9,188 matches
-
o femeie, o fetiță ușor îmbătrânită. Am făcut-o pentru că am iubit-o din prima clipă și nu vroiam să o iubesc, am făcut-o pentru a o ucide și vroiam să o salvez. În timp ce mă frec la ochi să alung imaginea mea, văd un bărbat, o spinare a poftei apropiindu-se de tine. Îl prind de beregată și îi spun: fii atent, aceea este Angela, lumina vieții mele. Apoi îi dau drumul din strânsoare. Abandonez gândurile acelea care te jignesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
emoțiile ei. Prima șoaptă despre tine, Angela, am auzit-o fără să mă bucur, cu gâtul în flăcări. — Strânge-mă în brațe. O îmbrățișez și caut liniște cu nasul ascuns în părul ei. Ce o să mă fac cu ea? Vântul alungă departe de tot ceea ce credeam că vreau. Sunt un mizerabil la plimbare prin viață. Beau un whisky, vântul se potolește și îmi îngăduie să ajung până la divan, să mă așez. Elsa se ghemuiește la capătul celălalt, își pune o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o grădină de gânduri foarte triste. Italia mă cunoștea mult prea bine, ca să nu-și dea seama. — Ce ai? — Puțină febră. Mi-a adus un pahar în care bolborosea o aspirină. A avut poate un presentiment, dar l-a alungat în grabă. Sarcina o făcea să aibă o timidă încredere. Pentru prima oară privirea ei se desprindea de prezent și avea curajul să meargă mai departe. Eu fusesem cel care o făcuse să-și ridice capul spre orizontul acela binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în spirală. — Mă duc la toaletă. Se clatină și dintr-o dată își ia avânt și se lovește cu capul de perete, atât de tare încât acesta se zguduie. Mă ridic și mă duc lângă ea. — Ce faci? Râde și mă alungă, râsul acela mă sperie mai mult decât orice plâns. — Uneori am nevoie de câte o lovitură. Ieșim din nou afară, ne mișcăm încet. — Te doare capul? Este distrată, se uită la lumea care îi iese în față. — Te conduc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceea nu mi-a răspuns la telefon. Mâna gri îi atârnă în afara vanei, acolo unde rugina a mâncat smalțul... perdeaua de plastic sfâșiată de ultimul rest de respirație. Murise gândindu-se la mine, încercând să mă îmbrățișeze sau să mă alunge pentru ultima oară. E noapte, apa s-o fi răcit de-acum. Apa care a fost fierbinte până când sângele a ieșit cu ușurință din încheieturile tăiate. A folosit poate un briceag sau lama de bărbierit pe care o lăsasem acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut curajul... Ea s-a tras să scape de îmbrățișarea mea, respiră sacadat, continuă să mă alunge. Mă ridic, îi caut privirea. Acum mâna ei se desprinde de jos, se apropie de chipul meu și mă mângâie. Iar când mâna aceea, rece ca piatra pe care stătuse, se oprește pe obrazul meu, știu că o iubesc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o să mor... chiar mai curând decât aș vrea... Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro!“ Și s-au certat pentru câteva parale în plus sau în minus la chiria pentru pensiune, și-n cele din urmă ea l-a alungat din casă. „Adio, don Eloíno, să-ți meargă bine!“ „Dumnezeu să te aibă-n pază, doña Sinfo.“ Și până la urmă a murit și al treilea soț al acestei doamne, lăsându-i 2,15 pesete pe zi, plus 500 pentru doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ce să-mi mulțumiți, domnule, și nădăjduiesc că de acum înainte o veți lăsa în pace pe cea care îmi va fi soție. Dar cum, eu unul n-am necăjit-o câtuși de puțin! Știu ce spun. De când m-a alungat, și bine-a făcut că m-a alungat, pentru că nu sunt eu cel potrivit pentru dânsa, am căutat să mă consolez cum am putut mai bine de-o asemenea nefericire și să-i respect, desigur, hotărârile. Și dacă dânsa v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de acum înainte o veți lăsa în pace pe cea care îmi va fi soție. Dar cum, eu unul n-am necăjit-o câtuși de puțin! Știu ce spun. De când m-a alungat, și bine-a făcut că m-a alungat, pentru că nu sunt eu cel potrivit