17,527 matches
-
românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lângă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatând ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă o imagine mitică a unei perioade interbelice epurate de orice notă discordantă. Arhitecții români sunt prezentați ca niște genii pe nedrept ignorate de istoria arhitecturii din „lumea vestică”, creatori talentați care operau într-o societate în plin avânt, ce se scălda în binefacerile economice, sociale și culturale ale perioadei interbelice. Unii arhitecți români
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
discordantă. Arhitecții români sunt prezentați ca niște genii pe nedrept ignorate de istoria arhitecturii din „lumea vestică”, creatori talentați care operau într-o societate în plin avânt, ce se scălda în binefacerile economice, sociale și culturale ale perioadei interbelice. Unii arhitecți români stabiliți în străinătate, ca Șerban Cantacuzino, merg mai departe propunând o interpretare cvasiprotocronistă (în filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că își declară neștiința, comentatorii străini reperează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
talentați care operau într-o societate în plin avânt, ce se scălda în binefacerile economice, sociale și culturale ale perioadei interbelice. Unii arhitecți români stabiliți în străinătate, ca Șerban Cantacuzino, merg mai departe propunând o interpretare cvasiprotocronistă (în filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
departe propunând o interpretare cvasiprotocronistă (în filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului în România” care reprezintă o „reprimare a memoriei” recente, în favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori înțeleg că este vorba despre o întoarcere nostalgică la o „perioadă de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la o „perioadă de aur” care este mai mult un construct cultural cu valoare terapeutică. Astfel, Dennis Sharp notează că acest nou interes pentru modernism „este de o importanță capitală în procesul de reînsănătoșire națională”, iar Deborah Singmaster observă că arhitecții români „vor să uite ultimii 50 de ani și să se întoarcă la momentul cultural al anilor ’30 - în timpul lui Brâncuși - când Bucureștiul era cunoscut ca «micul Paris», iar leul românesc era la paritate cu dolarul”. Neil Leach vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
etapă pentru cercetarea românească originală în domeniul studiilor urbane și artelor vizuale. Cu toate acestea, autorii sunt atât de impregnați de curentul cultural prezentat mai sus încât uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rândul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului în Europa”, fără a se insista pe ce anume poate fi considerat „progresist” și de ce). Cartea este centrată asupra unui număr de personalități (Marcel Iancu, Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sunt prezentați mai degrabă drept „creatori” originali și individuali, decât drept indivizi aflați sub vremi, influențați de istorie și context. De exemplu, nu se fac decât puține aluzii la modul în care curentul modernist (și reprezentanții săi de frunte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sub vremi, influențați de istorie și context. De exemplu, nu se fac decât puține aluzii la modul în care curentul modernist (și reprezentanții săi de frunte) este captat pe rând de diversele ideologii politice ale timpului (naționalism, nazism, socialism etc.). Arhitecții sunt prezentați ca făcând parte dintr-o generație aleasă, un fel de copii-minune ai secolului care au apărut dintr-o dată, într-un moment istoric fericit. în acest sens, cartea adoptă un tip (neexplicitat) de istorie urbană (centrată pe personalități, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
scriu despre arhitectură și urbanism în perioada specificată vorbesc despre lipsa acută de locuințe onorabile pentru majoritatea locuitorilor capitalei. Printre alții, urbanistul Cincinat Sfințescu, istoricul Nicolae Iorga, politicianul Constantin Argetoianu, ex-primari ca Vintilă Brătianu sau Dem.I. Dobrescu și chiar arhitecți ca Marcel Iancu. Mulți dintre acești autori dezvoltă o adevărată reacție organică împotriva sărăciei și mizeriei din zonele adiacente centrului și se lansează în diatribe împotriva „politicii” vremii care nu întreprinde nimic pentru a remedia situația. Până la momentul apariției unui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în domeniul istoriei urbane și arhitecturale românești. Probabil că distanțarea în timp de mult detestata perioadă socialistă