9,641 matches
-
al iernii. După toate aceste întâmplări nu cred că mai pot alege un anotimp preferat. Chiar dacă afară este iarnă, în mintea și sufletul meu sunt prezente și celelalte anotimpuri. Asta înseamnă de fapt magia anotimpurilor: să fii fermecat de fiecare anotimp, însă să le porți în suflet pe toate, deoarece, decât să îți fie mereu dor de un alt anotimp, mai bine le porți cu tine pe toate...
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
în mintea și sufletul meu sunt prezente și celelalte anotimpuri. Asta înseamnă de fapt magia anotimpurilor: să fii fermecat de fiecare anotimp, însă să le porți în suflet pe toate, deoarece, decât să îți fie mereu dor de un alt anotimp, mai bine le porți cu tine pe toate...
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
pe care aceasta ar fi putut să le ia. La schinduf și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și toți se bucură de beneficiile ei nutriționale. Încerc să-i fac pe copiii mei să fie interesați de problemele spirituale, dar urechile lor sunt surde. Nu există nici o urmă de fruct când cumperi răsadul. Un pepene nu există înainte de anotimpul pepenilor. Înainte să-l tai, trebuie să-ți lipești întotdeauna urechea de coajă și să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac. Culese una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cap în marele ei apartament. Am stat la ea în compania bătrânului ei Prinț Kasimir (aflat încă în curs de însănătoșire de pe urma celui de-al doilea război mondial) în timp ce Caduta povestea curgător ca o melodie populară despre copii, mame, nașteri, anotimpuri și despre munții Toscanei, unde crește iarba, bate vântul și cerul e albastru. Acolo, printre colinele natale ale Cadutei, primăvara e anotimpul învierii, din pământ prinde vigoare viața nouă, mugurii irump și seva urcă în copacii tineri. „Acum îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
celui de-al doilea război mondial) în timp ce Caduta povestea curgător ca o melodie populară despre copii, mame, nașteri, anotimpuri și despre munții Toscanei, unde crește iarba, bate vântul și cerul e albastru. Acolo, printre colinele natale ale Cadutei, primăvara e anotimpul învierii, din pământ prinde vigoare viața nouă, mugurii irump și seva urcă în copacii tineri. „Acum îi voi lăsa singuri pe bărbați, să le tihnească vinul și cafeaua, fără vorbăria unei femei“, a spus Caduta și a dispărut. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În schimb iubește poezia, dorește să-și exprime multitudine de sentimente în versuri, simte nevoia să ofere celor dragi și doritori cuvintele sale de iubire ori chiar iubirea adevărată, cum este cazul mamei, al nepoatei, al florilor favorite ori al anotimpurilor etc. Este vorba de o iubire plămădită în sufletul său sensibil ori generată de undeva, din subconștientul care o impulsionează. Și aici, în „Aproape de cer”, autoarea se manifestă plenar și se ridică, ambițioasă, puternică, senină și sensibilă, ieșind din labirintul
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
decât prin suferință și sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât pentru descoperirea și ilustrarea explicită a timpului fizic și a feluritelor acțiuni desfășurate între tiparele acestuia de către ființe, plante, corpuri cerești, anotimpuri , cât și pentru ilustrarea unor imagini deosebite, adeseori unice, proprii naturii înconjurătoare ori specifice sufletului uman. Poeziile sale nu sunt prelucrate, nu sunt trecute prin canoanele șlefuirii și introducerii lor în anumite tipare stilistice. Sunt scrise și prezentate cititorului așa cum
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă, Pe drum, la aceeași oră, se târâie un lanț de fier, Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă- Azi iar mi-i frică... și cred, și sper... O zi fără anotimp și ordine militară, Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă, Însă produsele au început să dispară- Și mulți au plecat, și noapte se lasă. Cu toții spun că bine le-a făcut Sau că un geniu se va naște-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
într-un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi necunoscute. ȘASE El era leopardul care și-a schimbat petele, el era șarpele care și-a schimbat pielea. El era nisipurile mișcătoare și fluxul înșelător. Era schimbător ca cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
receptorul. —Noroc că e luni, îmi spuse încrezător, au ei o masă. Pentru Duggie au oricum, dar cred că e mai bine să sun, ce zici? Duggie apăru din biroul lui în acel moment, tot numai zâmbet. Din cauza schimbării de anotimp, renunțase la pantalonii de catifea pe care îi purtase iarna pentru unii din pânză, tot de un bej murdar, iar vesta era mai degrabă din puf de mătase decât din catifea. Dar jacheta din stofă era neschimbată, un element de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cred! mi-a spus, toate gândurile despre Helen fiind uitate. Uitându-se la mine, și-a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
