KorAP: Find »[drukola/base=ambasadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...252 253 254 ...398 >

9,933 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

de destindere, încordarea zilnică, nonstop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea de analiză, sinteză și concentrare. Eram prezenți la acțiunile protocolare organizate cu ocazia zilelor naționale de celelalte ambasade sau cu alte prilejuri. Cele mai "gustate" erau recepțiile de la ambasadele SUA, Franței, Angliei, Spaniei, Argentinei, Braziliei... cu ocazia prezenței în portul Valparaiso a navelor-școală ale marinelor militare naționale. Comandanții navelor, însoțiți de ofițeri și un grup de "cadeți", se deplasau la Santiago, unde erau primiți cu multă atenție și curtoazie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cordiale: Decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă la rândul său: "De ce să nu vorbim românește?!" Era născut în România, copilărise și studiase la noi și avea tot felul de amintiri plăcute despre anii petrecuți "în țară". Deși bugetul ambasadei era minuscul și fondurile de protocol ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
România, copilărise și studiase la noi și avea tot felul de amintiri plăcute despre anii petrecuți "în țară". Deși bugetul ambasadei era minuscul și fondurile de protocol ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară la ordinul expres al "Tovarășei" și depuse

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și depuse la Banca Națională!)... Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și paharelor, și la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori , la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat într-un salonaș mai izolat pentru a discuta între ei, întrucât astfel de întâlniri în "afară" erau periculoase, putându-se solda cu arestări. O astfel de reuniune "amicală" am organizat la ambasadă la puțin timp după întoarcerea lui Pinochet din penibilul său "turneu asiatic", comentând adâncirea izolării internaționale și eșecul politicii sale externe. Îmi amintesc de faptul că atunci când s-a anunțat la radio anularea vizitei la Manila, imediat prin Santiago au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
mi-am zis, gândind pe atunci la "ajutorul roșu" care funcționase cândva și în România dintre cele două războaie, dar zicându-mi acum, în 2008, că puțini din marii noștri oameni de afaceri ar fi dispuși la așa ceva! Cu sprijinul ambasadei, Fernando a reușit să încheie câteva contracte de export de faină de pește, 50% din câștig vărsându-l la partid, pe baza următoarei explicații: "Sunt sănătos, liber, am casă, slujbă, am doi copii sănătoși și frumoși și o nevastă harnică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară, colorate țipător, cu elastic pentru "gât" și cu un tractor cu inscripția UTB de toată frumusețea imprimat vizibil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
să le dăruiască și partenerilor de afaceri. Eu chiar și pe vremea socialismului victorios aveam o colecție superbă de cravate de mătase și am simțit că-mi vine să-mi fac seama legat cu cravata UTB de magnolia din curtea ambasadei. N-am făcut-o, dar l-am sfătuit pe "delegat", care mai avea de colindat câteva țări din jur, să le păstreze pentru alte ocazii, chilianului făcându-i eu cadou un coș cu câteva sticle de țuică și coniac, pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
lucrat o perioadă la Externe la un serviciu foarte interesant "sinteza" . Eram 4 sau 5 diplomați, lucram toți într-un birou mare și târâiam zilnic după noi 3-4 mape burdușite cu telegrame. Erau sute și sute de telegrame sosite de la ambasadele noastre din întreaga lume, pe probleme politice, militare, economice, culturale... Le citeam pe toate și extrăgeam din ele, pe teme sau zone geografice, idei și informații esențiale cu care întocmeam buletine informative pentru "conducerea de partid și de stat". Serviciul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
citeam pe toate și extrăgeam din ele, pe teme sau zone geografice, idei și informații esențiale cu care întocmeam buletine informative pentru "conducerea de partid și de stat". Serviciul nostru era un fel de "seismograf" al ministerului acolo vedeam care ambasade își fac treaba, care nu, unde sunt diplomați și unde cârpaci, unde sunt vorbitori de limba română și unde asasini ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fel de "seismograf" al ministerului acolo vedeam care ambasade își fac treaba, care nu, unde sunt diplomați și unde cârpaci, unde sunt vorbitori de limba română și unde asasini ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă minunez și acum când îmi aduc aminte: celuloză vrac exportată în Austria în vagoane de unde se descărcase negru de fum, costume pentru RDG fără căptușeală, bocanci pentru soldații "prietenului" Gaddafi, care la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusa în proporție de 50%. Ce puteam să fac? Situația era destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca intr-o "reacție domino". Mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
motive piese lipsă, defecțiuni la motoare, asamblare aiurea -, refuzând să pornească într-o țară cu dictatură militară! Au mai urmat și alte surprize de același gen, care mi-au amintit de cele povestite de un coleg aflat în misiune la ambasada României de la Beijing: chinezii, cu istoria și cultura lor milenara, au știut întotdeauna să organizeze cum se cuvine momentele protocolare. Pe la un început de an a plecat din portul Constanța un mare lot de camioane de la uzina "Steagul Roșu" din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Celui de Sus că plecăm din Chile cu amintiri de neuitat și în sens pozitiv și viceversa, dar întregi și nevătămați. Am zburat până la Concepcion cu avioneta și de acolo am luat avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
forestieră, asigurând infrastructura de transport și forța de muncă, iar Partea română finanțarea obiectivului și a tehnologiei necesare, precum și asigurarea piețelor de desfacere. Ne-am despărțit în termeni amicali de amabila noastră gazdă și am continuat discuțiile cu delegații la ambasadă. A reieșit că șansele unei colaborări cu chilienii în condițiile precizate erau reduse, având în vedere ca România nu putea asigura finanțarea, distanța mare și dificultățile de transport. Asupra continuării discuțiilor pe această temă și luării unei hotărâri avea să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
un megaproiect minier conceput cu ocazia unei vizite a "tovarășului" în Peru, proiect estimat la cca un miliard de dolari. Numai studiile de teren preliminare au costat Partea româna un milion de dolari, sumă pe care, la stoparea proiectului MAE, ambasada noastră la Lima și GEOMIN s-au străduit s-o recupereze, tot din însărcinarea "tovarășului"! Primisem încă de la plecare, după discuții la Ministerul Minelor și la GEOMIN, sarcina de a veghea asupra activității societății de la Copiapo și a găsi noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Ministerul Minelor și la GEOMIN, sarcina de a veghea asupra activității societății de la Copiapo și a găsi noi posibilități de dezvoltare a cooperării în domeniul minier. Așa că am luat legătura cu directorul "Parții române" și am fixat o întrevedere la ambasadă și apoi o vizită la Copiapo. A venit la Santiago la data convenită însoțit de contabilul român al firmei. Cum cu puțin timp înainte avusese discuții și la conducerea ENAMI-Empresa Nacional Miniera, care patrona societatea, am putut discuta la "concret

