7,836 matches
-
lui Eminescu, așa cum rezultă din scrierile sociale și politice ale acestuia. Domnia sa își structurează demersul analitic (mult prea succint, de altfel), pe constatarea că: "convingerea lui Mihai Eminescu despre societate și stat este [...] tributară naturalismului, evoluționismului și pozitivismului, în plină afirmare în epocă". În consecință, distinge domnia sa în discursul lui Eminescu, trei funcții ale statului: morală, de armonizare a intereselor claselor sociale și de echilibru al statului, oprindu-se asupra ideii de "luptă între stat și individualism". Se referă apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un traiect al evoluției poeziei noastre contemporane, până azi, pe un fir de susținere ideatică în expresia lirică, dominat/marcat de eminescianism. Afirmația poate părea oarecum hazardată atâta vreme cât putem vorbi de mari individualități creatoare care au ilustrat modalități specifice de afirmare. Atunci însă când vine demonstrația și Florin Oprescu o face cu multă aplicație și mai ales cu un spirit diagnostical (analitic și asociativ de profunzime, într-un spirit polemic de subsol, elevat întru totul) chestiunea se pune dintr-odată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ci o "creație artistică", fiind "expresia lirică a necesității de conservare a ființei și identității naționale". Și, în continuare: "Citită prost, ea poate părea o profesiune de credință rasială. Citită adecvat, ea nu este decât "ficțiunea ideală" a posibilei noastre afirmări pe linia și în cadrele neamului". Coordonata religioasă a poemului îi imprimă tocmai timbrul grav și solemn, apoteotic, din final: "Doina eminesciană se încheie cu această viziune grandioasă a "mântuirii", văzută ca rod posibil al unei conlucrări între vrednicia făpturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cuprindere a ideilor din gazetăria lui Eminescu, raportate strict la concretețea pașilor istorici în epocă ai societății românești, aflată pe făgașul determinării ei într-o contextualizare internațională. În capitolul prim sunt abordate Aspecte de insecuritate internă în perioada construirii și afirmării statului național român, relevate de Mihai Eminescu. Din capul locului se fixează contextul social-politic al epocii pentru a putea urmări mai apoi tocmai simțul istoric al gazetarului. Sunt, în acest context, urmărite cu maximă rigoare intervențiile acestuia privitoare la Constituție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ridicat numeroși cărturari, literați, poeți etc., mulți cu o contribuție remarcabilă în istoria culturală a diferitelor țări balcanice. [...] scriitori importanți de obârșie aromână din Macedonia, Albania, Serbia etc. au aflat în centrele universitare românești un mediu prielnic de formare și afirmare." Nu puțini dintre aceștia s-au stabilit definitiv în România, activând în diferite domenii, fiind apreciați cu calificative superlative. Memoria acestora este îndatorată lui Eminescu, gazetarul care "în articolele sale a avut despre ei cuvinte de înțelegere și caldă prețuire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de diverși exegeți, astfel încât oricine să poată avea acum, într-o formulare limpede și cât mai exactă cu putință, o poziție, o atitudine menită a da deschidere unei înțelegeri, cu valoare de reper călăuzitor, a tuturor chestiunilor legate de importanța (afirmării și receptării) scriitorului în epoca sa și, cu atât mai mult, în posteritate. Firește, Dicționarul începe cu un Tabel cronologic, succint, ce urmărește viața lui Mihai Eminescu, punctându-se doar momentele semnificative ale evoluției acesteia. Urmează apoi un Portret-sinteză, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au forțat și s-au impus lejer, în condițiile în care a fost rulat tot lotul avut la dispoziție. Am remarcat pofta de joc și combativitatea noii achiziții Dospinescu, forma foarte bună a portarilor Tevzadze și Tamaș, precum și setea de afirmare a tânărului Cadar. De menționat că Gabriel Armanu nu i-a avut la dispoziție pe cei patru jucători convocați la lotul de tineret (Ștefan Grigoraș, Cristi Ghiță, Gabriel Bujor și Alexandru Tărâță) și nici pe Rareș Păunică, accidentat. Următorul test
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cuplului de arbitri Murariu-Tabacariu, ajungând în dreptul mesei oficiale. După încheierea protestului, tehnicianul vasluian l-a zărit la masa oficială pe primarul Bacăului, având o reacție spontană: “Aaaa, mă scuzați, să trăiți, dom’ primar”. În privința jocului propriu-zis, am remarcat dorința de afirmare a juniorilor moldoveni prezenți în teren, cu un plus pentru extrema Bulov, longilinul inter Macovchin și portarul Garasciuc, foarte inspirat la aruncările de la 7 metri. Cât despre cei veniți de la echipa mare, experiența lor în meciurile din Liga Națională și-
