din punct de vedere politic, Iorga devenise un sihastru. El făcea parte din categoria ușoară, avea un foarte mare prestigiu ca savant, așa că legăturile lui cu Prințul Carol au fost ignorate. Iorga a fost numit senator fără să se țină
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
guvern. Carol l-a pus pe Iorga în fruntea guvernului datorită Depresiunii și a propriilor lui ambiții pe care nu și le putea satisface pe loc. Prin primăvara lui 1931, Criza (ca și cauzele ei) scăpase de sub controlul Guvernului Național Țărănesc. În perioada 1929-1932, venitul național al României a scăzut cu 45%, exportul de la 29 miliarde în 1929 la 14 miliarde, chiar dacă exportul crescuse de la șapte milioane la opt milioane tone metrice, ceea ce reflecta scăderea prețului produselor agricole. Importurile au scăzut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a instaura un regim personal a eșuat. Carol a decis să dea înapoi și să facă din nou apel la partidele politice, sistem pe care Iorga îl detesta deja total. Votul universal însemna revenirea la putere a Partidului Național Țărănesc al lui Maniu. La 6 iunie 1932, Vaida-Voievod a format un nou guvern, urmat la 20 octombrie de cel al lui Maniu. Dar integritatea și constituționalismul lui Maniu constituiau un blestem pentru Carol, așa că acesta va demisiona. La 14 ianuarie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
integritatea și constituționalismul lui Maniu constituiau un blestem pentru Carol, așa că acesta va demisiona. La 14 ianuarie 1933, a fost instituit un nou guvern Vaida, care a durat pînă la restaurarea neoliberalismului din noiembrie. Iorga a ridiculizat conducerea Partidului Național Țărănesc, pe care o considera acum mai rea decît cea liberală. Vaida a devenit "aventurierul Pestei" (Budapestei); Au cutezat să abuzeze de numele Majestății Sale". "Să umilească Coroana, aceasta este cea mai aprinsă dorință a dlui Maniu, dictatul constituțional al României
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu termenul de "Codrenii" (Corneliu Zelea Codreanu, frații acestuia, Decebal și Horia și în cele din urmă tatăl lor, precum și fiica, Irredenta Codreanu). În politica României se manifesta o orientare generală spre dreapta. Vaida s-a separat de Partidul Național Țărănesc și a fondat Frontul românesc, care avea un program autoritar 140. Fuziunea dintre Liga Națională de Apărare Creștină a lui Cuza și Agrarienii lui Goga din 1935 a avut consecințe și mai mari. Noul partid era autoritarist, avea o structură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era în ascensiune, această tînără Germanie autoritară abia înmugurită fiind pusă în contrast cu democrațiile occidentale decadente "dominate de evrei", era limpede unde trebuia căutată opțiunea. Mulți români continuau totuși să creadă în Maniu și Mihalache și să spere într-o democrație țărănească. Ei continuau să creadă în morala creștină și în constituționalismul pe care Iorga îl ridiculiza în numele regelui Carol. Cu toate acestea, care erau oare alternativele pentru cei care nu voiau să-l urmeze pe Maniu? Sau pe Cuza? Nici unul dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu naziștii se vor ivi pe termen lung. Și mai era și un al treilea grup, cel mai numeros, un fel de "majoritate tăcută" a românilor, formată din numeroși adepți ai lui Maniu, care rămîneau credincioși speranței într-o democrație țărănească și unei politici de relații strînse cu Occidentul. În Europa, noul val era însoțit de o modă a uniformelor, cu o gamă extrem de variată de cămăși negre, brune, galbene etc. În România, culorile erau verdele și albastrul 2. Toate acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar cred din tot sufletul că este un om sincer și cinstit; nu s-a repezit niciodată să pună mîna pe putere"43, încheia Maniu. Cuvintele acestea erau demne de Maniu. Totuși, în ce măsură trebuie să-și fi pierdut Partidul Național Țărănesc încrederea în propriile lui forțe ca să fie gata să încheie o alianță electorală cu Legiunea! Pactul lor electoral a asigurat desfășurarea unor alegeri libere. Rezultatul a fost dezastruos pentru regim, care nu a reușit să întrunească necesarul de 40% din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Continua apreciindu-l pe Goga, "ilustrul poet", și descriindu-i pe ceilalți membri ai noului guvern, Goga fiind prieten cu Istrate Micescu, unul dintre prietenii Italiei etc. Iorga considera drept încurajator faptul că Armand Călinescu dezertase din rîndurile Partidului Național Țărănesc și făcea parte din cabinet. Noul guvern era pentru el "un înlocuitor intelectual al gloatelor electorale". Generalul Antonescu era ministru al Apărării și era și el de părere că regele nu avea altă posibilitate de alegere. Toți membrii noului cabinet
