9,447 matches
-
aerului plin și a luminii". La rându-i, câinele Degringo aleargă și el "liniștit, lângă roata din spate", privind "cu ochii lui umezi / parcă afectuoși"; la repetatul pleacă, un "pleacă îndârjit de mânie" dulăul ripostează cu "un fel de iubire amară". Moment de subită revelație: Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit (...) când, deodată, zării în ochii lui limpezi, strălucitori, chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o veche coajă de pâine neagră. "Povestea", în fond o fabulă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un Madrigal răsturnat, o melancolie difuză, în modul unui Constant Tonegaru, înclină spre lamento: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră"; "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de fum"; "Ai să te faci urâtă, fată amară..." În texte subliniat lirice ca acestea, sentimentalul Geo Dumitrescu, marcat de "alergia singurătății" (Singur-lună), pune surdină ironiei sau e de-a dreptul pasional. Când problematizează la modul grav (ca în Treptele iertării, în Macarale la marginea orașului și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
doză zdravănă de purgativ, acesta fiind singurul leac pe care madam Georgescu îl dădea, fără excepție pentru orice suferință, considerându-l, probabil, un fel de panaceu universal. La drept vorbind nu prea se merita să înghiți o lingură de sare amară pentru a evita primirea unei note proaste, dar așa gândeam noi, cu mintea de atunci. Fiind o comunitate închisă și izolată, posibilitățile noastre de comunicare cu exteriorul erau extrem de reduse. În afară de rechizitele școlare, pe care le cumpăram de la un micromagazin
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
inundată de verdeață, la o masă lungă, mărginită pe laturi de două bănci, umbrită jur-împrejur de plante agățătoare alcătuind un chioșc vegetal cu umbră deasă și răcoroasă, e cum nu se poate mai plăcut să savurezi o dulceață de cireșe amare, așa cum numai Coana Jenița știe să o potrivească, nici prea legată, nici prea subțire, care te unge la inimă și-ți tămăduiește, zice-se, niscaiva suferințe ale stomacului. Paharul brumat de apa rece, scoasă atunci din fântâna de alături, acompaniază
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
masare a ficatului [49]. Colecistita litiazică este favorizată de estrogeni, alimentație bogată în grăsimi și proteine, constipație, infecții intestinale, oboseală, stres, sedentarism, și se manifestă clinic prin două sindroame: dispeptic și dureros. Sindromul dispeptic constă în meteorism, greață, cefalee, gust amar, iar cel dureros se manifestă prin dureri în hipocondrul drept. Durerile nu se asociază obligatoriu sindromului dispeptic, putând fi declanșate și de oboseală, efort fizic, ingestie de alimente colecistokinetice. În cazul formei paroxistice (colica biliară) durerea este acompaniata de greață
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
slujitoarele dreptății, ne vor da în vileag. Avem de redescoperit în special arhetipul central sau arhetipul unității, pe care Jung, inspirîndu-se din buddhism, l-a numit Sine, Imago Dei, zeitatea noastră interioară. Obîrșia noastră este în Dumnezeu, ca și sfîrșitul amarei noastre călătorii, a eternului circulatio. Întîlnirea cu Sinele echivalează cu descoperirea lui Dumnezeu. Acesta e sensul. Aceasta e piatra filosofală (Lapis Philosophorum). Am fost alienați, rupți de unitatea preconștientă originară, încartiruiți în spațiu și timp, în bipolaritate și multiplicitate, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
PĂMÂNTULUI a. Însingurați din timpuri străvechi Deși situate în miezul continentului, pământurile noastre nu au fost niciunde în această parte de lume mai singure. Devenirea noastră a urmat firul acestei izolări naturale, preparată dintr-un amestec de licori dulci și amare din care noi am sorbit din plin cupa vieții. Am fost prinși în mrejele izolării chiar de Dunăre încă din vremurile de demult, odată cu apariția așezărilor umane în neolitic. Ca într-o piesă de teatru antică, Dunărea și-a jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