pentru dânsa, am căutat să mă consolez cum am putut mai bine de-o asemenea nefericire și să-i respect, desigur, hotărârile. Și dacă dânsa v-a spus altceva... — Vă rog să nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu visează! Curând după ce ieșise Liduvina, intră câinele. „Vino-ncoace, Orfeule - îi spuse stăpânul său -, vino-ncoace! Sărăcuțule! Cât de puține zile îți mai rămân să trăiești cu mine! Ea nu te vrea aici în casă. Dar unde să te alung? Ce-o să fac cu tine? Ce-o să mă fac fără tine? Ești capabil să mori, știu! Doar un câine e capabil să moară când se vede fără stăpânul lui. Și eu ți-am fost mai mult decât stăpân, tată, zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă fac fără tine? Ești capabil să mori, știu! Doar un câine e capabil să moară când se vede fără stăpânul lui. Și eu ți-am fost mai mult decât stăpân, tată, zeu! Nu te vrea aici în casă; te alungă de lângă mine! Cum adică, tu, simbolul fidelității, o deranjezi în casă? Cine știe...! Pesemne un câine surprinde cele mai secrete gânduri ale persoanelor cu care trăiește, și chiar dacă tace... Trebuie să mă însor, n-am altă soluție decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noastră n-ar duce-n spinare cealaltă jumătate? Da, vouă vi se datorează civilizația. Și femeilor. Oare însă femeia nu-i și ea un animal domestic? Și dacă n-ar exista femei, ar fi bărbații oameni? Vai, Orfeule, cine te-alungă din casă vine de altundeva!“ Și-l strânse la sân, iar câinele, care chiar părea că plânge, îl lingea pe bărbie. XXIX Totul era pregătit acum pentru nuntă. Augusto o voia intimă și modestă, dar ea, viitoarea lui soție, prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
picior. Era Orfeu, îi ieșise în întâmpinare ca să-l consoleze. Când îl văzu pe Orfeu, resimți, ciudat, o mare bucurie; îl luă în brațe și-i zise: „Bucură-te, Orfeule dragă, bucură-te! Să ne bucurăm amândoi! Nu te mai alungă nimeni de-acasă; nu te mai desparte nimeni de mine; nu vom mai fi separați unul de altul! Vom trăi alături în viață și-n moarte. Tot răul spre bine, oricât de mare ar fi răul și de mic binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ai ieșit oare în întâmpinare mie, ca să mă consolezi de suferința ce ar trebui să mă-ncerce, sau mă întâlnești la întoarcerea dintr-o vizită la cățelușa ta? Oricum ar fi, tu ești credincios, da, și nimeni nu te va alunga din casa mea, nimeni nu ne va despărți.“ Intră în casă și nici nu se pomeni bine-năuntru, că-n suflet i se dezlănțui furtuna ascunsă sub calmul aparent. Îl invadă un sentiment în care se confundau tristețea, o tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
publicat un articol cu o fotografie. În American Journal a apărut un articolaș. Madeleine îl rezemase pe blatul de bucătărie când am ajuns seara acasă. —Uită-te la asta, zise și făcu un semn cu capul spre ziar, apoi își alungă o buclă de pe frunte cu dosul palmei. Prima dată când și-a tuns părul în ceva ce se numea tunsoare pudel nu mi-a plăcut. Prefer părul lung la femei. Această preferință e de înțeles. Dar am ajuns să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era bărbatul în care nu mă transformasem. Așa că nu înțelegeam ce făceam acolo, căutându-mi un loc de parcare pe o stradă cu băltoace, într-un cartier cam vechi, care, după atâția ani de la război, mirosea a paranoia. Soarele zorilor alunga orice umbră și scotea în relief fiecare ușă ferecată. Sinagoga din piatră stătea ca un bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare râncedă și a ceva la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Până să împlinesc eu treisprezece ani, am plecat din Osnabrück la Amsterdam. Până să împlinesc eu treisprezece ani, nimeni nu își mai permitea să fie evreu. Un amin rostit în cor se ridică spre tavan ca un stol de păsări alungate dintr-o mlaștină. Ar fi fost ținte ușoare. Mi-am dat jos șalul de rugăciune și tichia, le-am pus pe una din băncile de lemn și am pornit-o pe culoar, dar roșcatul era prea rapid pentru mine. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
