KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...252 253 254 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

spuse el inspectorului, ar fi trebuit să fie deja aici. Cristian dădu din cap fără să vorbească. Bătrânul exprimase cu glas tare temerile lui. Ce facem acum? întrebă Cristian. O căutăm! Ce altceva am putea face? îi răspunse Moș Calistrat, apucându-l de braț și trăgându-l înspre pădure. Simți din nou cum se ridică de la pământ și încep să plutească deasupra solului. Ascunsă de stratul gros de nori, luna nu se mai vedea. Sub copaci, întunericul era deplin, iar inspectorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aproape de un cot după care amenința să se piardă în întuneric. Intuind pericolul, Cristian se repezi în urmărirea ei, trăgându-l și pe Calistrat după el, în încercarea de a nu o scăpa din ochi. Din păcate pierduseră startul, vâlva apucase deja să dispară dincolo de curbă, înainte ca ei să ajungă acolo. Iar ne-a scăpat! bătu Toma cu ciudă din picior. Nu, îl contrazise bătrânul, e aici. Nu s-a dus prea departe. Ne pândește de undeva dintre copaci. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
înseamnă că în noaptea asta ne-am liniștit. Da, ne-am liniștit. Important acum este să știu dacă nu cumva ești rănit. Nu mi-e bine deloc, dragul meu. Nu văd nici o rană, dar te-a cam chisolit până ce am apucat să ajung la tine. Mi-e teamă să nu-ți fi rupt ceva pe dinăuntru. Cred că sfârșitul mi-e aproape! oftă Calistrat. Deși ceea ce spunea era grav și în vocea lui se simțea durere, moșul vorbea destul de detașat iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se petrece aici? întrebă supă rată Ileana. În zori, când se întorseseră din pădure, o găsiseră acasă la Calistrat, așteptându-i îngrijorată. Era în pridvor, plimbându-se nervoasă în sus și în jos. Odată intrați în casă, bătrânul se și apucase de trebăluit pe acolo. Se mișca sprinten, de nici nu spuneai că numai cu un ceas în urmă bestia fusese cât pe ce să-l nimicească. Scosese trei păhărele de sticlă verzuie, după care dispăruse câteva clipe din încăpere. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în mână o bucată groasă de slană afumată și un dărab de pâine de casă, învelită și ea într-o bucată de pânză albă. Cu o brișcă ascuțită, pe care o purta ascunsă într-un buzunar al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se mulțumiseră numai să-și arunce priviri complice și să chicotească din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se întâmple? îi răspunse Calistrat. Vâlva e la locul ei în bârlog, asta ca să-ți răspund la întrebarea de adineauri. Nu pentru totdeauna, dar măcar astăzi nu va mai ieși de acolo. Și numai pentru atâta lucru v-ați apucat de cinstit? No, și pentru asta, dar cel mai important este că avem un nou paznic. Cristi este de acum înlocuitorul meu. Spun asta cu toată convingerea și, mai ales, cu respect. Ah, adăugă el repede, văzând că Ileana dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și îl cuprinse pe după umeri. Mai știi? Poate chiar o fi! Dar, nu cred. Oi fi avut eu o viață lungă dar n-am ajuns niciodată prin Moldova. Te rog să nu te superi pe un bătrân care s-a apucat să vorbească slobod, dragul meu, mai glumesc și eu. Nici nu știi ce tare mă bucur că am reușit să ne întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl întrerupse Calistrat. Toiagul era la mine. Alune casem și, în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai îl atinsesem cu vârful degetelor și mă pregăteam să-l apuc. Tu erai undeva mai departe, făceai o hărmălaie asurzitoare, târându-te la vale, încercând să-l găsești și tu. No, în clipa aceea, parcă a prins viață. L-am simțit cum mi se smulge dintre degete și pleacă de lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
zonă cu multe exploatări miniere, îi venea destul de greu să creadă că oricine putea face rost de dinamită fără nici cea mai mică problemă. No, hai! Să nu mai pierdem timpul, se ridică Calistrat de pe laviță, mă duc să mă apuc de treabă. Așa, numai pentru a-mi satisface curiozitatea, de unde ai de gând să iei dinamita? îl întrebă Cristian. Doar nu crezi că am de gând s-o fur?! Vreau s-o cumpăr! Calistrat se apropie de dulapul de unde scosese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am de gând s-o fur?! Vreau s-o cumpăr! Calistrat se apropie de dulapul de unde scosese mai devreme paharele. Deasupra, mai multe sfeșnice cu un singur picior erau îngrămădite acolo. Bătrânul îl luă pe cel mai mic și se apucă să îl șteargă de stratul de praf care se depusese pe el. Cred că ăsta va fi de ajuns, spuse Calistrat în timp ce scrijelea cu briceagul ceara întărită de pe el. Suportul pentru lumânări era subțire și nu avea mai mult de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
deschise. Înăuntru, înveliți în hârtie parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă ambalajul și încremeni pe loc. De unde ai luat-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște din loc. Treaba mea! răspunse Moș Calistrat, punându-și mâinile în șolduri. Nu-i momentul acum să o faci pe supăratul. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
datorită faptului că putea provoca explozii la variații mici de temperatură sau presiune. Cel mai mărunt șoc, declanșa deflagrația. Nobel era însă de altă părere, el dorea să o utilizeze în construcții și minerit. Animat de această idee, s-a apucat să lucreze la elaborarea unor metode prin care să controleze explozia nitroglicerinei. După trei ani de muncă, Nobel a reușit să stabilizeze nitroglicerina amestecând-o cu kieselgur, un oxid de siliciu obținut din cochiliile diatomeelor. Așa s-a născut dinamita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
