10,749 matches
-
adunat toți, au mâncat, au băut și când a simțit că Alexandru vrea să le vorbească despre căsătorie, Teofana l-a oprit, adresându-se tatălui. — Domnule Mocanu cât ați fost plecați eu m-am uitat prin casă și v-am admirat fotografiile, cu dumneavoastră, cu doamna Florica, cu Alexandru. Alexandru apare peste tot, în taote pozițiile, se vede că este singurul dumneavoastră copil. N-ați mai avut alți copii? — Ba am mai avut, domnișoară, o fată, oftează Vasile Mocanu. — Și unde
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Mai ești în relații cu Teofana? Să știi că este o fată talentată și pretențioasă în meseria ei. De când ai plecat tu, am mai asistat la niște recitaluri de-ale ei și la opere în care a jucat și am admirat-o. Publicul din orașul nostu o simpatizează enorm. A fost în turnee în câteva țări. Ce mai? Este o solistă renumită. — Muncește și mult , măi Dane. Îți închipui când trebuia să ne întâlnim după atâta timp, ea a venit direct
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să scrii un roman inspirându-te din realitatea Africii. — N-am eu așa talent. Știi cum s-a numit autorul la început? — Cum să nu știu dacă îi recitesc cartea? „leremia”. A fost fiul ofițerului Gheorghe Ieremia. Pentru că l-a admirat mult pe Ion Heliade Rădulescu își schimbă numele în „Eliade”. — Ca și matematicianul tău Dan Barbilian, al cărui pseudonim este Ion Brabu, cel care a avut ideea interferenței între poezie și matematică. — Mai sunt și alții cu pseudonime ca Jean
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îi distrage atenția: — Uitându-mă la cerceii tăi, un pic nuanța culorii se deosebește de cea a pietrelor din colier și din brățară, dar diferența este atât de mică, încât nici nu se observă. Numai dacă te uiți atent. Oricum admir podoabele ce mi le-ați oferit. Se vede că aveți un gust fin în a le alege. — Salba cu galbeni de unde o ai? — Vă voi spune multe, multe, în legătură cu ea. — Hai să ne retragem, le propune Claudia lui Virgil și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la ușă, se ridică Cezar și le oferă scaune. — Nu știam unde erați, li se adresează Eusebiu. — Mama mea, Zina Stamate, tatăl meu, Eusebiu Stamate, îi prezintă Teofana nașilor. — Doamnă Zina, domnule Eusebiu sunteți niște oameni cu suflet mare, îi admiră Claudia. — Meritați tot respectul pentru ceea ce ați făcut pentru Teofana, adaugă Virgil. — Bucuria a fost de partea ei cât și de partea noastră, afirmă Eusebiu Stamate. Vă spunem cu mâna pe inima că am iubit-o și-o iubim ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia răspuns. Și mie îmi plac, îi spun eu, voind să aflu mai multe detalii. Aștia cu piatră roză seamănă cu cerceii unei prietene de-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana s-a bucurat enorm. — De ce nu i-ai adus și pe frații tăi. — Păun și Rozmarin au rămas cu restaurantul că nu aveam pe cine lăsa. Dacă n-ar fi fost ei, nici eu nu puteam veni. Teofana îi admira ținuta. Izaura părea o adevărată doamnă; brunețică, frumușică, în haine de firmă. La fel și soțul ei, Patrik, arăta un bărbat bine. I-a prezentat lui Cezar și cunoscuților ei ca pe niște prieteni din Olanda. Singurul care le știa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vor evada, casele se vor freca la ochi după atâta somn, copiii vor continua joaca în iarbă, iar poveștile încărcate de minuni vor capăta o aură aparte. Atunci primăvara cea verde se va încolăci între ramurile naturii, iar noi vom admira începutul unei noi vieți. Cu o rochie din flori, cu pantofi de rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
Ultima...! Așa, așa, aplaudă Bursucul deconectat, cu o detașare fie sinceră, fie excepțional de bine jucată. Precum ziseseși și data trecută, dacă nu mă-nșel. Și data dinainte, și de mai înainte, și de răs-răs-mai-înainte. Merde! Nimeni nu te poate admira mai mult decât o faci tu însuți, demone! Restul sunt vorbe! Vorbe mari! Gogoși! Palavre! parează Iepurele. Am început să ne obișnuim cu ele, pe cuvântul meu de cavaler, sare Bursucul. Asta-i bântuire reziduală, zău. Mai schimbă placa. Măgulește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să mă modelați din nou într-un om cu sentimente mai bune. Rotunjiți părțile corpului, desenați-mi ochii și conturați-mi buzele; așa voi fi în stare să văd, să simt. Pe urmă, înfășurați-mă cu o mătase colorată și admirați-mă. Mă las și pictată, trebuie însă să mă lăsați să mă usuc foarte bine. Să nu uitați că nu îmi plac formele geometrice ascuțite. Ieșiți cu mine în lume și desenați un peisaj, o pasăre, o floare. Multumesc! Imaginați
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
o găsea pe Nadina mai mult aventurieră. Ea cunoștea multe din câte circulau asupra doamnei Grigore Iuga și știa că sunt mai multe pe care nu le cunoștea și nici nu dorea să le afle. Din toată familia, singură Olga admira pe Nadina, dar numai în taină și pentru că era o excelentă dansatoare, care găsea prilejul să danseze mereu. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț, în care totuși se simțea amărăciunea. Spunea că o vede aproape mai rar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Ruginoasa, sat nou, numai de vreo treizeci de case, făcute toate de bătrânul Miron și dăruite oamenilor ca să-i aibă acolo, la îndemînă. Merseră, firește, pe jos. De la Amara la Ruginoasa e o plimbare de jumătate de ceas. Titu admiră mulțimea de vite, de cai, de păsări, de servitori, de hambare imense pe picioare înalte, apoi clăile uriașe de paie și de fân, stogurile de coceni, dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore, care într-adevăr
