167,112 matches
-
și căprioare pe care le va crește și Îmblânzi vânzându-le apoi pe mari sume de bani, drept animale de companie-o nouă modă printre excentricii bogătași occidentali. Așa se face că fostul liceu s-a transformat Într-o veritabilă afacere despre care se știu foarte puține lucruri și acelea destul de vagi. Mi-au căzut pe mână deseori pliante turistice color despre țări africane, cu zeci de imagini pline cu militari, dar n-am recunoscut niciodată În ele vreo manta produsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arate calea cea dreaptă. A crezut că poate repara răul din mine. Unicul fiu Îi murise de meningită și credea că eu pot Înlocui golul lăsat În inima lui. Era În 1946, În plin război și el avea o mică afacere cu miere. M-a angajat la magazinul lui, ca vânzător. Îmi plăcea interiorul, rafturile erau albe și pe ele borcanele cu miere, de diferite forme și mărimi, mi se păreau venite dintr-o lume de basm. Șterpeleam În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să te bat la cap întruna în legătură cu excursia la New York. Georgie era obsedată de dorința de a vedea New Yorkul și eu deja îi promisesem odată, cu prea mare ușurință, că o voi lua cu mine într-o deplasare de afaceri pe care o făcusem acolo toamna trecută. Totuși, în ultima clipă, din cauza mustrărilor de conștiință sau mai probabil din cauză că m-au lăsat nervii la gândul că ar urma să o mint pe Antonia atât de grosolan, m-am răzgândit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plătești tu drumul. Nu uita că ești total împotriva ideii de câștig nemuncit. Cel puțin lasă-mă pe mine să-mi investesc banii într-un proiect de bun-simț! — Sigur că asta e o tâmpenie pentru tine, care ești om de afaceri, zise Georgie. Tu ești prea deștept. Trebuia să fii profesor universitar. După părerea ta singurul mod de a-ți dovedi inteligența este acela de a ajunge cadru universitar. Cred că începi să devii snoabă, i-am spus mângâindu-i picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
primul an, nu-i așa? zise Georgie. Și, ia spune, cât a luat Alexander? — A fost imediat după mine. Vezi așadar că nu e demn de atenția ta. — Cel puțin el a avut destulă minte cât să nu intre în afaceri, spuse Georgie. Alexander, fratele meu, este un sculptor talentat și foarte cunoscut. De fapt eram pe jumătate de acord cu părerea lui Georgie că ar fi trebuit să fiu cadru universitar, iar subiectul era pentru mine destul de dureros. Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie că ar fi trebuit să fiu cadru universitar, iar subiectul era pentru mine destul de dureros. Tatăl meu fusese un prosper negustor de vinuri, fondatorul firmei Lynch-Gibbon. La moartea lui firma s-a împărțit în două, partea mai mare a afacerii, a revenit familiei McCabe și partea mai mică - în care intra rețeaua inițială de distribuție a vinului roșu care îl interesase pe bunicul meu - era sub conducerea mea. Știam de asemenea că Georgie era convinsă, deși nu se exprimase foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai mică - în care intra rețeaua inițială de distribuție a vinului roșu care îl interesase pe bunicul meu - era sub conducerea mea. Știam de asemenea că Georgie era convinsă, deși nu se exprimase foarte clar, că apartenența mea la lumea afacerilor i se datora oarecum și Antoniei. Convingerea ei nu era total greșită. Cum această discuție nu-mi făcea prea mare plăcere și cum voiam să mă îndepărtez de subiectul iubitului meu frate, am întrebat: — Ce faci de Crăciun? Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acum unde ai să stai? Nu știu. O să-mi caut un apartament, probabil. Rosemary și-a oferit serviciile ca menajeră. Alexander zâmbi. — Ce-ar fi să vii și să stai aici? spuse el. Nu ești obligat să te ocupi de afacere, nu? — Și ce să fac aici? — Nimic. Fii serios! — De ce nu, în fond? spuse Alexander. Îți poți petrece timpul în chip idilic. Locul ăsta este cu adevărat paradisul pe pământ după cum știm cu toții foarte bine încă din copilărie, de când încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întrucât nu mă simțeam prea bine. În momentul de față Mytten era încă la Bordeaux, unde era riscant să-l trimit căci își prelungea nepermis de mult vizitele, fiind în tratative cu o mică firmă cu care începuserăm să facem afaceri de puțin timp. Mytten era romano-catolic, era un sibarit și un idiot, dar era loial, aprecia vinurile destul de bine și se înțelegea de minune cu clienții mei mai snobi. Îi puteam încredința misiunea de a face vizite, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