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de pe "piețe", comerțul nostru exterior în acele timpuri derulându-se în multe situații "după ureche", îmi amintesc de unele cazuri de-a dreptul rizibile, dacă se poate râde atunci când e vorba de interesele statului român. În afară de "minunile" reieșite din telegramele ambasadelor, unele amintite anterior, în perioada februarie 1983-martie 1990, fiind "disponibilizat" din MAE din dispoziția "Cabinetului 2" pentru atitudini incompatibile cu activitatea diplomatică (fluierat în biserică, idei occidentale etc.), am participat, ca salariat al ONT Carpați, la unele ședințe la Ministerul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
25%, putând atinge chiar 50-60 %, azi atingând doar 1-2 %). În procesul de obținere a concentratului de cupru se mai obțin cantități reduse de aur și argint, "amănunt" ce a determinat peste câteva luni, o deplasare în Chile, o discuție la ambasadă cu subsemnatul și o călătorie la Copiapo a doi "delegați" din țară, ambii posesori de "ochi albaștri", dornici să afle cât aur și argint se "manevrează" la Copiapo. Am discutat cu specialiștii români și cu tehnicienii chilieni despre problemele societății

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
următoarea campanie planificată era pentru salvarea flotei noastre de pescuit. De la sosirea la Santiago mă documentasem pe la diverse instituții și oameni de afaceri cu privire la posibilitățile stabilirii unei colaborări în domeniul pescuitului industrial. Abordasem problema chiar și cu diplomați ai unor ambasade reprezentând țări cu tradiție în domeniul pescuitului Japonia, China, Peru pentru a vedea dacă "au agățat ceva în Chile". Răspunsul era negativ Chile își proteja cu strășnicie cei 4000 de kilometri de coastă și apele teritoriale, nedorind nici un "corsar" străin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
orchestre simfonice, ansambluri de folclor, expoziții sau filme (care nici n-au apărut, nici atunci și nici acum). Aveam capul pe umeri, câteva zeci de pliante și afișe turistice aduse din țară și comorile din "Peștera lui Ali Baba" beciul ambasadei. Am început cu o vizită la Universidad de Santiago de Chile, inaugurată în 1849, cu circa 20000 studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra" "Munca este bucuria noastră", o deviză cam șocantă pentru studenții noștri de astăzi! Am continuat cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
vizitei, constând în organizarea unor "acțiuni", era asigurat. I-am donat câteva albume printre care "parizienii noștri" Grigorescu, Andreescu, Pallady -, oferindu-se să organizeze la Muzeu o expoziție românească de "carte de artă". I-am mai spus că dețin la ambasadă 5 filme consacrate lui Brâncuși (filme făcute special la comanda MAE, de realizarea cărora mă ocupasem personal, inclusiv de procurarea peliculei Eastman color, prin misiunea noastră de la New York). A fost încântat de ofertă, așa că în scurt timp aveam la Muzeu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]