acest drum, în timp ce noi eram răvășiți de felurite tensiuni interne (mineriadele, de pildă)70. Poate că ne-am lăsat momiți de faptul că Rusia părea că vrea să urmeze calea democrației. Așa am crezut că puteam să îndulcim cumva soarta amară a românilor din teritoriile cotropite de Uniunea Sovietică. Probabil, nici noi nu știam exact ce voiam sau ce puteam face. Doar vacarmul insuportabil al armelor ce au declanșat războiul în Transnistria ne-a făcut să ne trezim din acest vis
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută cu greu de Eminovici, nu cuprindea și o cameră aparte, pentru băieți. Ea avea numai un salon
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stinge, iar ceilalți îngeri, înlăcrimați, îi iau trupul pe brațe și-l duc în ceruri. Așa a văzut-o poetul pe Casandra, în Mortua est!, cînd ea a trecut hotarul acestei lumi, "ca un vis, ce își moaie aripa-n amar": "Te văd ca o umbră de argint strălucită, Cu aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele. Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cîntec te duce, Cu brațele albe pe piept
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
arată și pe ocolite, prin alte nume, dar destul de transparent. În basmul mai sus amintit, găsim un tînăr retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
încă viu, deși ea a murit de mult: Astfel amorul ce-a trecut Prin zeci de ani străbate, Umplînd un suflet cunoscut De-o dulce voluptate. Și amintirea-l chiamă iar Ori cîte să se-ntîmple Cu atît noroc, cu atît amar El sufletul mi-l împle."215 Aceasta duioasă și încă puternică amintire, a iubitei moarte, trebuie să producă mirare biografilor lui Eminescu, care nu i-au văzut decît relațiile cu Veronica Micle, cu Mite Kremnitz ori cu Cleopatra Leca-Poienoru, cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
noastre. Nu ne mai este jenă să plângem în public, să vorbim de iubirile noastre sau de înclinațiile noastre sexuale: dar cine-i dispus să-și mărturisească bucuria de a asista la ruinarea fericirii altcuiva? Cine recunoaște că are sufletul amar ca fierea? Cine acceptă să fie identificat drept o ființă plină de invidie față de altcineva? Plasându-ne într-o situație de inferioritate în raport cu ceilalți, recunoaștem că acest sentiment este de nemărturisit. El constituie una dintre piedicile de care se poticnește
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
atât mai mult cu cât în joc sunt diferențe derizorii. Așadar, cu cât diferențele dintre oameni sunt mai puțin profunde, cu atât ei se imită mai mult unul pe altul și cu atât ranchiunele, invidiile și privirile dușmănoase se dezlănțuie. Amară lecție: departe de a pregăti o pace armonioasă, bunăstarea și egalitatea democratică contribuie la amplificarea dorințelor rivale și a resentimentelor 30. Teza răspândirii invidiei în societățile bunăstării nu duce lipsă de avocați. În anii ’50, David Potter a dezvoltat conceptul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
deosebirea că au loc sâmbăta și în zilele de sărbătoare, prevăzute în calendarul cultului mozaic și cele prevăzute în Noul Testament, ca: - sărbătoarea paștilor și a ziruirilor care durează 6 zile, iar sectanții consumă pâine nedospită, carne de miel și ierburi amare - sărbătoarea zilei ispășirii sau a răscumpărării - sărbătoarea cincizecimii - „Rusaliile” - sărbătoarea Anului Nou - sărbătoarea corturilor, care durează 8 zile, cu care ocazie se fac adunări, servesc masa în comun din darurile aduse de sectanți; b. bărbații sunt obligați să poarte plete
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
stare să opereze metamorfoze și să mobilizeze forțe invizibile. Sugestia ar fi că nu există nici o barieră între diversele moduri de a atrage pe cineva într-o capcană. Confuzia identităților este efectul puterii ce sălășluiește în privirea celuilalt. În fața reproșurilor amare ale Adrianei, care îl ia drept Antipholus din Efes, Antipholus din Siracuza e cuprins de un soi de amețitoare îndoială în privința propriei persoane: nu mai e sigur dacă este el sau altul, nu-și mai dă seama dacă e treaz
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai bun răspuns este „cu moderație”. Bunica obișnuia să spună despre rețete că nu au o măsură predefinită - un pic din fiecare. În încheiere, autorul afirmă că aceasta este o rețetă reală de succes, dar care poate lăsa un gust amar apoi. Și mai recent, M. Omurgonulsen și U. Omurgonulsen (2009) au realizat un studiu în urma căruia au constatat că „deficiențele dintre cadrul legal pentru sectorul bancar și cadrul legal contabil, nepotrivirile dintre autonomia de reglementare guvernamentală și autonomia organismelor de
