KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...252 253 254 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

nor de praf, ne-am repezit la bagaje și le-am târât până la ușile care se deschiseseră, lăsând să răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
pe un culoar nesfârșit, în grija unei femei în veșmânt alb. M-am pomenit pe o masă cu cearșaf aspru pe ea, sub o mare farfurie plină de becuri orbitoare. Un cap bărbos s-a aplecat deasupra mea, am mai țipat o dată, cu disperare și n-am mai știut nimic. Am plâns apoi săptămâni întregi după rochițele și păpușile mele, dispărute pentru totdeauna... 180 Toate astea-mi veneau deodată în minte, cu presiunea enormă a unui arc comprimat cu efort ani

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

cu cârlionții încâlciți din părul negru al Laurei, Are păr frumos Laura! N-am reușit să i-l descâlcim de când am adus-o din România, îmi mărturisește madame Angela aprinzându-și o altă țigară, fata numai ce vede foarfecele și țipă ca din mijlocul iadului, Despre Ana vreau să aflu unde este! le arăt celor doi copii portretele lor, Acum nu știu unde e Ana, dar îți promit că voi afla, Mulțumesc! nu mă mai întreabă nimic madame Angela, Laura se uită fericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

întâmplă drăcia asta, în sfârșit. Mai târziu, în aceeași zi, a venit și apelul telefonic. Poate Lisa să urce să se întâlnească cu Calvin Carter și cu directorul britanic de marketing, Barry Hollingsworth? Lisa a trântit receptorul. —Bineînțeles că pot, țipă ea către telefon. Colegii ei abia dacă au ridicat privirile. Oameni care trântesc receptoare și apoi urlă se găsesc cu duiumul în lumea revistelor. În plus, ei erau prinși în Iadul Termenului Limită - dacă nu terminau numărul din luna respectivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
astfel încât să nu o poată ajunge, cu o îndemânare născută din multe luni de antrenament. O rafală zgomotoasă de chicoteli s-a ridicat din camera de dedesubt. —Afurisiți mici, mormăi Dylan somnoros. Vor dărâma casa peste noi. — Mă duc să țip la ei. Era mai bine dacă se ridica. Până când Ashling a sosit, ceva mai târziu în aceeași dimineață, dezastrul cu omleta era o amintire îndepărtată ce fusese depășită de atrocitățile care avuseseră loc la micul dejun. Când Ashling a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Poți să îmi spui câte ceva despre tine? întrebă Lisa, încercând să preia controlul interviului. Unde te-ai născut? —Planeta Zog, draga mea, spuse Frieda. Lisa se uită la ea. Tindea să o creadă. — Dacă preferi să vorbim despre haine... —Haine! țipă Frieda. Nu sunt haine! Nu sunt? Dar dacă nu sunt haine, atunci ce sunt? se întreba Lisa. —Opere de artă, retardato! Lisa nu răspundea bine când i se spunea retardată. Găsea treaba asta îngrozitoare, dar îngrozitoare. Însă trebuia să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în clădirea asta miroase a gulie! Află cine este și scapă de el. Ți-am mai spus că nu suport! Asistenta apăru din biroul de afară și spuse calm: — Îți imaginezi, nimeni nu miroase a gulie. —Simt mirosul. Ești concediată! țipă Frieda. Lisa se uita fix la mâna ei. Nenorocitul ăla mic își lăsase urmele dinților pe ea. Se săturase. Era imposibil să facă un material despre nebuna asta. În biroul extern, asistenta - pe care o chema Flora - îi masa rana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
atingea pielea sensibilă a feței. Întinsă pe pieptul lui Clodagh, Molly respira zgomotos, în timp ce îi atingea cu degețelele lipicioase bărbia, obrajii, zona din jurul nasului, fruntea și... AU! Au! A început să vadă stele verzi. —M-ai lovit în ochi, Molly! țipă Clodagh, șocată de trezirea bruscă. S-a trezit mami, spuse Molly, prefăcându-se surprinsă. — Bineînțeles că s-a trezit mami, spuse Clodagh, punându-și mâna peste ochiul rănit, care începuse să lăcrimeze de mama focului. Dacă primești un pumn în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
asta. Și avea cea mai puternică intenție să folosească aceeași scuză și anul ăsta. Își schimba incomod poziția. Ceva ascuțit o înțepa în spate. După căutări, s-a dovedit a fi un Buzz Lightyear. De partea cealaltă a ferestrei, pescărușii țipau din nou, plânsetul lor nesuferit rezonând cu starea ei. Se simțea captivă, pusă la colț, blocată. De parcă era prinsă într-o cutie întunecată și fără aer, care devenea din ce în ce mai mică - iar ea nu putea să înțeleagă. Fusese mereu fericită cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