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prăbușire generală, odată cu creșterea puterii Legiunii, regele a simțit că i se forțează mîna. Începînd cu ziua de 7 februarie, el și-a inițiat ministrul de Interne, Călinescu, asupra planurilor sale. Moment în care Călinescu a părăsit rîndurile Partidului Național Țărănesc, împroșcat cu insulte de către Mihalache. Iorga a fost și el inițiat pe 8 februarie. Iar la 10 februarie 1938, regele a anunțat la "Radio România" cu vocea sa plăcută, că: "În timpuri grele, doar metodele eroice pot întări România, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost moartea, la mai mult de 90 de ani, a mamei sale, Doamna Zulnia. Cu puțină vreme înainte de moartea lui Stere, întrucît acesta se angajase într-un conflict serios cu Maniu și scrisese cîteva articole violente împotriva liderului Partidului Național Țărănesc (care l-au încîntat în mod deosebit pe Iorga), Iorga și-a mai domolit ostilitatea înverșunată față de acesta 123. Dar continua să-i dea în judecată pe cei de care se considera insultat sau calomniat. NOTE TRAGEDIA Națiunea noastră s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rezolva problema aceasta... ", O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 228 8 Op. cit., vol. II, p. 2 9 Op. cit., vol. II, p. 48 10 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 65, Documentele 109 și 110. După răscoala țărănească, într-un interviu acordat ziarului "Frankfurter Zeitung" (29 martie 1907), ministrul de interne de atunci, liberalul Vasile Lascăr, a explicat că patru cincimi din populația rurală sufereau de foame și erau condamnate să cerșească. Impozitele pentru pămîntul luat în arendă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de „denazificare”, În comisiile regionale și În sindicate. Pe de altă parte, comuniștii din Est nu se grăbeau să-și adjudece funcțiile de președinte, prim-ministru sau ministru de Externe, preferând să le lase colegilor de coaliție din partidele socialist, țărănesc sau liberal. Se menținea astfel structura inițială a guvernelor postbelice - comuniștii fiind În minoritate -, Întru liniștea observatorilor occidentali. Mai greu de păcălit, populația locală și-a luat măsuri de precauție (spre sfârșitul anului 1945, Partidul Comunist Român a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de abil s-ar fi insinuat În poziții de influență locală, comuniștii nu vor câștiga niciodată puterea la urne. În ciuda ocupației militare și a influenței economice de care beneficiau, candidații comuniști erau sistematic surclasați de reprezentanții vechilor partide: liberal, social-democrat, țărănesc sau al micilor proprietari. Prin urmare, partidele comuniste au trecut mai Întâi la strategii de presiune mascată, apoi la represiune și teroare declarată. În cursul anilor 1946 și 1947, opozanții politici au fost calomniați, amenințați, bătuți, arestați, judecați ca fasciști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
polonezi, deși marginali (și printre ei mulți erau de origine evreiască), să se Înscrie În tradițiile politice naționale - și chiar naționaliste - ale Poloniei. Cu toate acestea, ei ar fi rămas Întotdeauna o minoritate insignifiantă din punct de vedere electoral. Partidul țărănesc Polonez al lui Stanis³aw Miko³ajczyk număra 600.000 de membri În decembrie 1945, de zece ori mai mulți decât comuniștii din Partidul Muncitoresc Polonez (devenit, după asimilarea socialiștilor În decembrie 1948, Partidul Muncitoresc Unit Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păsa prea mult de succesul „socialismului” În Polonia. Dar nu era deloc indiferent la linia generală a politicii poloneze, mai ales cea externă. Împreună