va aduce cu sine și o echilibrare a viziunii mult prea optimiste despre „perioada de aur” a arhitecturii românești interbelice. De asemenea, pe măsură ce arhitecții români vor putea călători și vor stabili contacte cu specialiști străini, dorința lor exagerat de entuziastă de a face realizările românești cunoscute în exterior va face loc probabil unei analize mai critice și mai obiective. Până atunci, trebuie avut în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reușit să scape după câteva ore, timp În care Vornicu XE "Vornicu, Dumitru" a condus operațiunea, a descris drumul lui spre casă după ce a fost eliberat: „În drum spre casă printre morți care erau, am șrețcunoscut pe dentistul Zamler... pe arhitectul Schor rănit... pe comerciantul Olivenbaum. Toți au fost Împușcați În Piața Sfântu Spiridon, Între care și familia Marcusohn compusă din mama, tata și doi copii... omorâți din ordinul lui Vornicu XE "Vornicu, Dumitru" , deoarece el era acela care a condus
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
un artist care își caută, încă, drumul. A.V. Încă! D.P. Încă... Ovidiu Bălan A construi. A fi muncitor. A nu refuza provocările vieții. A fi calm, lucid și sensibil până la incandescență în fața orchestrei. A fi constructor de filarmonică și arhitect de edificii muzical-spirituale. A prețui valoarea fiecărui minut. A ști să vorbească și să zâmbească puștilor, a avea harul de a-i atrage spre arta sunetelor. A fi punctual și amabil ca un neamț. Sau ca un american. A avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un exces al plusului. Înainte de 1989 eram puțini informați, eram puțin îngrijiți acum este, cum spuneți, un furor înspăimântător al construirii, mai ales că patronul, cel care comandă și plătește, nu e neapărat un om care înțelege lucrurile astea, iar arhitecții au tendința să se supună criteriilor patronului, pentru că el plătește, și plătește bine. Și-atunci, profesionalismul lor trece în planul al doilea, ceea ce contează fiind cumințenia față de o comandă de multe ori bezmetică. A.V. Și nu credeți că specialiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
oraș! Un oraș trebuie și iubit. Or, oameni care n-au nimic în comun cu Bucureștiul, decid cu o frivolitate spectaculoasă ceea ce ține de atmosfera veche a acestui oraș. Există, însă, și în tânăra generație, trebuie să spun asta, unii arhitecți postmoderni care socotesc că și acest exces al conservării denotă oarecare provincialism, că se impune să încetăm odată cu imaginea orașului vechi care trebuie să supraviețuiască secole la rând. Așa a fost și Parisul, spun ei, a trebuit dărâmat, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
subordinea armatei. În ce privește hrana, întreținerea și solda, evreii mobilizați beneficiau de drepturi similare cu cele ale trupei, în natură sau în bani, în funcție de folosirea lor de către Armată sau de alte instituții publice. Excepția era reprezentată de medicii, farmaciștii, veterinarii, inginerii, arhitecții sau alți specialiști evrei, ce urmau să fie retribuiți în conformitate cu prevederile deciziei ministeriale nr. 23.325 din 27 ianuarie 194191. De asemenea, regulamentul statutului militar al evreilor acorda anumite facilități evreilor foști ofițeri, subofițeri, maiștri, submaiștri, gagiști activi și de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a constatat următoarele: Titrații, absolvenții de liceu sau școli echivalente și rabinii, deși sunt obligați la munci de interes obștesc, aportul lor este foarte redus și nu sunt folosiți din ei în specialitate, decât o parte din medici, ingineri sau arhitecți. Aportul lor ar putea să fie înlocuit în favoarea economiei statului și în avantajul acestei categorii de oameni, dacă pentru cei ce solicită și acceptă în mod benevol, munca lor să fie înlocuită cu o taxă în afara taxelor militare. Față de cele
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
de Depuneri din București sau a Administrației Financiare din provincie, doveditoare de plata acestei sume puse la dispoziția Ministerului Apărării Naționale, fondul "Tabere de muncă evrei". 3. Cercurile de Recrutare nu vor putea acorda această favoare evreilor specialiști (medici, ingineri, arhitecți, etc.), dacă aceștia sunt indispensabili la lucrările de interes obștesc pentru care sunt chemați. În acest fel, pe lângă avantajele de ordin material ce se realizează, tratamentul mai bun ce se acordă pentru această categorie, va face ca Marele Stat Major
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