partea aialaltă. Nu m-a mâhnit refuzul Flexibilei. Eram bucuros că reușisem să cumpăr treisprezece cepe de la aprozarul de pe Academiei, colț cu Quinet, peste drum de fostul chioșc de ziare cu dever de bordel. În mod normal, dom’ Zăbirică, pe anotimpul acela de criză din preajma Crăciunului, dădea doar șase cepe. Celor pe care îi ținea de intelectuali le făcea unele mici favoruri. De la el cumpărasem Istoria... lui Călinescu, de curând reeditată după mulți ani de tergiversări, la prețul ei real, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an de an, anotimp de anotimp, femei împlinite, cu păr alb, cu riduri, cu suferințe și toate celelalte. Intram adeseori în prăvălie nu atât pentru a cumpăra o chiflă, o pâine, o merdenea sau o sticlă de votcă. Intram mai mult spre a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an de an, anotimp de anotimp, femei împlinite, cu păr alb, cu riduri, cu suferințe și toate celelalte. Intram adeseori în prăvălie nu atât pentru a cumpăra o chiflă, o pâine, o merdenea sau o sticlă de votcă. Intram mai mult spre a-mi adeveri, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vechilor lor purtători din această Lume. Erau eterni, țărani amărâți, împovărați de timp și de neliniști, schimbându-și, în nopțile lor de așteptare și pândă, trecerile dintr-o lume în alta cu firescul nepăsării cu care veneau și plecau zilele, anotimpurile, vremurile. Sentimentul unei istorii veșnice, de oameni ai pământului și ai țării, l-am avut acolo, în nopțile acelea, printre țărani în piață, și nu în altă parte, oricât de mult m-aș fi amestecat printre ei, în satele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lor. Stând ore În șir Într-un picior, descoperi că adevărul cocostârc și adevărul barză, deși au ciocuri diferite și se hrănesc cu șerpi și broaște și clămpănesc la fel, constituie unul și același adevăr, care poate Îmbrăca, indiferent de anotimp sau oră, două forme: una masculină, alta feminină. Întinzându-se pe jos masterandul descoperi și adevărul baltă. Concentrându-se, Oliver vru să prindă cu privirea adevărul pește, dar, spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care În lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la primul său eșec sentimental. Când fusese ceva mai tânăr, masterandul vorbise cu Iisus, rugându-l să-i trimită În cale o fecioară curată, cu sâni mari și coapse line, pe care Oliver s-o poată „giugiuli”. Căci sosise și anotimpul dragostei și-al giugiulelii și trupul lui Oliver, din tălpi și până-n creștet, se umplu de flori. Iisus, care-i apăruse sub forma unui plop, cu trunchiul subțire ca un vârtej de fum coborât din Înălțimi nebănuite, a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu el. Degetele, picioarele, labiile și limba vor țese În jurul său o pânză care-l va Înfășura cu totul. Trupul lui, dar și sufletul vor constitui hrană pentru ea și În vremuri de pace, și În vremuri de război. Nici anotimpul rece și nici dogoarea, nici ploaia și nici vântul n-o vor opri din avânt. Ce mai Încoace și Încolo, femeia e diavolul În persoană. Oricând are ocazia, ea bagă zâzania În om. De aceea, ea trebuie nimicită și Împărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu trebuia să-și facă grijă, frunzele țineau loc de bilet... „Afară e toamnă”, zise acesta, clătinându-se pe coridor. „Păstrați-le cu grijă, cine știe, poate veți simți nevoia să vă aduceți aminte că ați trecut și prin acest anotimp...” Între timp, În spatele lui Noimann Înghesuiala crescuse. Călătorii se Împingeau, voind să treacă mai departe. „Nici noi nu avem bilete”, strigară câțiva. Iar alții completară: „E foarte bine ca, În loc de bilete, să se distribuie frunze... Și frunzele trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe și cucoanele stau cu fața la public făcând semn cu mâna. Cucoanele: La Bulivard, birjar! La Bulivard! Cortina HORA ANOTIMPURILOR Nu-i anotimp să nu-l avem prieten Atâtea taine ascunde fiecare Că nu mai știi pe care să-l mai cânți Și care-ai vrea să fie... mult mai mare! Toate ne plac fiindcă ne palce totul Ne place
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe și cucoanele stau cu fața la public făcând semn cu mâna. Cucoanele: La Bulivard, birjar! La Bulivard! Cortina HORA ANOTIMPURILOR Nu-i anotimp să nu-l avem prieten Atâtea taine ascunde fiecare Că nu mai știi pe care să-l mai cânți Și care-ai vrea să fie... mult mai mare! Toate ne plac fiindcă ne palce totul Ne place școala, munca, sportul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cară căldura-n mușuroi la ele Iar, de pe-o creangă, păsărele, spun gâze1or că este vară. În cuib cresc puii rândunicii, e bine și-mpăcare este, VACANȚĂ-fir dintr-o poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece adecvate anotimpurilor. La telefon monolog Șerban, elev în clasa a IV-a stă la biroul său și învață. Pe masă ,cărți, caiete. E ora trei după-amiaza. Șerban (numără și enumeră, mormâind înciudat, apoi se repede la telefon): Alo, Alex... Ce faci băiatule
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
aruncă cartea de geografie spre telefon și începe să (țipe din răsputeri). Vulpea! Vulpea! Vulpea! Știu! Vulpea... fir-ar să fie de vulpe! PĂSĂRILE CĂLĂTOARE -scenetă Personajele: prezentatorul, Radu, Alma, rândunica, cucu, barza Prezentatorul: Dragi spectatori,vă întreb pe dat Anotimpurile le-ați învățat? Ei bine nu vă fie cu supărare, asta-i o problemă mare ce-n spectacolul nostru are căutare. Alina: Oare anul când începe? Să vedem cine se pricepe? Radu: Ce e greu de priceput? Iarna anu’ a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]