său, va pieri pe vecie. Până la întoarcerea lui Mytten, adjunctul meu cel chiulangiu, cele două secretare, domnișoara Hernshaw și domnișoara Seelhaft, se puteau descurca singure de minune. Le apreciam pe aceste fete peste măsură, căci știau să scrie scrisori de afaceri corecte și chiar nostime în franceză și în germană și cunoșteau deja activitatea firmei foarte bine deși, fapt amuzant, nu se pricepeau deloc la vinuri și lăudau tot ceea ce li se oferea. Lucrau deja de câțiva ani pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și se lăsase convins, fără prea multă greutate, bănuiesc, să rămână să-și petreacă acolo și weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema este introdusă în discuție într-o manieră lejeră, fără a i se da prea multă importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nou la lucru într-o manieră care, venind din partea unor persoane mai puțin inteligente, m-ar fi făcut să mă simt umilit. Toți trei, ele cu multă convingere, iar eu acceptând cam fără convingere, ne străduiam să dăm impresia că afacerile merseseră foarte prost în absența mea. Am închis scrisoarea pentru Georgie. Mă întrebam ce-o să priceapă din ea. O persoană tânără și inteligentă nu poate fi ținută într-o încăpere frigorifică decât pe o perioadă limitată. Pentru Georgie această perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv. M-am ridicat în picioare. Ea a spus: — Întrucât ne-a dat de știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mulți bani din sete decât din imaginație. Berea e bună pentru oameni. „Germania cere Schultheiss!“ Dar oamenii cu moralul la pământ. Rusul Dabor venit cu buzunarele pline de sticle. Nici nu așteaptă să stingă luminile, el deschis sticla imediat. Nu afacere prea bună pentru șefu’. Șefu’ nervos foc. Zice lui Else. Else apoi lui Otto. Se duse mai Încolo și puse paharele pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
incă valabilă. În cinema, Otto continua să maltrateze pianul. Mi-am aprins Încă o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hotărâse să nu se Întoarce acasă - oriunde ar fi fost asta: Kolberg, Breslau, Königsberg. Sau poate mai departe, spre est? La Lemberg? În schimb, Închiriase o cameră cu o asistentă care lucra la la clinică. Cu restul banilor primiți pe „afacere“, cum Îi zicea, Își plătise cursurile serale. Am administrat trei agenții de publicitate, care au dat toate faliment, un atelier de reparații, care la Început mergea bine, apoi a fost administrat prost, și jumătate de an am lucrat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doi bărbați tocmai ieșeau dintr-un gang adiacent. — Klaus și Harro, știi. Trebuie să fi părut confuz. Nu-ți amintești? Vinerea trecută, la Crama Albastră... — A, te referi la băieții de care te-ai legat? — Nu, de fapt, aveam niște afaceri de rezolvat. Anton se Încruntă. De obicei Își fac veacul prin nord. Acolo e zona lor de influență. Dar În ultima vreme gașca lor a făcut o grămadă de scandaluri și În centru. Pentru noi, esteții, adică. Chiar dacă a ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton a recunoscut că orașul nostru nu era cea mai cultivată capitală din lume. Dar studiile sale cinematografice despre „fete zburdalnice“, educate de țărani francezi veseli, se bucurau de succes În rândul celor nobili și educați. În ultima vreme Însă, afacerile mergeau prost. Spre exemplu, investise Întregul său venit anual Într-un