cu rezultatul impasului din Germania, aceasta era grija lui principală, cel puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc a fost treptat marginalizat, suporterii săi amenințați, liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc a fost treptat marginalizat, suporterii săi amenințați, liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai târziu, Miko³ajczyk fugea din țară pentru a scăpa cu viață. Rămășițe ale Armatei de Interior (AK) din timpul războiului au continuat câțiva ani lupta de gherilă Împotriva autorităților comuniste, dar și cauza lor era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfetnicii lor sovietici ar fi ales să joace până la capăt cartea „democratică”. Dar și În Ungaria comuniștii s-au dovedit constant nepopulari, chiar și la Budapesta. Deși etichetat drept reacționar și chiar fascist, Partidul Micilor Proprietari (echivalentul maghiar al partidelor țărănești) a obținut majoritatea absolută În alegerile naționale din noiembrie 1945. Cu sprijinul socialiștilor (al căror lider, Anna Kéthly, refuza să creadă că aliații lor comuniști s-ar Înjosi Într-atât Încât să falsifice alegerile), comuniștii au reușit să dea afară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exilați, ce mai amenința realmente monopolul sovietic al puterii? Intelectualii puteau fi cumpărați sau intimidați. Armata era la dispoziția forțelor sovietice de ocupație. Singurul pericol semnificativ pentru regimurile comuniste erau protestele populare, care puteau eroda serios legitimitatea statului „muncitoresc și țărănesc”. În primii ani, Însă, democrațiile populare nu erau deloc nepopulare În rândul celor pe care pretindeau că Îi reprezintă. Dimpotrivă: distrugerea claselor de mijloc și expulzarea minorităților etnice au deschis perspective de ascensiune socială pentru țărani, muncitori și copiii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau Wolfgang Harich În RDG, s-a născut din molozul Budapestei. Desigur, În Europa de Est diferența era că supușii deziluzionați ai unui regim discreditat nu puteau să privească spre zări mai luminoase sau să reaprindă flacăra credinței revoluționare de la văpaia revoltelor țărănești de pe tărâmuri Îndepărtate. Ei erau forțați să trăiască În și cu regimurile comuniste, În promisiunile cărora nu mai credeau. Est-europenii au simțit evenimentele din 1956 ca pe o condensare a dezamăgirilor acumulate În timp. Speranțele lor legate de comunism, reînnoite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vehicul pentru transformarea socială radicală. Lumea a Treia, cum Începuse să i se spună, oferea spectacolul unor candidați alternativi: naționaliștii anticolonialiști În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, radicalii negri În Statele Unite (nu tocmai Lumea a Treia, dar asimilată cu aceasta) și gherilele țărănești de pretutindeni, din America Centrală până la Marea Chinei de Sud. Împreună cu „studenții” și cu tinerii În general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de decolonizarea În curs și de aspirațiile mișcărilor de eliberare națională, iar pe de altă parte, de proiecția În exterior a propriilor iluzii pierdute ale Europei. Se baza pe cunoștințe locale extrem de sumare, În ciuda emergenței unui nou meșteșug universitar, „studiile țărănești”. Revoluțiile din China și Cuba mai ales au fost Învestite cu toate calitățile și realizările care lipseau Europei. În Italia, scriitoarea marxistă Maria Antonietta Macciocchi exalta contrastul dintre starea mizerabilă a Europei contemporane și utopia postrevoluționară din China maoistă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contemporane și utopia postrevoluționară din China maoistă, pe atunci la apogeul revoluției culturale: „În China nu sunt semne de alienare, boli nervoase sau scindare interioară, cum vedem În societatea de consum. Lumea chinezilor este compactă, integrată și perfect sănătoasă”. Revoltele țărănești din afara Europei mai aveau un atribut care le surâdea studenților și intelectualilor occidentali din acea vreme: erau violente. Desigur, violență se găsea din plin la numai câteva ore spre Est, În URSS și statele-satelit. Dar era a statului, a comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]