de interes obștesc. 3) O situație numerică pe cele 5 categorii de vârstă, de evrei ce nu au obținut scutirea de la munca de interes obștesc până la 1 Februarie 1942. 4). Tabele nominale și separate pentru următorii specialiști evrei: medici, ingineri, arhitecți și antreprenori, în care se vor trece următoarele date: vârsta, starea civilă și dacă au fost scutiți de munca de interes obștesc până la 1 Februarie 1942. IX. CONCLUZIUNI GENERALE: Problema evreiască în țara noastră trebuiește rezolvată. Soluționarea din timp a
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
repartizați la dispoziția comandamentelor, unităților sau formațiunilor militare (detașamente de lucru cu evrei, detașamente de lucru cu concentrați, lagărele de prizonieri, etc.), precum și pentru evreii repartizați la instituțiile civile (Stat, județ și comună). a) Evreii cu titluri universitare (medici, ingineri, arhitecți sau alte specialități, posedând titluri academice sau similare), sunt obligați să presteze, anual, 90 de zile muncă obligatorie, în care timp au drepturi de soldă, întreținere și hrană (hrană în bani) la fel cu soldații. După acest termen, vor fi
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Evreii din detașamentele exterioare vor purta brasardele cercului teritorial unde sunt înscriși. În livretul respectiv se va face mențiunea că trebue să poarte brasarde, sau mutația de retragerea brasardei. 4. Sunt exceptați dela această măsură numai medicii, farmaciștii, veterinarii și arhitecții întrebuințați la formațiunile militare, în timpul când aceștia poartă uniforma și semnele distinctive, prevăzute în D.M. Nr. 23.325 din 27 Ianuarie 19411290. 5. În cazul când un evreu obține aprobarea de transferare pe raza altui cerc teritorial, va preda brasarda
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Întrebuințarea lor în Odessa nu se va putea face decât dela caz la caz și cu aprobarea personală a Guvernatorului. Art. 5. Toți medicii evrei vor fi întrebuințați de Dir. Sănătății la combaterea epidemiilor și la îngrijirea populației. Toți inginerii, arhitecții și specialiștii tehnicieni vor fi puși să lucreze în fabrici, sau să repare și să pună în funcțiune fabricile stricate. Toți contabilii, avocații și orice alți liberi profesioniști, decât cei arătați mai sus, vor fi întrebuințați la lucrări de contabilitate
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ani și de la 41-50 ani și în al doilea rând pe acei între 30-40 de ani, întrucât este necesar să se păstreze o rezervă de elemente tinere pentru nevoile detașamentelor exterioare, interesând îndeosebi: dintre specialiștii titrați și netitrați: medicii, dentiștii, arhitecții, inginerii constructori, conductorii de lucrări și dintre meseriași: croitorii, cismarii, lemnarii (tâmplarii, dulgherii) fierarii, potcovarii și frizerii. 6. Comandamentele, Direcțiile de arme și Cercurile teritoriale vor controla și urmări ca evreilor ce au fost repartizați pentru lucrări, să nu li
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
să nu li se dea altă întrebuințare decât aceea pentru care au fost destinați. Este strict oprită utilizarea evreilor la lucrări de birou în Comandamentele, unitățile sau formațiunile militare. Chiar acolo unde va fi nevoie de evrei specialiști tehnici (ingineri, arhitecți, conductori de lucrări etc.) aceștia vor fi folosiți cât mai mult pe șantier, rămânând în birou numai timpul strict necesar. 7. Toți evreii care sunt în plus față de prevederile acestui ordin, vor fi predați Cercurilor teritoriale cel mai târziu până la
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
de 3932 evrei bărbați între 18-50 de ani, ceea ce ar reprezenta un total aproximativ de 12.000-15.000, socotindu-se și ceilalți membri ai familiei. d) O mare disproporție a intelectualilor evrei din Capitală față de cei din provincie (exemplu: 97 arhitecți în Capitală și numai 17 în provincie). e) Întrețin în Capitală puternice curente comuniste și defetiste. DOMNUL MAREȘAL ANTONESCU a fost de acord punând următorul ordin de rezoluție: "De acord cu Marele Stat Major, să fie trimiși toți la urma
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a ordonat DOMNUL MAREȘAL. 7. Să se anuleze carnetele de scutire de muncă obligatorie ale evreilor utilizați în instituțiile publice, aceștia rămânând în situația de repartizați în cadrul muncii obligatorii. 8. Întrucât sunt scutiți foarte mulți evrei titrați specialiști (medici, ingineri, arhitecți, farmaciști, etc.) și cum sunt nevoi multiple, atât în interior cât și la Guvernământul Transnistriei, Marele Stat Major să aibă dreptul să utilizeze pe acești specialiști câte 90 de zile pe an. Indiferent dacă au sau nu carnete de scutire
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]