67,494 matches
-
războiului ia contact cu o organizație sionistă, se apropie de I. Ludo, devine redactor la revista semiclandestină "Palestina", începe să scrie poezie, teatru, un roman. Serge Moscovici, tatăl actualului reprezentant al Uniunii Europene, el însuși o somitate în psihologie, își amintește că Isidore Isou a fost arestat de legionari în ianuarie 1941, fapt confirmat și de autobiografia lui, că în timpul războiului a făcut muncă obligatorie pentru armată. în 1944 încearcă fără succes să obțină o viză pentru Franța, este refuzat, editează
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
mea. Aveam și eu o gălețică și o lopățică și mă căzneam în nisip. Moda era atunci ca, în fiecare vară, să se plece la o stațiune balneară sau climaterică. Și am fost pe rând. Am o poză. Nu-mi amintesc decât că coboram pe o scăricică la Slănic, am numai poze, aveam trei ani. Pe urmă, pe la patru-cinci, am fost prin niște localități din Transilvania, la Sovata. La șase ani am fost la Govora, la șapte ani am fost la
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
parcelării, și indiscutabili maeștri ai asolamentului, fac aproape tot ce se poate spre a-și întreține întreagă opțiunea geometrică. De la pînza în formă de hexagon la pătratul așezat pe colț și pînă la dreptunghiul ce devine bandă, ca să nu mai amintim formele și pozițiile convenționale, totul este gîndit cu grijă pentru a se introduce în ecuația imaginii și determinarea fizică a suprafeței. Compoziția propriu-zisă reprezintă, oarecum, o consecință. Geometria inițială a pînzei este supusă unui interminabil joc analitic, de combinații aleatorii
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
scenele erotice ale cărții cîntăresc cît tot atîtea leacuri prin care filozoful încerca să se rupă de prăbușirea socială a României anilor '50. Fraza lui Blaga curge în același ritm ca temperamentul lui: înceată și molcomă, cu ampren-te stilistice ce amintesc de flerul unui poet și de mintea unui filozof, dar nu de rutina unui prozator. Blaga e prea inventiv în alcătuirea expresiilor ca să poată fi un prozator propriu-zis. Nu pui un bijutier să clădească o casă, cum nici nu ceri
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
străbate mai multe zile pustiul unei stepe, până primește ordin să se așeze lângă un lac sărat. E o vară toridă, când începe această deplasare controlată, iar șatra va avea de îndurat la locul îngăduit o iarnă năprasnică. Ni se amintește insistent că e vreme de război. Putem bănui, dacă vrem să dăm concretețe întâmplărilor, că e vorba de vara anului 1943 și că șatra urmează un traseu prin câmpia de sud-est, trece Prutul sau Dunărea, într-un port, cel mai
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
o emisiune televizată sau perspectivele situației politice, subiecte, deci, mai mult sau mai puțin impersonale și de ordin general, nu ai mai multe șanse să obții un răspuns: interlocutorul din fața ta sau de la capătul celălalt al firului preferă să-și amintească de războaiele în care a făcut nenumărate acte de bravură, ba chiar de eroism, la fel, dealtfel ca și fiii și nepoții săi - rezerviști maturi alături de copilandri cărora abia le-au mijit tuleiele -, slavă D-lui că au scăpat cu toții
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
descâlcit. Regăsim aici amintiri, fragmente eseistice, povestiri de vise, scrisori, un mozaic eteroclit menit să recompună istoria melodramatica a unor personaje care parcă nu au niciodată parte de ceea ce își doresc. La un moment dat, ca motto de capitol, este amintit un celebru vers al The Rolling Stones "you can't always get what you want", frază pe care personajele lui Liviu Cangeopol parcă se încăpățânează să o ignore constant. Să privim, de pildă, cazul lui Armând Stoler, care se călugărește
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
pe care nu o înțeleg, avem de-a face cu o carenta narativa gravă. Lipsa alternativei de lectură și apăsarea insistența a pedalei lacrimogene sunt defecte care nu pot fi trecute cu vederea. Tot la capitolul de nereușite trebuie să amintim și lipsa de iscusința în alcătuirea dialogurilor. Singură scuză pe care autorul o poate avea de partea sa e că, față de narațiune și descriere, dialogul este mult mai greu de izbutit. Dacă pentru poveste e de ajuns un dram de
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
