KorAP: Find »[drukola/base=adăuga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...252 253 254 ...4097 >

102,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

aduce cu o caricatură. — Bună, bobocule! am spus și am sărutat-o. — Bună, Martin, zise Rosemary fără să zâmbească și fiind în mod evident puțin șocată de ceea ce percepea a fi superficialitate din partea mea. Aduci vești de o mare gravitate, adăugă ea pe când ne îndreptam spre ieșire. Am pășit în urma siluetei ei zvelte și cochete și ne-am urcat în automobilul Sunbeam Rapier al lui Alexander. — Vești mizerabile, am spus. Nu-i nimic. Ce faci tu, ce face Alexander? — Bine, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să vă întreb, dumneavoastră ce credeți despre asta? Întrebarea m-a luat prin surprindere și am ezitat înainte de a răspunde. Mi-am dat imediat seama că trebuie să fiu foarte atent la ce spun. Credeți că fac un lucru bun? adăugă ea. — Din punct de vedere moral? — Nu, nu din punct de vedere moral, răspunse ea aproape disprețuitor. Mă refer la viața lor. Reuși să dea cuvântului o conotație metafizică. — Da, am răspuns, cred că fac într-adevăr un lucru bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
răspunse Georgie râzând sec, gutural. Așa cum ți-am mai spus, artileria ei grea mă depășește. Și oricum, după ce am spus tot și am tăcut împreună de fiecare dată când ai dat telefon, eram numai bună de dus la spital. Apoi adăugă vorbind rar: A fost totuși și o mare ușurare. — Și nu te-ai gândit măcar să-i ceri să-și țină gura? Presupun că n-ai putut. — Presupui corect, răspunse Georgie. Dacă tu mă vezi pe mine îngenunchind în fața ei după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar nu contează. Oricum, eu am greșit ca un dobitoc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta, Martin. Ascultă, prietene, ești sigur că ești capabil să ajungi acasă în nesiguranță? Vrei să te duc eu? mă întrebă stând acolo zâmbind și legănându-și piciorul gol. — Nu, categoric nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
relația dumneavoastră cu Palmer v-a transformat într-un simbol foarte util, cu alte cuvinte ați devenit joker-ul din pachetul de cărți pe care l-am văzut pentru o clipă ca fiind ținta furiei mele. Ar fi cazul să adaug, poate inutil, că n-a fost decât o furie trecătoare descărcată din plin asupra dumneavoastră - fapt pe care-l regret enorm. Să fiți convinsă că nu am nici un fel de resentimente față de Palmer. Această dezlănțuire singulară m-a ajutat, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
gestul meu de a te trânti la pământ și de a te lovi. Aștern pe hârtie ce-mi trece prin minte în încercarea de a-mi cere iertare; aștern pe hârtie numai ceea ce îmi pare a fi adevărat. Trebuie să adaug că te consider, și remarc acest lucru în ciuda resentimentelor mele, o persoană demnă de tot respectul meu și care merită cu prisosință să știe adevărul. Sunt încredințat că preferi această scrisoare sinceră unei formule convenționale de scuze. Nădăjduiesc că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
un păcat în faptul că e sora ta. — Privești lucrurile cu superficialitate ca de obicei, spuse Palmer. Nu-l condamni. Te oripilează. Te cutremuri de groază. Dar nu contează sentimentele tale. Singura persoană care contează e Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