el Însuși pentru folosirea expresiei „mase largi“. Continuând să peroreze, observă că Ted trăgea cu ochiul la diagramele Împrăștiate pe covor, În timp ce degetele sale păroase Îndesau tutun În pipă. Verigheta Îi strălucea pe deget. Fima Încercă În van să-și alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea de el În dormitor, plângând pe Înfundate, cu hohote neauzite care Îi scuturau umerii, Înăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
afecțiune, dor și recunoștință. Voia să fugă după ea cu lacrimi În ochi și să-i spună: Mulțumesc, iubita mea, să-i spună: Nu sunt vrednic de aceste favoruri, dar se stăpânea, ba chiar se grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar Nina Îl Îngrijea, sau din contră, Nina agoniza, iar el Îi umezea buzele și Îi ștergea sudoarea de pe frunte. La zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frumusețe și de feminitate i se păru deodată dureros de feminină și de atractivă. Sânii ei mari și moi Îl chemau să-și pună capul Între ei. Părul ei Încărunțit și scurt Îi atrăgea vârfurile degetelor. Știa exact cum să alunge expresia asta de vulpe hăituită de pe chipul ei și s-o Înlocuiască imediat cu una de fetiță alintată. Gândindu-se la asta simți că penisul Începea să i se Întărească sub pantalonii lui Uri. La Fima, tandrețea, generozitatea, compasiunea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alunecau acum printre genunchii ei. Mi-e rău, Efraim, mi-e rău și nu valorez nimic. Fima răspunse În șoaptă: Annette, ești minunată, mă vrăjești, și În timp ce vorbea un deget alunecă spre sexul ei și se opri, așteptând să fie alungat. Când Înțelese limpede că era total absorbită de nefericirea ei, descriind iar și iar În șoapte Întretăiate nedreptatea care i se făcuse, de parcă nu era conștientă de ceea ce punea el la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
total absorbită de nefericirea ei, descriind iar și iar În șoapte Întretăiate nedreptatea care i se făcuse, de parcă nu era conștientă de ceea ce punea el la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând din toate puterile să-i alunge din minte obiceiul de-a ciocăni al soțului ei, până când ea oftă, puse mâna pe ceafa lui și șopti: Ești atât de bun. În șoapta asta găsi curajul să-i atingă sânii și să-și lipească dorința de trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că Tamar fu nevoită să aprindă lumina ca să poată vedea careul de cuvinte Încrucișate. În timp ce stătea acolo cu spatele la el, Fima decise să se apropie de ea și s-o Îmbrățișeze. Să-i culce capul ostenit pe umărul lui, să-i alunge toate gândurile. Să-i acopere ceafa cu sărutări, rădăcina părului ei frumos, pe care Îl strângea Într-un coc mic și sobru, dar pe care Îl putea totuși lăsa măcar o dată să cadă liber. Însă Își reveni. Și timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
inundată În lumina puternică a lămpii din spatele medicului, ce făcea totul să pară roz ca o rană, poate ca gura știrbă a unui bătrân, din care se scurgea un sânge Întunecat. În timp ce se lupta În zadar cu el Însuși să alunge imaginea, să nu vadă, să nu audă, să nu ghicească, Tamar Îi spuse Încet: —Ajunge. Liniștește-te. S-a terminat deja. Dar Fima Începu să se simtă rușinat. Fără să Înțeleagă de ce, avea totuși senzația că nici el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plin de praful prin care m-am tăvălit, aruncând cu pălăria după rândunele. Copiii sârguitori, care de la opt dimineața spuneau în cor o poezie, în ritmul unui marș dirijat de trestia belferului, mă priviră și ei uimiți, până ce am fost alungat din clasă. Odată dascălul m-a întrebat dacă nu cumva mă trag din Ramses al doilea. Nu i-am putut însă răspunde, fiindcă aveam gura plină cu acadele vopsite. Când s-a apropiat să mă întrebe ce mestec, de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]