convingeri eterne dar cum poți să nu numești criminal un sistem capabil să ucidă un savant de talia fratelui dumitale?" (p. 220). Zâmbetul nu este totuși un roman ratat de la un capăt la celălalt. Există și reușite, între care putem aminti de exemplu forjarea anumitor stări de spirit prin pomenirea în text a unor bucăți muzicale sau melodii. Procedeul, pe care il regăsim exploatat intens în românele lui Haruki Murakami, funcționează foarte bine și aici. Prin menționarea în text a unor
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
cumsecade pentru a suferi corecții atât de crunte din partea destinului, mergând până la suprimarea lor fizică și distrugerea familiilor lor, inclusiv a copiilor? Niciuna. Faptele personale nu aveau nici o importanță, apartenența la o anumită clasă socială era suficientă. Annie Bentoiu își amintește de o întâmplare povestită de vărul său care în anii 1947-1948, aflat în clădirea Monitorului Oficial, aflată peste drum de Cișmigiu, a observat mai mulți tineri care aveau datoria să extragă din colecția interbelică a publicației toate numirile efectuate în
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
dar a cărei perfecțiune n-am mai reușit niciodată să o ating. Evident că, în aceste condiții, genunchii îmi erau în permanență juliți - cred că n-au reușit niciodată până pe la 12 ani să se vindece de tot - și îmi amintesc chiar cum ciorapii trei sferturi, care făceau parte din costumul de duminică, în loc să acopere crustele le puneau și mai mult în evidență. Cred că de atunci am rămas cu o aproape subalternă admirație față de pisici (în stare să se cațere
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
pe săptămână, dar toate astea îmi lăsau libertatea de a perfecționa și transpune povestea pe care o improvizam în jurul figurilor mișcătoare, iar când am mers o dată cu bilet la cinematograf, totul mi s-a părut mai puțin interesant (aveam să-mi amintesc situația cu decenii mai târziu când, privind televiziunea bulgară, brodam subiecte ale serialelor pe care - văzute după revoluție la noi - le-am descoperit infinit mai plate decât le imaginasem.) Cât înțelegeam din ceea ce se petrecea în România primei mele copilării
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
împlinit "profețiile politice"? - Nu mi s-au împlinit. Atât de mulți ani am crezut că toate relele vin din lipsa de libertate, încât era logic (și naiv) să cred că o dată cu apariția libertății vor dispărea. Poezia pe care ți-o amintești dovedește în același timp că nu m-am îndoit că libertatea va veni și că iluziile mele despre ea erau disproporționate. Anul 1990 (care a fost cel mai greu din viața mea), ca și cei care i-au urmat, a
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
surpriza? Ei bine, într-o bună zi, printre manuscrisele rămase de la poet am dat și peste un cilindru de carton, de circa 60-70 de centimetri lungime și, desfăcându-i capacul, am găsit un sul de hârtie groasă, de bună calitate, amintind de pergament, iar pe el - cules cu o literă mare, frumoasă - imitând scrisul de mână - un lung "Imn de slavă Regelui Carol II", semnat Radu Gyr. Are nu mai puțin de 12 strofe, care ar solicita prea mult spațiu spre
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
mi-am spus - cu mâhnire în glas - că pentru a le comenta cum se cuvine ar fi nevoie de un nou Caragiale. Și-mi părea, firește, rău că nu-l avem. Dar tot meditând la acest trist adevăr, mi-am amintit deodată chiar de Sanielevici care, în volumul Alte orizonturi - și anume în studiul "Sărmanul Dionis" - a avut această genială revelație: "Cunosc destui profesori universitari cari față de mine din punctul de vedere al creației sunt ce-i o furnică față de un
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
strînge laolată mai multe femei, de fapt, avem o societate matriarhală, o lume a femeilor. Femeile fac și desfac, își protejează tainele, au grijă de morți și comunică cu aceștia firesc. O scenă minunată deschide filmul, scenă care mi-a amintit de vechiul sat românesc cu femeile vîrstnice care nu numai că așteaptă resemnate moartea, dar o și administrează în beneficiul comunității. Pe muzica unui tango vechi, înveștmîntate în negru, cu basmale pe cap, răfuindu-se cu un vînt puternic acestea
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
ricoșeu cinic, moartea este întîmpinată fără spaimă, ea este deja acolo, iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și ca intensitate a trăirii. Regizorul insistă pe o serie de cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor etc. Interesante sunt și cele cîteva gros-planuri, ca și o contrucție minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