temelii. Rămâne de văzut dacă prietenia noastră se poate schimba astfel. Sper din tot sufletul că e posibil, iar eu unul am să mă străduiesc ca acest lucru să se întâmple. — Cu condiția să nu-i spun nimic Antoniei, am adăugat. M-a privit grav. — Dacă-i spui Antoniei, vom fi toți niște oameni terminați. În liniștea care a urmat acestor cuvinte mi-am băut ultimul strop de whisky și m-am pregătit să plec. Mânat de un imbold spontan, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a apărut un taxi. Ploaia nemiloasă continua să cadă. După ce s-a urcat în taxi, am încercat amândoi să ne spunem ceva, Palmer a mai exclamat o dată „Ia te uită!”, iar eu am spus „Îmi pare rău”. Apoi el a adăugat: — Aș vrea să te mai văd peste câteva zile, la care eu am răspuns: — Nu știu, și taxiul s-a pus în mișcare. M-am târât cu greu înapoi la lift. Simțeam că vreau să mă ascund undeva și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pe Georgie pe obrazul îmbujorat. Nu a fost ușor. Am simțit că tremură. I-am strâns mâna lui Alexander. — Ești un tip al dracului de norocos! am spus. — Știu, zise el umil și aruncă o privire scurtă spre Georgie. Apoi adăugă: Viața e plină de neprevăzut. Dar schimbările cele mai rapide sunt adesea și cele mai sigure. Odată ce ne-am gândit la asta, nici n-am mai avut nevoie de argumente. Nu voiam să aud mărturisiri și declarații de acest gen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o să-și revină cu timpul. A mai spus că-ți este foarte recunoscător și că speră că nu te-a făcut să suferi, că și-ar fi dorit ca totul să meargă bine. S-a arătat destul de tare. A mai adăugat că-ți respectă hotărârea și că relația nu ar fi rezistat în timp. Dar că a fost o încercare minunată și că nu regretă nimic din ce a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cu el din amintiri. Nu știu ce-o fi spus, dar cu siguranță nu a spus asta, zise Antonia. N-aveam puterea de a-i spune că numele ei aproape că nici nu a fost menționat. — Alexander are dreptate, am adăugat. Palmer nu e om în adevăratul sens al cuvântului. — Când a spus asta? întrebă Antonia. — Când a aflat despre tine și Palmer. Antonia privi încruntată la lichidul rece și tulbure din ceașca ei. Își împinse peste umăr cocul greu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
sens al cuvântului. — Când a spus asta? întrebă Antonia. — Când a aflat despre tine și Palmer. Antonia privi încruntată la lichidul rece și tulbure din ceașca ei. Își împinse peste umăr cocul greu pe jumătate desfăcut. — Ah! exclamă ea și adăugă: Nici ea. Nici ea, am răspuns și am oftat. Am oftat amândoi. — Sper să plece în America sau în Japonia și să nu se mai întoarcă, spuse Antonia. Nu vreau să mai știu nimic despre ei, nu vreau să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
este acolo. Mai târziu, tocmai pentru că el o văzuse astfel, ea l-a obligat să-l omoare pe Candaules și să devină rege. — Așadar? întrebă Honor, privindu-mă cu mare atenție. După câteva clipe am spus: — Am înțeles, și am adăugat: M-ai acuzat odată că spun prostii. Dacă mă bucur de acest privilegiu numai pentru că v-am văzut o dată îmbrățișați, pe tine și pe fratele tău... Zâmbi din nou, fără să răspundă. Am încercat să nu răspund printr-un zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că ești un cap retezat. Oare poate avea cineva o relație omenească normală cu un cap retezat? Tot nu răspunse, țintuindu-mă în continuare cu zâmbetul ei. — Așa cum ai spus-o chiar tu, aproape că nici nu te cunosc, am adăugat. Acum îmi era deja imposibil să-mi stăpânesc zâmbetul. Nici acum nu spuse nimic, se sprijini de spătarul scaunului cu un zâmbet ce radia impertinent. — Am trăit până acum într-un vis, am spus. Când o să ne trezim, o să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

