6,806 matches
-
nemuritoare. Pagina pe care scriu, poartă alături de slove și lacrimile care însoțesc strigătul meu către tine, chemarea mea. Dumnezeu mi-i martor că nu vreau să bravez. Tu, sanctuarul vieții mele, tu cea mai sfântă ființă din viața mea, tu, bunătatea, blândețea, tu lacrima și sudoarea, tu jertfa care te-ai mistuit din iubire pentru mine, tu mămică dragă, îmi îngădui să scriu despre tine ? Îmi îngădui să descopăr, să prezint lumii comoara sfântă a sufletului tău ? Mă tem că cei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nu vreau să sufere din cauza mea”. Și l-am lăsat în pace. Pentru noianul de suferințe prin care a trecut, pentru nesfârșita ei răbdare, mă întreb ca și Panait Cerna, „Cum a putut să stee laolaltă atâta chin și-atâta bunătate”.!?!................ D E S P R E T A T A Un om mic de statură cu ochii verzi, cu barba și mustața blonde, aproape roșii ca arama, cu părul pe cap negru, și gros ca sârma, atât de gros și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cinci feluri de mâncare, țuica, vinul băut și poveștile de-acum cam nesărate, după părerea moșului, l-au indispus și a început să-și piardă răbdarea. Când boierul, într-un târziu, a început să se șteargă la gură după toate bunătățile mâncate, bătrânul a zis cu mirare: „Doamne, boierule, după cât de bune bucate ai mâncat, eu cred că și căcatul dumitate este bun. Eu aș da doi căcați de-ai mei pe unul de-a dumitate, să-i mănânci”. Deși era
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am avut în suflet. Am văzut raiul, eram în rai. Am simțit că trăiesc în rai. Așa o înălțătoare stare sufletească n-am mai avut în viață. L-am simțit pe Dumnezeu Creatorul. I-am simțit măreția, m-a copleșit bunătatea, dărnicia, iubirea Celui care Și- a chinuit Fiul pentru a ne ferici cu iubirea lui de oameni. Atunci am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și tot revenim la viață
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
palme, ca și cum ar fi făcut atenți chiar zeii din castanii de pe bulevard. Cerșetorii mei erau mai puțin pitorești, dar cu aceleași fețe pline de mister în care se ascundeau divinități surâzătoare. Fără îndoială că acei cerșetori care se încredeau în bunătatea noastră, iubirea noastră specială pentru ei, ne-au dat nouă mult mai mult decât le-am dat noi lor. Acum aș putea spune că erau zei deghizați în cerșetori, punându-ne la încercare blândețea și alte calități pe care trebuia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prânz și era foarte sensibil la frig. A murit repede, după ce plămânii i-au luat foc, de o pneumonie galopantă. Toate astea sunt în gândurile mele când văd cât de atentă e Birgitta când vede că tremur de frig, și bunătatea ei profundă nu suportă durerea altuia. Mă întreb uneori cine este această ființă atât de misterios alcătuită, severă cu alții, arătând bunătatea ei altora, bunătate din adâncul ființei sale creatoare. Uneori, când se spune că ea ar fi Sfânta Birgitta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt în gândurile mele când văd cât de atentă e Birgitta când vede că tremur de frig, și bunătatea ei profundă nu suportă durerea altuia. Mă întreb uneori cine este această ființă atât de misterios alcătuită, severă cu alții, arătând bunătatea ei altora, bunătate din adâncul ființei sale creatoare. Uneori, când se spune că ea ar fi Sfânta Birgitta din Vadstena (cu care este rudă și căreia îi seamănă atât de mult), eu mă închipui Karin, fiica ei, născută când Birgitta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mele când văd cât de atentă e Birgitta când vede că tremur de frig, și bunătatea ei profundă nu suportă durerea altuia. Mă întreb uneori cine este această ființă atât de misterios alcătuită, severă cu alții, arătând bunătatea ei altora, bunătate din adâncul ființei sale creatoare. Uneori, când se spune că ea ar fi Sfânta Birgitta din Vadstena (cu care este rudă și căreia îi seamănă atât de mult), eu mă închipui Karin, fiica ei, născută când Birgitta era și ea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Printre calitățile prețuite erau acestea: să nu fii înfricoșat, pentru că Domnul îngrijește de noi tot timpul! Citind, mi-am amintit de visul de azi-noapte: priveam o pictură veche și deodată am văzut ochii Domnului vii, mă privea cu o infinită bunătate. Toată ziua am fost fericită din cauza acestui vis. Paștele ortodox. Am primit telegrame și flori de la prietenii români. Am visat că eram în mare dragoste cu un bărbat. Cine era? Nu știu, dar îl iubeam mult, era parcă ultima dragoste
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Fredrik” și Corul Bach, de la aceeași biserică. M-a uluit ce a putut să iasă din iubirea lui Dagmar și Rune: ființe minunate, cu picioare lungi și ochi superbi, aproape douăzeci și cinci de persoane, cu nepoții! S-au servit generos toate bunătățile posibile în Suedia. La plecare, Rune m-a sărutat de multe ori, apoi mi-a strâns atât de tare mâna, încât când am ajuns acasă mă mai durea încă. Să fie ăsta un fel al „vikingilor” de a-și exprima
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am dus la Plopana, călare, vai de capul meu, și am făcut prima comandă de haină la un croitor evreu. Când a fost gata, la un alt drum, sunt invitat la masă. Nu pot să refuz din cauza candelii de bunătate din ochii lor. Erau amărâți fiindcă aveau un băiat în armată și primeau vești că era mereu înjosit și agresat. și nu era altceva decât un ostaș credincios al Armatei Române! Oameni și oameni, lume ca vai de lume. În