film promițător despre o fermă de armăsari din afara orașului. Dar nimeni nu dorea să vadă caii, dat fiind faptul că cei expuși nu erau destul de instruiți - În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deviantă și activitățile ilegale era, desigur, binecunoscută. Cu toate acestea, ceea ce s-a Întâmplat la fundație depășea tot ce văzuse până acum Wickert, chiar dacă nu era un expert. — În ceea ce privește aceste așa-numite filme pedagogice, Karp fusese capul răutăților În toată afacerea asta dubioasă. — E timpul să oprim aceste activități care folosesc știința ca pretext pentru a deghiza un miez putred din punct de vedere moral. Domnule Knisch, pe viitor nu vom mai... Băgând de seamă disconfortul meu, Wickert schimbă abordarea. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceasta se explică, Într-o mai mare măsură, prin faptul că Inspectorul Șef, Karla Manetti păstrese informațiile mai importante doar pentru ea. Dar mai devreme sau mai târziu, adevărul gol-goluț va ieși la iveală. Până la urmă Horst Haputstein, omul din spatele afacerii cu Testifortan Plus Își va primi pedeapsa. Faptul că a murit la Închisoare, neputând să fie de față la acest moment de izbândă, nu e un motiv suficient de Întemeiat ca să nu se facă dreptate. Datele clasificate referitoare la investigația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu adevărat meritele, nimeni nu-i oferea deplina răsplată pentru tot ce făcea - nici mama, nici eu, nici măcar sora mea cea iubitoare, pe-al cărei soț continuă să-l considere până astăzi comunist (deși în prezent e asociat într-o afacere foarte rentabilă cu băuturi răcoritoare și are o casă proprietate personală în West Orange). Și, în nici un caz, gașca aia de protestanți miliardari (sau „instituția“, cum le place lor să se autointituleze) care l-a exploatat la sânge. „Cea Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu suspensor! Ei bine, treaba asta o face pe mama să se umfle de râs. — Pentru lucrușorul ăla pricăjit? mă întreabă ea cu un zâmbet amuzat. Da, mamă, închipuie-ți: pentru lucrușorul ăla pricăjit. Bărbatul potent al familiei - realizat în afaceri, tiranic la el acasă - era fratele cel mai mare al tatii, Hymie, singurul dintre toți unchii și toate mătușile mele care se născuse de cealaltă parte a Atlanticului și care vorbea englezește cu accent. Unchiul Hymie făcea afaceri cu „soda-vater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
realizat în afaceri, tiranic la el acasă - era fratele cel mai mare al tatii, Hymie, singurul dintre toți unchii și toate mătușile mele care se născuse de cealaltă parte a Atlanticului și care vorbea englezește cu accent. Unchiul Hymie făcea afaceri cu „soda-vater“, se ocupa cu îmbutelierea și distribuirea unei băuturi răcoritoare carbogazoase numită Squeeze, vin ordinaire-ul nostru de la cină. Împreună cu neurastenica de nevastă-sa, cu fii-su Harold și cu fiică-sa Marcia, unchiu’ locuia în Newark, într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce-a fost nevoit unchiu-meu să facă pentru a-l aduce pe răposatul meu văr pe calea cea dreaptă sau ori de câte ori am prilejul să reflectez de unul singur la această întâmplare, mi se pare că descopăr o enigmă în miezul afacerii, un profund adevăr moral care, dacă l-aș putea înțelege, m-ar putea cruța de o confruntare finală, dar inimaginabilă, cu propriul meu tată. De ce a capitulat Heshie? Și, oare, la fel ar trebui să procedez și eu? Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înainte, iar dacă ai noroc, te alegi cu un scaun cu rotile pe viață. Iar astea sunt rezultatele statisticilor (îmi spune taică-meu), nu texte inventate de el ca să se afle în treabă. Companiile de asigurări nu se bagă în afaceri ca să piardă bani - când zic ceva, măi Alex, apăi zic adevărul! Iar acum, pe urmele înțeleptului de taică-meu, hop și înțeleapta de maică-mea: — Te rog frumos, ca să nu-mi pierd somnul pe următorii patru ani, promite-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]