trei zile Înainte ca Germania lui Hindenburg să intre În sezonul de vară, i-am făcut o vizită. Ar fi drăguț să ne Întâlnim la Apollo, spusese ea „În circumstanțe diferite“ - și, după o pauză de efect, Încărcată de subînțelesuri, adăugase: „cu adevăratul tău eu“. Adevăratul meu eu, care-o fi ăla, mă Întrebam frecându-mi palmele de pantaloni. Ochii Dorei erau limpezi ca apa adâncă, dar când arunca priviri Într-o parte, simțindu-se privită, mi-am dat seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înăuntrul pleoapelor. Totul e posibil, toate proiecțiile. Cel puțin, conform doctorului Froehlich. Trebuie să se fi referit la Martin Froehlich, faimosul Sanitätsrat și creierul Fundației pentru Cercetări Sexologice. Dar ce legătură avea el cu operatorii de filme? Am mormăit nesigur, adăugând la sfârșit un sunet ascuțit, de Încurajare. — La știri Îl arată pe Froehlich În gară cu Gielke. În drum spre Copenhaga. A găsit ligă internațională pentru reforma sexuală. Trenul plecat din gară. „Secolul nostru aparține sexului gri! Într-o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere În foaier. (În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug că Justus Stegemann este proprietarul cinematografului Apollo. Ca tip, este prusacul pur-sânge: punctual și Înțepat, cu o voce ascuțită, care se schimbă deseori, o mustață mică, Îngrijită și niște mișcări agitate, neterminate - ca și când n-ar fi știut cum să pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
centimetri, printr-un material subțire și gri ca grafitul, se vedea o cămașă de noapte de culoarea mierii. Mișcările ei erau reținute și relaxate În același timp și, chiar dacă abia ne cunoscuseră, mi se părea pur și simplu captivantă. — Dora, adăugă, fără să aștepte vreun răspuns. I-am zâmbit Într-un fel pe care Îl considera corespunzător, atingându-i cu buzele unghiile prelungite. Erau lucioase și tari, ca spinarea unui gândac. După ce femeia Închise ușa - În sfârșit eram aici, În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu ce, după care a menționat prețul. Stingându-și țigara, mi-a explicat că nu se implică În „K. u. K. “ Observându-mi nedumerirea, adăugă: — Küssen und Körperkontakt, dragul meu. „Sărut și contact fizic. “ În cazul În care cauți chestiile standard, va trebui să te duci la altă fată. Oricum, dacă doream, m-ar fi putut ajuta - dar numai „sub acoperire“. Se aplecă să ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ceva În buzunare și dacă prietenul lui nu-i punea o mână pe braț, seara putea să sfârșească așa cum se sfârșea uneori la Crama Albastră. — Trebuia să-i Învăț minte, se scuză Anton, punându-și berea jos. Sunt ca Maier, adăugă, ștergându-și mâinile pe pantaloni. Sunt interesați doar să corecteze. Nu prea-mi era clar ce treabă avea fostul nostru profesor de atletică cu cele Întâmplate, dar mă gândeam că-i mai bine să mă retrag din peisaj. Tinerii ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a fost asta? Îl Întrebam când ne Întorceam acasă. — E doar pentru doamne, obișnuia să-mi răspundă Anton. Observând cât de iritat sunt, adăuga: — Scuze, Sascha. Dar numai ele au voie să știe. Și Sfântul Cumîizice, desigur. Încercând să limpezească apele, continuă: În loc să te bucuri că ți-au picat niște bani de buzunar din senin, tu te plângi. Apoi devia subiectul spre ceva mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am Început În silă, coborând vocea. Dar apoi mi-am dat seama că nu prea mai conta. Având În vedere contextul tâmpit, aș putea la fel de bine să-i povestesc lui Anton despre cele Întâmplate. — De fapt, Într-un hotel, am adăugat, ridicând tonul. Dora era mai specială. Mult timp i-am spus doar „Madame“. — E una din aia cu biciul În mână? Mamă, omul mai află și lucruri noi despre tine. Am privit În jur, dar se pare că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
adresa și o să am eu grijă să mușamalizez. Cine știe, poate nu-ți recuperez doar clipsurile, poate aflu de ce arăta atât de agitată. Se lăsă pe spate de parcă tocmai ar fi rostit o replică memorabilă, apoi, Înainte să Închidă ochii, adăugă Încet: Între timp, fii deștept: prefă-te că ești prost. Luat prin surprindere, m-am uitat la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de condițiile aspre ale vieții de oraș: Zgomot, revoltă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]