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și ce-i cu asta? Nu eram noi tineri și plini de speranțe și siguri că după azi vine și mâine ?... Secretarul revizoratului era un tânăr pe numele său Ion Uzunov. Avea o soție înaltă, frumoasă și foarte bună. În bunătate se întreceau amândoi. Le era milă de noi, dar mila-i una, putirința e alta și, să nu uit, într-o dimineață vedem că se oprește lângă "vila cu păsărelele muzicale" din parc un domn cu ochelari. Credeam c-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
noi directorul școlii normale de ne-a primit, ce-am mâncat de n-am mîncat și cum am dormit. El ne-a ascultat cu atenție privindu-ne pe deasupra lentilelor groase ale ochelarilor, privindu-ne blând, blând de tot, părintește, cu bunătate. Ne-a povestit neînțelegerea de la revizoratul școlar, la care eu de colo, am dat drumul la gură fără să gândesc prea mult repetând proverbul cu bătaia între stăpâni și părul bieților servitori, la care vorbe Iancu s-a uitat urât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate și bunătate. Gazda, familia Agriscov Fedorcic, se ocupa, ca mai toată lumea de acolo cu pescuitul. La școală foarte mulți învățători cavaleri: Ciurtin Petre, Ismailescu Petre și Balmuș Constantin. Colege, mai rețin doar numele, Izotov, Cetvericov, Linte, Measnicovă Orașul avea între altele poștă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
una din sălile de clasă. Lecturi, puțină muzică la patefonul directorului, șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de calic tot bunul Vanea Uzunov, contabilul revizoratului. Mâncam la "Trezirea", un local mic, curat, înființat de "Temperanța", o societate antialcoolică. Era condus de doi bătrânei ruși care se descurcau mai greu cu vorbirea dar de o cinste și o bunătate greu de întâlnit. In local serveau două dintre fete, cea de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fete, cea de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram însă invitat la masă de doamna Uzunov, fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică. Avea o fetiță, Milăcica, de câțiva anișori. In sfârșit, sosirea la revizorat a directorului școlii din Galilești, Iancu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o fetiță, Milăcica, de câțiva anișori. In sfârșit, sosirea la revizorat a directorului școlii din Galilești, Iancu Antoniu, mi-a deschis din nou drumul spre școală. Dar nu a trecut decât o lună și iată-mă iarăși la necaz din bunătate. Fiind la revizorat am găsit o scrisoarecerere, a lui Jenică Bălan cu care fusesem împreună la Negulești. Scrisoare simplă la care punând un timbru fiscal i-am dat valoare de cerere. Așa că la sfârșitul lui mai mă pomenesc cu Jenică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
La mijlocul lui august tabăra și-a încetat activitatea. La Marineanca totul era bine. Plouase și câmpul, grădina arătau minunat. Singura undă de tristețe era inevitabila plecare la Sofian. Ne gândeam la cele realizate de noi la școală, la copii, la bunătatea oamenilor din sat dar, în acelați timp, eram convinși că apropierea de oraș ne va da mai mare siguranță în protecția copiilor, plus că era vorba de cuvântul dat unui om care nu merita să fie refuzat. Presiunea creștea iar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
avea un băiat elev la noi? Dar doamna Săvescu și sora sa Agripina Ionescu sau Agripinoasa, cum i se mai spunea, sau Elena Munteanu, fiica lui moș Ioniță Meran? Cine-l poate uita pe moș Petrache Rău, om de o bunătate nemaiînâlnită? Doamne, în toată nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Agripinoasa, cum i se mai spunea, sau Elena Munteanu, fiica lui moș Ioniță Meran? Cine-l poate uita pe moș Petrache Rău, om de o bunătate nemaiînâlnită? Doamne, în toată nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte. Pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
personalitate. De neadaptarea și de naivitatea ei au profitat toți acei care au fost, sunt și vor fi în satul unde a fost trimisă de partid să execute sarcinile trasate, adică acei pioni principali și vistierii tuturor secretelor și ai bunătăților. Fiecare întâmplare povestită este o rană deschisă care încă doare. Evenimentele din ’89 o găsesc pe femeie complet nepregătită, valul de ură și de răutate o spulberă. Deși alungată din funcție de niște persoane aflate la limita moralității, reușește să părăsească
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era un bărbat înalt și gras, cu o figură hotărâtă, dar blândă de om simplu. Îl văzusem de câteva ori în prezidiu la instruirile lunare de la Comitetul Județean. Fața lui semăna cu o pâine abia scoasă din cuptor. Radia de bunătate și era mereu zâmbitor. M-a poftit să iau loc într unul din cele două fotolii uriașe în care am dispărut aproape complet. Ești tare mărunțică, mi-a spus cu glas blând și plin de înțelegere. Trebuie să te impui
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
separeuri unde se mânca pui pe grătar cu mujdei și mămăligă, se fumau țigări scumpe, se beau băuturi fine și se umpleau portbagajele cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici nu visa. În caz de forță majoră, se găsea și câte o tânără gata să stingă supărarea oricărui organ de control pus pe dat sancțiuni. Și nici rău la suflet nu era! Președintele semăna
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]