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pe hârtie, Petrolul ar putea fi favorită, dat fiind faptul că e în Liga a II-a și are pretenții de promovare. Eu cred, însă, că pe teren lucrurile vor sta altfel, fiindcă noi avem o echipă tânără, dornică de afirmare și care va da totul pentru a aduce la Bacău o echipă de Liga I. Cert este că va fi un meci foarte atractiv”, a declarat Daniel Scânteie, președintele FCM Bacău. 188 Ionuț Lupescu a vizitat selecționata U-16 a Bacăului
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mare luptă, așa cum au fost toate celelalte întâlniri dintre cele două combatante și rămâne ca, la momentul jocului, jucătorii noștri să fie foarte bine motivați. De această dată va trebui să facem un tot unitar alcătuit din dorința lor de afirmare, dorința de a arăta lumii că eșecurile de până acum au fost o întâmplare, plus susținerea publicului, fiecare parte trebuie să aibă aportul ei. Rep.: Cât de mult s-au schimbat datele problemei de la victoria în fața Constanței din luna august
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ai altora, mai buni, mai deosebiți sau obișnuiți, în vâltoarea și valul timpului, rămânând în atâtea împrejurări activ, onest, amabil, drept, omenos și, în toate, un sentimental incorigibil. Perioada 1857-1891 l-a marcat în mod deosebit, prin precipitarea evenimentelor, prin afirmarea personalităților și a inițiativelor pe multiple planuri, care au fundamentat statul național român. Deoarece biografia sa a fost marcată, în mare măsură, de atmosfera, de oamenii și faptele care au avut un ecou benefic și prelungit în conștiința și inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nouă; munca pe echipe 90 7.3. Progresivismul 93 7.4. Reacții față de "educația nouă" 97 8. TENDINȚE ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI 100 8.1. Aspirația spre valorile "eterne" pedagogia culturii 100 8.2. O teorie spiritualistă asupra educației 104 9. AFIRMAREA UNEI TEORII PEDAGOGICE ÎNTEMEIATE PE IDEOLOGIA MARXISTĂ. CONSTITUIREA PEDAGOGIEI SOVIETICE 110 9.1. Pedagogia sovietică 110 10. PEDAGOGIA FASCISTĂ ȘI NAȚIONAL-SOCIALISTĂ 116 11. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA DINTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE 118 11.1. Realizări și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unor copii fidele erau înlocuite cu desenul din imaginație, cu activitatea spontană, creatoare (3 bis, p. 39). Acțiunea practică de promovare a artei prin școală a fost sprijinită și de mișcarea filosofică a vremii. Pozitivismul filosofic care cunoscuse o puternică afirmare în secolul al XIX-lea și care nu poate fi străin de orientarea școlii spre utilitarism este, către sfîrșitul secolului, supus unor critici vehemente. Omul trebuie să pătrundă se susținea de o anumită grupare a filosofilor nu numai ceea ce este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rîndul teoreticienilor și practicienilor educației, îndeosebi prin scrierile sale Școala și Caracterul (1907) și Educația civică. Autoritate și libertate (1910). După opinia sa, în cursul îndelungatei evoluții a societății nu s-a înregistrat decît un progres tehnic, ceea ce a permis afirmarea speciei umane în planul civilizației. Nu același lucru se poate spune despre evoluția naturii interioare a omului; sub aspect moral nu s-a înfăptuit nici un progres. Cauza acestei evoluții diferențiate se află aprecia Foerster în sistemul educațional defectuos intelectualist și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îndeosebi întărirea organismului și dezvoltarea inteligenței. Se neglija însă educarea caracterului, nesocotindu-se faptul că nu e nici o relație pozitivă între gradul de inteligență și valoarea caracterului. Spiritul vremii, promovat mai ales de filosofia lui Fr. Nietzsche, a condus la afirmarea individualismului ca unul din scopurile prioritare ale școlii. În consecință, aprecia Foerster, este necesară o reorientare a scopurilor educației către viața internă a omului, prin cultivarea caracterului și a responsabilității sociale, deci situarea pe prim plan a educației morale. Spre deosebire de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației progresiviste, care a desfășurat o amplă activitate teoretică și practică timp de aproape patru decenii. Într-adevăr, teoria lui J. Dewey a răspuns unor necesități specifice societății americane la începutul secolului XX. În mod deosebit a răspuns nevoii de afirmare a spiritului democratic al societății americane, urmărind educarea unui cetățean convins de importanța rezolvării problemelor vieții comune prin asociere și cooperare, fără a se recurge la violență (cf. 4 bis, p. 134). Teoria sa pedagogică a stimulat preocupările pentru un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pune în evidență unitatea dintre faună, floră și Pămînt; se va releva viul, urmărindu-se cultivarea echilibrului între aspectele intelectuale și emoționale ale cunoașterii naturii. Matematica ar trebui să adopte cu prioritate calea analitică, singura capabilă să asigure manifestarea și afirmarea libertății. Calea sintetică, dominantă în școală, conduce, spune Steiner, spre o concepție materialist-atomistă. "Nesatisfacerea imboldului spre analiză este ceea ce stimulează materialismul nostru" (11, p. 125). În ceea ce privește istoria și geografia pînă la 12 ani se va face preponderent apel la sentimente