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
a Magistrului pasionatului poet! Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
doi și fiindcă nici unul nu are încredere în celălalt, ce bine-ar fi să fiu singur!”; sau „N-ai unde să te adăpostești”. Ceea ce nu-i împiedică totuși pe oameni să caute un refugiu, chiar și cu prețul celor mai amare înfrângeri, cum se întâmplă în celebrul roman al lui Orwell. Supravegherea ucide acțiunea, dar nu și gustul libertății, nu și patima îndrăgostiților. Împotriva virusului fricii încolțesc germenii rezistenței. Ierarhiile supravegheriitc "Ierarhiile supravegherii" Supravegherea este o activitate aproape întotdeauna deliberată, consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și la fel de nefasta lui soție. Dacă eu mi-am aflat vindecarea, România nu și-a aflat-o Încă, dar acesta este cu totul alt subiect. În orice caz, pentru partea mea de interes personal În gnosticism, rămîn cu o datorie amară față de acei Arhonți ai răului care m-au alungat În exil, pînă mi-am găsit o patrie primitoare. Introducere În 1916, Albert Einstein publica una dintre acele foarte puține cărți care contează cu adevărat În istoria omenirii, intitulată Teoria specială
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Narațiunea din AJ urmează o schemă similară 123. Pentru a-l Înșela pe Adam, Ialdabaot Îl duce În Paradis, pretinzînd că-i va oferi desfătare (tryphe), dar, În realitate, amăgindu-l cu iluzii provenind de la Arhonți: „Căci hrana lor e amară, iar frumusețea lor perversiune, desfătarea lor Înșelăciune și arborele lor nelegiuire”124. Misterul așa-numitului Arbore al Vieții este că el nu e nimic altceva decît antimimon pneuma (spirit contrafăcut): „Rădăcina lui e amară și crengile lui sînt uscăciune, umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de la Arhonți: „Căci hrana lor e amară, iar frumusețea lor perversiune, desfătarea lor Înșelăciune și arborele lor nelegiuire”124. Misterul așa-numitului Arbore al Vieții este că el nu e nimic altceva decît antimimon pneuma (spirit contrafăcut): „Rădăcina lui e amară și crengile lui sînt uscăciune, umbra lui este ură și Înșelăciunea se ascunde În frunzișul său; seva lui este esența perversității, rodul lui este moartea, iar sucul Îi este poftă ce Încolțește În Întuneric”125. Arborele Cunoașterii Binelui și Răului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui Dumnezeu bun, existența acestuia nu poate să fi fost În Întregime străină de lumea aceasta ori În Întregime ascunsă ei. Marcion este un Kafka al teologiei biblice. El se revoltă Împotriva tatălui real al lumii, Împotriva Demiurgului ei, reproșîndu-i amar vulgaritatea, egoismul și purtarea capricioasă. Ar părea rezonabil să-l discrediteze pe acest tată irațional. Invenția dublei paternități Îi Îngăduie lui Marcion să renască În chip de om liber. Harnack a arătat că cel mai frecvent cuvînt din scrierile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
religios, conform tabelului următor 26: Lume Arhonte Metal Gust Greșeală 1. Fum ? aur sărat astrolatrie 2. Foc leu bronz acru venerarea focului 3. VÎnt vultur fier iute idolatrie 4. Apă pește argint dulce baptism 5. Întuneric șarpe plumb și cositor amar divinație Cei cinci Arhonți sînt ca viermii din cei cinci Arbori ai Răului 27, fiecare provenind din propriul său element. Arhontele suprem este chintesența tuturor celor cinci tipuri de animale, elemente și Arhonți sectoriali care le prezidează. Uneori Însă el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doilea cer să intre În acest trup; la fel procedează cu femeia, slujindu-se Însă de Îngerul din primul (sau al doilea) cer35. Cei doi Îngeri, care nu par afectați de căderea lor anterioară, sînt foarte descumpăniți și varsă lacrimi amare văzîndu-se Închiși În Învelișuri care sînt nu doar muritoare, ci și diferențiate sexual (in divisis formis; dissimiles forma). Ei, care nu cunoșteau aceste ciudate deosebiri, Încearcă zadarnic să aibă raporturi sexuale la porunca lui Sathanas, căci, evident, „nu știau cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]