zi să se găsească în aceeași situație ori poate chiar mai rău. Nu se puteau baza că bătrânul va fi în stare să verifice dacă nu cumva dinamita se degradase în timp. Se putea întâmpla o nenorocire, dacă acesta se apuca să desfacă batoanele de exploziv fără să își ia măsurile de precauție necesare. Și așa era un noroc extraordinar că nu-i explo dase în mână cutia pe care o adusese cu el. Neștiind ce se poate întâmpla și cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Neștiind ce se poate întâmpla și cât de periculoasă este, acesta o manevrase fără nici cea mai mică grijă. Nu, spuse Cristian hotărât, nu mai putem aștepta! Va trebui să îmi asum riscul și să facem ceea ce am decis. Ne apucăm de treabă și încercăm să rezolvăm problema noastră acum. Cu cât așteptăm mai mult cu atât șansele noastre scad. Hai, să ne apucăm de treabă! Spunând acestea, Cristian Toma se apropie de intrarea în peșteră. Privea iarăși spre bolta de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu mai putem aștepta! Va trebui să îmi asum riscul și să facem ceea ce am decis. Ne apucăm de treabă și încercăm să rezolvăm problema noastră acum. Cu cât așteptăm mai mult cu atât șansele noastre scad. Hai, să ne apucăm de treabă! Spunând acestea, Cristian Toma se apropie de intrarea în peșteră. Privea iarăși spre bolta de piatră de deasupra acesteia. Parcă spuneai că te pricepi la pușcări, se întoarse el spre Calistrat, unde crezi că ar fi cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am eu de făcut îmi va lua ceva timp. Dacă vreau ca dinamita asta să nu-mi explodeze în mână trebuie să mă mișc cu toată atenția, nu mă pot grăbi. Fără să mai aștepte confirmarea din partea femeii, inspectorul se apucă să pregătească încărcăturile explozive. Mai întâi desfăcu colacul de fitil pe care îl tăie în șase părți egale. În capul a cinci dintre ele fixă capsele detonante. I-ar fi prins bine un clește sertizor dar Calistrat nu adusese așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care, de fiecare dată, le spunea că în ceea ce privește substanțele explozive nu poți să greșești decât o singură dată, după aceea nu mai are cine repeta greșeala. Înghiți în sec și își văzu mai departe de treabă. Cu mișcări delicate se apucă să scoată calupurile de dinamită din lada de lemn. Ușor, ca și cum ar fi umblat cu ouă, le așeză unul câte unul în traista lui Moș Calistrat. Își petrecu apoi baiera lungă peste cap și ridică de jos mănunchiul de fitil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cât mai departe de exploziv. Uite, îți dau o misiune, ai grijă să nu mă dezechilibrez! Ține-mă de braț tot timpul, ca să nu mai am și grija asta. Sunt aici și poți să te bizui pe mine! spuse Calistrat, apucându-l zdravăn de mijloc. No, cred că așa e mult mai bine, adăugă bătrânul, dacă te țin de mână te-aș încurca. Inspectorul extrase din traistă un baton pe care îl introduse apoi în crăpătura din fața lui. Deasupra mai introduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
iar nu e de acord să facă ce îi cerea, mă bazez pe tine. Nemulțumit, dar totodată pătruns de importanța misiunii pe care o primise, Calistrat se lăsă înduplecat și se îndepărtă mormăind. Imediat ce dispăru după colț, Cristian Toma se apucă de treabă. Strânse mănunchi cele cinci capete de fitil și le legă laolaltă. Pentru o clipă îi veni ideea că ar fi fost bine să declanșeze exploziile cu un oarecare defazaj între ele. Apoi își alungă acest gând, nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ba da! Sunt ale paznicului. Acum tu ești paznicul deci sunt ale tale. Halal paznic! Nu vorbi așa! Sunt sigură că Moș Calistrat s-ar bucura dacă le iei tu. Lui, oricum nu-i mai trebuiesc și, dacă ar fi apucat, ți le-ar fi lăsat ție. Cu inima îndoită, Cristian o ajută să coboare sfeșnicele de pe dulap. Chiar dacă nu găsim toiagul, vom reuși noi s-o scoatem la capăt, îl încurajase Ileana în timp ce strângea capetele cuverturii într-o boccea. Zeii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai pierdeți nici o secundă! Am înțeles, șefule! Întoarcem chiar acum. Fii cu ochii în patru și pune-ți oamenii de pază în dispozitiv! continuă Mihailovici să dea indicații, vorbind cât putea de repede. Păstrați o distanță sigură între camioane, mai apucă el să rostească, înainte ca celălalt să închidă. Ce s-a întâmplat, domnule? îndrăzni să întrebe șoferul. Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale, se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să gesticuleze. Imediat ce dăduse cu ochii de tabără, Cristian Toma intrase în pădure și căutase un loc de unde să poată observa nestingherit împrejurimile. Se ascunsese în spatele trunchiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu reușea să-și mai găsească locul în ea. Desigur că acela pe care și-l dorea el nu era unul obișnuit, el nu se considera un om de rând. Avea pretenții în consecință și, negăsindu-l, simțea că îl apucă disperarea. Dacă l-ar fi întrebat cineva ce vrea să facă, n-ar fi putut răspunde. Visa la o afacere trăsnet, una din care să scoată repede o mulțime de bani, după care să se retragă și să trăiască liniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucru. Chiar vrei să-ți explic? De ce nu? Noaptea e abia la început, am timp să te ascult, chiar sunt curios să aud ce ai de spus. Păi, ia să vedem! În primul rând, înțeleg că ești gata să te apuci de treabă fraudulos, adică fără autorizație. Cam cât timp crezi tu că va trece până ce autoritățile vor prinde de veste? O lună, două, poate jumătate de an? Nu este exclus să dureze chiar mai puțin. Nu ignora niciodată întâmplarea, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]