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spiritualistă a unui "inițiat", așa încît, în ultimă instanță, adoptarea acestor inovații este o chestiune de credință. În a doua jumătate a secolului XX școlile Waldorf au cunoscut o relativă extindere în Europa, inclusiv în România (v. nota 13). 9 AFIRMAREA UNEI TEORII PEDAGOGICE ÎNTEMEIATE PE IDEOLOGIA MARXISTĂ. CONSTITUIREA PEDAGOGIEI SOVIETICE 9.1. Pedagogia sovietică În urma războiului civil (1918-1920) și a propagandei comuniste s-a constituit primul stat comunist din lume U.R.S.S. (1922) în care Partidul Comunist (bolșevic) a pus
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
colectiv: Această cale parcursă de la exigența dictatorială a organizatorului pînă la exigența liber formulată de fiecare individ în parte față de sine însuși pe fondul exigențelor colectivului, această cale o consider esențială pentru dezvoltarea colectivului" (2, p. 85). De fapt, această afirmare a autoexigenței avea loc mai ales la nivelul "consiliului comandanților" (al șefilor de detașamente) aceștia erau considerați ca exprimînd cel mai fidel "exigențele colective" (4). Este adevărat, Makarenko se folosește undeva de o expresie apropiată de aceea a educației noi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
individualistă despre om și societate. Chiar și la Pestalozzi, la Schleiermacher și Froebel, deși mai atenuat, se constata după opinia sa o astfel de orientare. Acest principiu individualist creat, dezvoltat și reprezentat de Franța, Anglia și America a dus la afirmarea democrației sociale. În concepția național-socialistă, democrația este un fenomen de disoluție socială; masa nu apreciază și nici nu știe să întrebuințeze libertatea. Principiului individualist, propriu gîndirii analitice, i se opunea în concepția național-socialistă principiul primordialității întregului. În plan social, întregul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
statului național român a creat condiții favorabile pentru o mai intensă dezvoltare în plan economic, social, politic și cultural. Cu toate dificultățile prin care a trecut țara, deceniile trei și patru ale acestui secol s-au caracterizat printr-o puternică afirmare a științei, artei și literaturii românești; creațiile multor cărturari români din acea perioadă au trecut dincolo de granițele țării. Frămîntările politice interne, accentuate de evoluția situației internaționale, dominată de un proces de puternică manifestare a totalitarismului de stînga și de dreapta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cele două orientări ale politicii școlare promovate de Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc s-a caracterizat printr-o continuă căutare a unei organizări școlare menite să țină în echilibru nevoile țării cu personalitățile ei materiale din acei ani. Afirmarea unei a treia orientări în politica școlară cea promovată de P.C.R. a fost nu numai deosebit de firavă, dar era și departe de realitățile țării noastre, întrucît propunerile sale urmau întrutotul politica școlară promovată de U.R.S.S. avînd în vedere "lupta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
creator din diverse domenii ale științei, tehnicii, literaturii, artei, sub influența unei filosofii raționaliste, a unei teorii sociologice orientate spre lumea satelor și a unei psihologii în plin efort de științifizare, pedagogia românească interbelică a cunoscut un veritabil salt în afirmarea sa în viața culturală românească. Dacă înainte de 1918 cercetările teoretice asupra educației și învățămîntului vizau cu prioritate școala primară și constituiau o preocupare, mai ales, a profesorilor de pedagogie de la școlile normale, în deceniile trei și patru a avut loc
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
chemarea către un anumit tip de activitate, în care spontaneitatea și capacitatea sa creatoare se manifestă la maximum. Această convergență a puterilor omului spre anumite manifestări în direcția cărora el simte că se poate realiza pe sine, trăind sentimentul propriei afirmări, este ceea ce Narly înțelege prin vocație (20, p. 230). În sistemul său pedagogic, acest concept este unul fundamental; pe el este axată teoria educației personalității sub cel de-al doilea aspect al său profesiunea. Narly a încercat și o tipologie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vocație în înfăptuirea progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria el "deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură" (36 a, p. 205). În omul cu vocație se unifică și dobîndesc intensitate însușirile poporului. De aici grija pentru crearea condițiilor necesare afirmării "oamenilor de vocație". Ceea ce surprinde, încă o dată, la acest spirit atît de pătrunzător al culturii române este contradicția în care s-a aflat: dacă oamenii satului trebuie crescuți exclusiv pentru sat, spiritele de vocație din acest mediu vor trebui să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]