7,134 matches
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Pandaclia face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.426 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Pandaclia se ocupă în principal cu agricultura, aici existând teren arabil și podgorii. Se cultivă cereale și viță de vie și se cresc vite și oi. De asemenea, a fost înființată și o fabrică de cărămizi. Conform recensământului
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
Ciișia, întâlnit și sub forma Grădina (în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 80 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 35 km nord-est de centrul raional Bolgrad și la 25 km de stația de cale ferată Ceadîr-Lunga
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
localități este traversat de râul Catalpugul Mare, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Șichirlichitai-Noi. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Ciișia (în ), în acel an el fiind redenumit Horodne. Primele 30 de familii de coloniști bulgari s-au stabilit în locul unde se află astăzi Ciișia în perioada războiului ruso-turc din 1787-1791. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1813, coloniștii bulgari din nord-estul Bulgariei au fondat satul Ciișia. Printre primele familii din sat au fost Bogoev, Ivanov, Minkov, Ghenov, Nedov, Cervenkov etc. Prin decret al
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1813, coloniștii bulgari din nord-estul Bulgariei au fondat satul Ciișia. Printre primele familii din sat au fost Bogoev, Ivanov, Minkov, Ghenov, Nedov, Cervenkov etc. Prin decret al Senatului guberniei din 1819, colonia bulgară din Ciișia a fost încadrată în Ținutul Izmail, ca comună
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1813, coloniștii bulgari din nord-estul Bulgariei au fondat satul Ciișia. Printre primele familii din sat au fost Bogoev, Ivanov, Minkov, Ghenov, Nedov, Cervenkov etc. Prin decret al Senatului guberniei din 1819, colonia bulgară din Ciișia a fost încadrată în Ținutul Izmail, ca comună urbană. În anul 1841 s-a deschis în sat prima școală. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Ciișia s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Ciișia a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi din Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Ciișia s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Ciișia a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi din Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Ciișia face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 5.104 locuitori, preponderent bulgari. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Ciișia era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană (%).
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
Împuțita, întâlnit și sub forma Vlădiceni (în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 19 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de sud-vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 20 km sud de centrul raional Bolgrad. Până în anul 1947 satul
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1812, s-au stabilit aici 134 familii de coloniști bulgari din Macedonia, ei fiind cei care au fondat satul Împuțita . După unii autori, în 1820 locuiau în
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1812, s-au stabilit aici 134 familii de coloniști bulgari din Macedonia, ei fiind cei care au fondat satul Împuțita . După unii autori, în 1820 locuiau în sat 453 de persoane (61 familii) de etnie moldovenească și găgăuză . La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
sovietic ateu, iar materialele de construcții au fost furate. În 1973 a fost deschis gimnaziul . Începând din anul 1991, satul Împuțita face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.263 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Împuțita se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale, zarzavaturi și viță de vie. Ferma din sat se ocupă și cu producția de carne de vită și de produse lactate. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
Golița (în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 35 metri, în partea de est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 37 km est de centrul raional Bolgrad. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Catalpugul Mic, care
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Golița a fost fondat în anul 1830 de către coloniștii bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Golița a fost fondat în anul 1830 de către coloniștii bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Golița s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Golița s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Golița a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Golița s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Golița a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Golița face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.506 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Golița se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale și viță de vie. În sat funcționează o fermă de carne și de produse lactate. De asemenea, aici există o moară și o fabrică de cherestea. Conform recensământului
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
Dimitar Dimitrov Agura (în ) (n. 26 octombrie 1849, satul Cișmeaua-Văruită, azi în raionul Bolgrad din Ucraina - d. 11 octombrie 1911, Iași) a fost un istoric și om de știință bulgar, unul dintre primii profesor de istorie la Universitatea din Sofia și rector al universității. Agura s-a născut într-o familie de bulgari basarabeni din satul Cișmeaua-Văruită (Basarabia), pe atunci parte a Imperiului Țarist. În urma Tratatului de la Paris din 1856
Dimitar Agura () [Corola-website/Science/318260_a_319589]
-
al Universității din Sofia în trei rânduri (1889-1890, 1892-1895, 1907-1908). El a fost a doua persoană care a îndeplinit funcția de rector al universității, după colegul său bulgar basarabean Aleksandar Teodorov-Balan. În 1900, Agura a devenit membru titular al Academiei Bulgare de Științe. În 1901, el s-a aflat printre fondatorii Societății Istorice Bulgare; a îndeplinit funcția de președinte al acestei societăți până la moartea sa. a murit în anul 1911 la Iași, unde participa la aniversarea a 50 de ani de la
Dimitar Agura () [Corola-website/Science/318260_a_319589]
-
a doua persoană care a îndeplinit funcția de rector al universității, după colegul său bulgar basarabean Aleksandar Teodorov-Balan. În 1900, Agura a devenit membru titular al Academiei Bulgare de Științe. În 1901, el s-a aflat printre fondatorii Societății Istorice Bulgare; a îndeplinit funcția de președinte al acestei societăți până la moartea sa. a murit în anul 1911 la Iași, unde participa la aniversarea a 50 de ani de la înființarea Universității din Iași.
Dimitar Agura () [Corola-website/Science/318260_a_319589]
-
Traian, întâlnit și sub forma Traianu-Nou (în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 138 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 42 km nord-est de centrul raional Bolgrad și la 12 km de stația de cale ferată Ceadîr-Lunga
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1829, coloniștii bulgari au fondat satul Traian. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1829, coloniștii bulgari au fondat satul Traian. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Traian s-a aflat pe
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]