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vii din partea mea. Leafa nu e prea strălucită, dar mai târziu vom căuta s-o dregem. Titu Herdelea înlemni de mirare și de bucurie. De-abia putu articula câteva cuvinte de mulțumire și admirație. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. Când apăru și Eugenia, pe care n-o pusese în curent tocmai ca să-i ofere o surpriză, le istorisi cu mare lux de amănunte toate fazele luptei... Și-a zis: ce să se căciulească el, cogeamite deputat serios, pe la Adevărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în familia lor și acolo poți pe urmă să-i faci și curte, dacă-ți place! Titu Herdelea reluă studiul senatorului. Dintre rândurile plicticoase licăreau neîncetat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o statuie divină. Se contempla în oglindă îndelung, goală din cap până-n picioare, și se minuna cum s-au putut îmbina atâtea forme și linii superbe într-un singur corp. Umbla goală în apartamentul ei toată dimineața ca să se poată admira în voie. Raul Brumaru era ca un capriciu și o codiță, necesar unei femei elegante ca un cățel sau un talisman. El ofta de mult, ca și alții, în cele din urmă l-a acceptat, nu din iubire, ci din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-sa nu e acasă. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vârât în pătuceanul ei de odinioară. Pe urmă, de câte ori venea, se dezbrăca la fel, lepădîndu-și acuma și cămașa, încît rămânea goală cum a născut-o doamna Alexandrescu; își admira nudul în oglinda mare cu ramă de nuc, tot de pe vremea fecioriei ei, și apoi repede se ascundea în pătuceanul cu visurile. Titu a primit-o cu emoție mare întîi și s-a simțit mândru că a cucerit o femeie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că sensibilitatea firească îi e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. Spre seară s-a mai înviorat, iar la întoarcere a fost drăguță și veselă, a ciripit tot timpul, a râs de glumele lui Titu, a oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cântece franțuzești cu glasul aburit de ger. Nadina într-adevăr se simțea într-o situație încurcată și nu știa ce atitudine să aibă din pricina lui Grigore care, fără să bage de seamă ceilalți, nu i-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreo zece zile, i-a confirmat-o Grigore, s-a convins. Și a exclamat cu multă părere de rău: ― Cu toate astea, ce femeie drăguță! ― Prea drăguță! a surâs Grigore. Oricât de mult ținea însă la Grigore Iuga și oricât admira pe Nadina, tânărul Herdelea nu mai avea răgaz să se ocupe deosebit de încurcăturile lor. Se întîlnea deseori cu Grigore, se ducea pe la dânsul și mâncau câteodată împreună. Vedea și pe Nadina uneori la cîte-un spectacol sau la Gogu Ionescu, când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară, că n-am să te pot admira. Pe mine mă așteaptă la țară alt spectacol, mai puțin vesel, care nu suferă amânări. Dar las pe Grigoriță să te aplaude și din partea mea! Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare, cum n-a lipsit nimeni din cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de noapte, aruncînd-o pe așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările. Dezaproba și disprețuia sălbăticiile țăranilor, și lua partea boierilor cu entuziasm, considerîndu-se făcând parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou și, vorbind, își arunca deseori ochii să se admire sau să-și mai aranjeze gulerul și cravata... De la curtea Iuga până la jandarmerie, după întoarcerea de la Ruginoasa și întrevederea cu bătrânul Miron, primarul a avut de dimineață o mică ciocnire amicală cu Boiangiu, fiecare căutând să treacă asupra celuilalt atribuțiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că mâine dimineață să întindă o masă ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, îl priveau puțin speriați. Bărbatul, surprins, zise zâmbind și ca o scuză: ― Credeam că dormi... Uite ce bunătăți! Pentru tine le-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte a geamului blindat. Găsea deosebit de vesel spectacolul pulberilor măturate de vânt care se învolburau în lumină. Jones știa că nu putea să înhațe vreunul din acei fetuși strălucitori care veneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și Lambert îl alungiră pe "exec" pe planșeu și, în sfârșit, își scoaseră căștile. Păstrând o distanță respectuoasă. Ash dădea ocol formei curbate a ofițerului executant... până văzu lucrul acela lipit de fața acestuia. ― Doamne! murmură. ― Este viu? întrebă Parker admirând simetria creaturii. Dar îi apăru și respingătoare. ― N-am de unde să știu, dar nu vă atingeți, zise Lambert scotându-și ghetele. ― Nici n-am de gând, zise Parker aplecându-se în față pentru a vedea mai bine. Ce-i face acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cât mai rapid cu putință, am pus la punct o invenție, născocită de mine. Parker și Brett au realizat o treabă demnă de laudă încropind un sistem pentru manipularea vietății. Iată sistemul pentru decelarea ei. ― Un radar miniatural? întrebă Ripley admirând instrumentul. Era atât de bine îmbinat încât părea montat într-o uzină și nu în laboratorul unui remorcher de comerț. ― Îl puneți undeva pentru a repera un obiect mobil, explică Ash. Nu are o rază prea mare, dar de cum prindeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]