7,862 matches
-
vadă părinții, totul era perfect până cu un ceas sau două înaintea plecării. Atunci devenea agitat, nervos, refuza mângâierile și vorbele calde de rămas-bun, își ridica brusc geanta și ieșea pe neașteptate pe ușă, cu o simplă vorbă. Ceva în adâncul său se rupea de fiecare dată, de parcă ar fi fost ultima oară când îi vedea. Refuza să fie condus la gară. Ura gările. Aștepta nerăbdător să-i revadă, dar niciodată oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Se simțea sensibilizat la maximum. În autobuz i se părea uneori că simte capul Ioanei Sandi pe umărul lui, cum făcea aproape întotdeauna când călătoreau împreună. Întorcea privirea și, evident, nu era nimeni, dar simțea un fel de sfâșiere în adâncurile lui. Cuvintele cântecelor pe care le asculta întâmplător îl durea. Întotdeauna avusese o memorie formidabilă, își amintea după mulți ani cifre, vorbe, vise, culorile în care se îmbrăcase careva, gesturile. Dar atunci i se părea că niciodată memoria lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ceilalți?... Se schimbă ceva? Se schimbă ceva vreodată?“ De la început fusese independent, într-un sens greșit, apucase de la început pe un drum greșit. N-avea nevoie de nimeni, credea, pentru a rămâne liber și a putea să acționeze, dar în adâncul său era îngrozit în permanență de gândul de a fi singur și căuta mereu o prezență lângă el. Fără a-și da seama. De la început fusese corupt de imaginea pe care și-o alcătuise despre lume. Tot ce crescuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și n-o să mai fie în stare să înțeleagă vreodată. Mă înșel? Pentru că a suferit o înfrângere și ar fi trebuit să fie un om complet, dar n-a priceput asta. I s-a spus, dar n-a priceput în adâncurile lui și s-a purtat la fel. A dat cu piciorul darului... Sau mă înșel din nou? Dar eu, oare, în locu-i, n-aș fi făcut la fel? Sau tu, sau tu, sau tu? Am înțeles că tot ce așternusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva tente de tensiune și de enervare - poate pentru că, de fapt, căldura începea, ca de obicei, să devină insuportabilă sau doar pentru că toți știam în adâncul sufletului că acesta nu era cel mai bun loc în care puteam încerca să ne bucurăm de ea. Mă întrebam câți alți oameni își doreau să fie acum la țară, la țară de-adevăratelea, nu în acest parc care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de dolari nu arată prea bine pe fetele care se Îndoapă, am concluzionat eu. M-am prăbușit la loc În scaun și m-am gândit ce bine reprezentasem, de această dată, revista Runway. 11 Celularul a zbierat de undeva din adâncul viselor mele, dar m-am dezmeticit doar cât să mă Întreb dacă e ea. După un proces uluitor de rapid - Unde sunt? Cine e „ea“? În ce zi suntem? - mi-am dat seama: dacă sună telefonul la ora opt dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
găsit În cele din urmă În rubricile mondene ale ziarelor din propriile lor orașe, sau pe diverse pagini de web ale companiilor lor, dar a fost extrem de enervant. Ilana continua să se holbeze la mine. Cred că pe undeva, În adâncul minții mele, realizam că vorbesc ca un robot, dar nu mă puteam opri. Șocul ei mă făcea doar să mă simt mai prost. — E doar un cuplu pe care nu l‑am identificat Încă, așa că, de bună seamă, o să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fredonat ușurel În ureche. Restul Încăperii a devenit nedeslușit - realizam, la modul foarte vag, că mai dansau și alții și pe undeva, că cineva toasta pentru ceva, dar În momentul acela singurul lucru clar și deslușit era Christian. Undeva, În adâncul minții, ceva Îmi reamintea că trupul ăsta lipit de al meu nu era al lui Alex, dar nu conta câtuși de puțin. Nu În clipa asta, nu În seara asta. Abia după ora unu noaptea mi‑am reamintit că venisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după o seară lungă, plină de dans și multe pahare de șampanie și după o convorbire telefonică În care mi se comunicase că cea mai bună prietenă a mea e În comă pentru că se așezase beată la volan, undeva, În adâncul conștiinței mele, știam - știam - că nu erau deloc rezonabile. ↔ — Ahn‑dre‑ah, lasă un mesaj la școala Horace Mann și spune acolo că fetele or să lipsească luni pentru că sunt la Paris cu mine și ai grijă să faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a se feri de soare și de privirea Juliei. Apoi simți cum Julia se Întinde și ea. Probabil că umblase În sacoșă și scosese cartea. Helen o auzi cum o răsfoiește, căutînd locul unde rămăsese. Dar Helen nu vedea În adîncurile de sub pleoape, colorate sîngeriu, decît privirea răutăcioasă a ochilor negri ai Ursulei. Revăzu cum Ursula și Julia stătuseră Împreună, apropiindu-și țigările. O mai văzu pe Ursula strîngînd mîna Juliei În joacă. Apoi se Întoarse În trecutul recent. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Așa că nu mai adăugă nimic. Întinse mîna spre una dintre prăjituri și Începu s-o sfărîme. Apoi Își Întoarse capul din nou și privi strada. Se uita, așa, nepăsătoare, acum - n-o mai căuta pe Kay, fiind totuși sigură În adîncul inimii că avusese o dată șansa și o ratase. Și chiar Înainte ca privirea să i se calmeze, apăru o figură venind agale pe trotuar dinspre Waterloo Bridge: o siluetă Înaltă, subțire, destul de frapantă, fără să semene cu un băiat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acum, În plin soare, și plînge că tu te afli Încă În Întuneric. Duncan dădu din cap aprobator; Îi plăcea vocea liniștitoare a domnului Mundy, și cuvintele ciudate pe care le folosea: să-ți ridice, Povara, Greșeala, băiete; dar, În adîncul inimii nu credea o iotă. Își dorea ca Alec să fie acolo unde Îl descria domnul Mundy - Încerca să și-l imagineze Înconjurat de soare și flori și zîmbitor... Dar Alec nu fusese niciodată așa; spunea că era banal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
presupuse ea. Brusc nu mai fu sigură dacă aceea era casa. Căută soneria pentru apartamentul Juliei: erau patru sonerii, nemarcate, fără nume. Care era a ei? Nu-și dădea seama, așa că alese una la Întîmplare. O auzi sunînd undeva, În adîncul clădirii, ca și cum ar fi fost Într-o cameră goală; după sunet, Își dădu seama că nu era cea bună și, fără să mai aștepte, apăsă pe alta. Sunetul acesteia era mai puțin limpede; nu putea estima poziția locului. Crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa ar fi procedat un tânăr înțelept dar eu nu eram. Aș fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta m-aș fi dezbrăcat de hainele devenite inutile și lângă tine, lipit de tine... te-aș fi privit până în adâncuri. Sunt sigur că ai fi țipat la mine: - Pleacă, pleacă imediat, frații nu se iubesc, iar tu îmi ești un frate și nu putem comite acest incest! Eu te-aș fi mângâiat pe trup și ți-aș fi șoptit: - Lasă
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
gândurilor. Le povesti cu glas molcom pățania fetei lui, apoi se simți mai ușurat și nădejdea începu să-și facă loc ușor-ușor în inima lui copleșită de durere. Închise ochii și, cu puțina speranță ce-i mai rămase ascunsă prin adâncul sufletului, lăsă totul în grija lui Dumnezeu. Doar o minune putea schimba verdictul medicilor. Și el credea în minuni. Voia să creadă... Fetița stătea rezemată de el, privind în gol, atunci când vocea controlorului, ca un robot, se strecură printre călători
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pentru ele, dacă nu mai rău. Nu prea există nimic care să rivalizeze cu orgasmul feminin când e vorba să te lase lat. La câteva ore după cutremur, Încă simți o oboseală adâncă, tentaculară, care Încearcă să te tragă În adâncuri: după ce termini, termini pe bune, vreau să zic, Îți vine să zaci până la Crăciun. Îmi imaginez că e felul În care natura se asigură că sperma are toate șansele posibile de a ajunge la ovul. (Când te gândești că aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sună acasă, ceea ce e foarte ciudat, pentru că-n ultimul timp nu prea mai vobim, doar e-mailuri. Îmi dau seama imediat după voce că ceva nu e-n regulă. Așa că o Întreb cum mai merg lucrurile. Și după ce inspiră o dată adânc, Începe: O, ca de obicei; Jim va fi plecat de Paște ca să Încheie o afacere, iar ea trebuie să meargă cu mașina cu copiii În Suffolk la părinții ei, iar tatăl ei a avut un atac cerebral, iar mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