atât nu știu. Căutați niște tipi care n-arată foarte rău în uniformă și sunteți pe calea cea bună. Am început o pagină nouă în carnețel. — Dar o slujbă avea? Cât a stat aici, Betty a avut vreo slujbă? Bătrânul țipă: — Betty ar fi trebuit să lucreze pentru mine! Zicea că-și caută o slujbă în industria filmului, dar era o minciună sfruntată! Nu voia nimic altceva decât să bată bulevardele în rochiile alea negre ale ei și să vâneze bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Betty. — Care-i treaba cu ăia doi de-afară? am întrebat, făcând semn spre ușă. — Don și Harold? Amândoi au fost prietenii lui Betty. Harold v-a sunat fiindcă știa că sunteți în căutare de indicii. Cine-i tipul care țipă la ei? Am ignorat întrebarea. M-am așezat lângă Marjorie Graham și mi-am scos carnețelul. — Îmi puteți spune ceva despre Betty ce nu știu deja? Îmi puteți oferi niște informații pertinente? Numele altor prieteni de-ai ei, descrierea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
având scris în antet „E. Short, F.C., D.M. 15.01.1947“. Era clar că le șutise de la secția University și simplul fapt că Lee se afla în posesia lor însemna suspendarea lui garantată. Kay se întoarse cu brațele pline și țipă: — După toate câte s-au întâmplat și se mai pot întâmpla încă, cum poți să faci una ca asta? E dezgustător. E-o nebunie! Aruncă teancul peste celelalte hârtii. Privirea îmi căzu pe niște poze de pe 39th, colț cu Norton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Mi-a tras una în fluierul piciorului, dar și-a pierdut echilibrul din cauza cătușelor și căzut cu fundul pe trotuar. Am ajutat-o să se ridice, iar drept mulțumire m-am ales cu un scuipat pe cămașă. Lorna începu să țipe: — Sunt o minoră emancipată! Și dacă mă atingi în absența unei asistente sociale, te dau în judecată. Gâfâind, am împins-o spre locul unde zburase geanta. Am ridicat-o și am fost surprins de volumul și de greutatea ei. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
în Tijuana? — Nu, bolborosi De Witt. — Nu, domnule! îl corectă Fritzie și-l plesni. Capul lui De Witt se bălăbăni și bărbia i se sprijini în piept. Fritzie i-o împinse în sus cu un deget. — Nu, cum? Nu, domnule! țipă îngrozit De Witt. Deși mintea îmi era încețoșată de ură, mi-am dat seama că spune adevărul. — Lui Blanchard îi e frică de tine. De ce? De Witt, cu moțul unsuros pleoștit pe frunte, se răsuci pe scaun și începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de poliție și nu va mai ucide niciodată.“ Am izbucnit în râs. — Ce i-ai spus de fapt lui Loew? — Nimic. Când am vorbit prima oară cu căpitanul Jack, i-am spus că Dulange este un suspect foarte probabil. A țipat la mine fiindcă n-am raportat înainte să plecăm și asta a fost tot. Când am sunat a doua oară, i-am zis că Dulange începe să semene din ce în ce mai mult cu nebunii dinainte. S-a supărat rău de tot și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de rele! Lucruri îngrozitoare. Îngrozitoare, îngrozitoare, îngrozitoare... Fritzie se apropie și se opri lângă mine. Avea boxuri trase pe degetele ambelor mâini. Dacă ne purtăm cu mănuși, nu ajungem nicăieri, spuse el și trase un șut scaunului de sub Issler. Proxenetul țipă și începu să se zbată ca un pește pe uscat. În momentul în care întreaga lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
care întreaga lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte scaune. Cei patru rămaseră atârnați unul lângă altul, țipând și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler. Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler. Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei, negustor de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic! Fritzie îi aplică un upercut în boașe. — Zi-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei, negustor de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic! Fritzie îi aplică un upercut în boașe. — Zi-mi ce știi! Te știu pe tine! De la Moravuri! Fritzie îi trase câțiva pumni după ceafă. — Zi-mi ce știi! Zi-mi ce ți-au spus fetele tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Vasquez să ajungă în dreptul meu și să-i zbor creierii fără prea multe discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat receptorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
din ce în ce mai palid. În cele din urmă lăsă receptorul să cadă și își plecă arma. — Du-te acasă, ticălosule! Afară din orașul meu! Afară din țara mea! Mi-am băgat arma în toc și m-am strecurat afară din cabină. Femeia țipă. Vasquez se retrase și le făcu semn oamenilor lui să se îndepărteze. M-am urcat în mașină și, mânat de frică, am ieșit în cea mai mare viteză din Ensenada. Doar când am ajuns în America, am început să respect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
decât atât. — Prietenul meu are o vorbă: cică polițiștii care își pun munca la suflet dau de bucluc. Am strivit un gândac care mi se urcase pe pantof. — Nu vreau decât să-l prind pe ticălos. — Nu-i nevoie să țipi. Sunt orb, nu surd. Și n-am fost orb la micile defecte ale lui Beth. — Ce vrei să spui? Tommy pipăi bastonul de lângă fotoliu. — Păi, n-o să insist asupra acestui detaliu, dar Beth era într-adevăr ușuratică, așa cum au insinuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
tare, încât din rana pe care i-o făcusem când am lovit-o peste dinți cu Joe DiMaggio, a țâșnit sângele. Am înfipt cuțitul în ea până când am dat de un os, apoi l-am răsucit. Ea a încercat să țipe și călușul i-a alunecat adânc în gâtlej. I l-am scos cu totul o secundă, iar ea a strigat-o pe maică-sa. I l-am pus înapoi, de data asta mai strâns, și m-am apucat să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]