pentru revedere. Cui este adresat acest "întoarce-te"? Mamei, desigur, dar nu numai ei, ci și lucrurilor, ființelor și clipelor de care te-ai atașat, vieții în cele din urmă. O scenă extraordinară este cea a priveghiului care mi-a amintit de Alexis Zorba (Zorba grecul, 1964) al lui Cacoyannis, cu umbrele cocîrjate de ciocli ale babelor ca niște vulturi în jurul cadavrului, aici lipsind desigur nota crudă din tabloul realist. Regizorul realizează astfel un film despre lucrurile cu adevărat importante, despre
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
insolit al acestuia, pronunțîndu-se astfel: Totuși el a început prin a face versuri foarte frumoase și, în ciuda unor singularități, foarte inteligibile (altfel n-aș fi îndrăznit niciodată să spun Ťfoarte frumoaseť, căci nu îmi bat niciodată joc de oameni)... Așadar, amintindu-mi că am fost fermecat de primele sale versuri, simt o adevărată mîhnire că nu înțeleg perfect pe cele din urmă și îmi vine să îmi cer iertare". Remarca lui Șerban Cioculescu: "Rîndurile lui Jiles Lemaître vor să fie subtil
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
receptivă la noul val. Nici conservatoare, nici marginală, nici în afara trend-ului. Sînt la fel de atentă la ce încearcă să-mi comunice contemporanii mei. Mai mult sau mai puțin comercial. Mă întreb cît de atenți sînt și ei la mine. Îmi amintesc cum acum mai bine de șapte ani, cred, am găsit în redacția revistei noastre doi tineri luminoși care mă așteptau. Gianina Cărbunariu și Radu Apostol. Am ascultat cu sufletul la gură povestea unui proiect care tocmai se năștea: DramaAcum. Discursul
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
și după citatul din Eminescu...). În stilul tautofoniilor e rescris Ecou tîrziu: "Orice ziar e eveniment, e,/ 'n grafemuri grave, un van portret:/ suspectă umbră, - al zilei Z.../ Orice ziar e, -n aieve, niente." Absurdul și nimicul, un cuplu gazetăresc amintind de urît și sărăcie, fac cît de cît suportabilă, prin trecerea în catastif, o realitate amenințătoare prin devălmășia ei. Varietatea, așa cum defilează la revista presei, nu mai încîntă, ci sperie. Mai ales că o familiaritate a numelor mici, sau a
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
până la urmă de-adevărat. Nemulțumiților li se va lua darul. Înțelepciunea populară mai spune că de ceea ce ți-e frică nu scapi, gândurile se materializează în forme deja modelate imaginar". Citind - ca pe o convingătoare poveste - Puterea cuvintelor, mi-am amintit de una din scrierile lui Al-Gahiz (sec. 9), în care un sultan plătea poveștile cu "ideea de bani". Totuși, ce lume dincolo de Ocean! Hipnoterapia o fi având rezultate concrete în America, dar în România, unde toată lumea e puternică în cuvinte
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
zidurile fortificate, într-o veche sală de liceu, Jean Pierre Vincent pune în scenă Tăcerea comuniștilor, reluînd astfel proiectul extraordinar realizat la Torino anul trecut de către Luca Ronconi. E vorba de un schimb de scrisori între vechi comuniști care-și amintesc programele și proiectele cărora li s-au consacrat, crizele și rătăcirile acestui partid comunist unic în Europa, Partidul Comunist italian. în spectacolul lui Vincent, ceea ce captiva era mai întîi spațiul: o masă lungă cu o mașină de scris uitată pe
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
mai rămăsese din oraș - în bună parte de-molat deja, cu pietrele și cărămizile astupasem sursele de apă -, și cu ce ne-am ales? Cu nimic, doar cu truda de a-l reconstrui. Dar oracolul cu numele moderate, vi-l amintiți, onorați bătrâni și vecini? Când somnam-bu-lul și cabalistul și-au clamat sentința: "Suprimați toate numele moderate", am crezut că va fi ușor. Mai rapid decât înghițirea cireșelor. Mai suportabil decât apa. Sau decât focul. Fără prea multă chibzuință, am hotărât
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
am lichidat rapid. Dar recensământul care a urmat a arătat că, în realitate, fără măcar să știm, eram o națiune de moderați. O națiune disimulată. Fiecare nume, chiar și cel mai bizar, ascundea o moderație. A trebuit, onorați străbuni și vecini, amintiți-vă, a trebuit să schimbăm starea civilă a întregii țări și, pentru a evita alte complicații, să desemnăm un singur nume pentru toată lumea. Prin vot aproape unanim, am ales numele "Cutare". Ce poate fi mai neutru, mai onest, mai puțin
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]