La serviciu, nu ai tolera o situație ca asta nici o clipă. —Pot să suport ideea că mă fură, Kate. Dar nu pot suporta ideea de a-mi ști copiii nefericiți. Oricum, destul despre mine. Ce mai faci tu? Inspir o dată adânc și mă opresc. Sunt bine. Debra e cea care Închide, dar nu Înainte de a mai stabili Încă o dată să luăm prânzul Împreună Într-o zi, Întâlnire pe care n-o vom respecta. O trec În agendă oricum, iar În jurul numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care se execută imediat la rugămintea mea, faptul că nu le pot minți. Pe când acasă sunt o falsificatoare, o prefăcută. Nu mi-e rușine, pentru că nu văd altă altenativă. O mamă bună face ea Însăși gemul, nu-i așa? În adâncul sufletelor, știm cu toții asta. Când vor Începe să fabrice conserve cu numele „Mama și decalajul orar“ sau „Mama În timpul liber“, când pâinea va fi Împachetată În ambalaje pe care să scrie „Mândria tatălui“, noi, mamele denaturate și epuizate, vom putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lor divin pe care l-au urmat. Unde putea conduce acest lucru? Nevoia naturală de virtute era oprimată, sufocată în om de idolatrie, de nevoia falsă de nedreptate, iar virtuțile apostolatului nu erau cele care să atragă aprobarea lor din adîncul unei naturi omenești, pentru că acel adînc devenise un hău, păzit de Cerberul feroce al perversității umane, fiindcă acolo în interior nu pătrundea lumina; virtutea din Apostolii Domnului a fost răsplătită prin cruzimea feroce a fiilor oamenilor care i-au sfîșiat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la care se refereau cei ce fuseseră martorii oculari ai cuvîntului, și ai cuvîntului vieții. Este adevărat că prin îndurarea lui Dumnezeu eu ascultam toate aceste lucruri cu luare-aminte și înflăcărare, și că le ciopleam nu pe tăblițe, ci în adîncul inimii; iar Dumnezeu mi-a acordat întotdeauna harul de a-mi aminti de ele și de a le retrăi în sufletul meu"59. 28. Aceasta era modalitatea de educare a Clerului, eficientă și în cunoștință de cauză, prin care marii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mă străduiam în fiecare zi să mă detașez de lume, să mă detașez de carne, să îndepărtez toate iluziile trupești ale ochilor minții și să văd cum se întrupează bucuriile cele mai înalte; și nu numai în cuvinte, ci din adîncul inimii strigam cu abnegație către Dumnezeu: "Ție ți-a vorbit inima mea; ți-am căutat chipul, chipul tău, o, Doamne, îl voi căuta" (Ps. XXVI). Și nedorind nimic din această lume, de nimic nu mă temeam, și-mi părea că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
presus de toate lucrurile; încît credeam că se împlinea în mine ceea ce a promis Domnul profetului său: "Te voi ridica deasupra înălțimilor Pămîntului" (Is. LVIII). Și prin aceasta, deasupra înălțimilor Pămîntului l-a ridicat pe cel ce a disprețuit din adîncul sufletului său acele lucruri care par în secolul acesta înalte și glorioase". Astfel, după ce a descris atît de nobil puritatea vieții intime dedicate contemplării, adaugă, atrăgînd atenția că însărcinarea episcopală îi fusese impusă: "Dar, dintr-odată ispita a pus stăpînire
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înalte și glorioase". Astfel, după ce a descris atît de nobil puritatea vieții intime dedicate contemplării, adaugă, atrăgînd atenția că însărcinarea episcopală îi fusese impusă: "Dar, dintr-odată ispita a pus stăpînire pe mine și m-a aruncat de la înălțime în adîncurile temerii și frămîntărilor. Căci, astfel, dacă pot să rămîn de neclintit în ceea ce mă privește, sînt îngrijorat pentru acei ce mi-au fost încredințați. Valurile care mă lovesc din toate părțile și potopul care mă afundă mă îndreptățesc să spun
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
obțin în seminarii sînt îndeajuns pentru a ridica semne de întrebare despre cît de merituoși sînt învățătorii care cel mai adesea consideră că aceia care pot părăsi seminariile și căpăta o parohie se bucură de o șansă providențială și în adîncul sufletului lor își doresc cel mai mult să li se întîmple acest lucru și lor 72. 36. Așadar, dacă unor oameni atît de mici li se încredințează instruirea Clerului, nu e de mirare că aceștia au îndepărtat scrierile Sfinților și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]