7,296 matches
-
poată povesti cu cineva: "Dragă, eram însărcinată cu băiatul meu și făceam Tosca. La final, ar fi trebuit să mă arunc, mașiniștii mă așteptau cu salteaua, dar, în timp ce cântam «O, Scarpia, avanti a Dio!», mi am dat seama că mă chinuisem prea tare să îl am, așa că am luat-o cuminte pe scări în jos și așa am terminat spectacolul! Au vuit ziarele". Era din Napoli ea, plecase spre America pe vapor, însoțită de tatăl ei și de cufere întregi de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
reciproc și ne înțelegeam mai bine decât doi frați. Am împărțit împreună multe momente de bucurie, începând cu fumatul pe ascuns în lanul de porumb, cu țigări făcute din mătase. Stăteam ascunși prin porumb în grădină la bunica și ne chinuiam până le înveleam în hârtie, cum vedeam că fac cei bătrâni. Când am crescut mai măricei, tot împreună mergeam și la fete. Ne așteptam unul pe altul până când fiecare dintre noi îi mărturisea dragostea fetei pe care o iubea și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
subiectivă și superficială. Personalul justiției, probabil se mulțumește să rămână cu verdictul dat de judecătorul Gică Popa și cu urmările sau consecințele acelei hotărâri absurde, rezumată la cele două, sau mai multe gloanțe trase în cap, pentru ca să nu mai fie chinuit de regretele propriei conștiințe, pentru fapta nedreaptă comisă. Păcat că nu i-au urmat exemplul și ceilalți implicați și vinovași pentru actul criminal. Nicăieri în lume nu putea fi comisă o astfel de nedreptate, o astfel de crimă, decât la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unui fost coleg, care acum nu mai este nici el printre noi, deși era mai tânăr decât mine cu câțiva ani. Era inginer electronist și se ocupa cu procurarea și întreținerea aparaturii, atât în țară cât și în străinătate. Oameni chinuiți de necazurile vieții, deși alții îi invidiau, pentru că umblau prin lume, pe toate continentele, pe la toate ambasadele, cu care avea țara noastră relații diplomatice și aceasta, într-o perioadă când alții nici nu puteau spera la astfel de plimbări. In
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în acest spațiu al fantasticului, loc securizant pentru Inorog, se poate declanșa represiunea Inorogului împotriva Hameleonului și implicit a Corbului. Coșmarul este pe măsura răutății sufletului Hameleonului, care “în valurile vicleșugurilor tăvălindu-să”, “somn fără somn și odihnă fără odihnă îl chinuia”. într-un peisaj apocaliptic, în care focul și apa se dezlănțuie stihial, Hameleonul are viziunea unei făpturi groaznice, “la chip ca șopârla, însă cu mult mai mare și mai groasă”, care mânca jăratec. “Foamea în mață (scornindu-i-se)”, Hameleonul
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
câteva dintre cele mai importante dintre ele, fără să am nici o clipă pretenția că lista e atotcuprinzătoare. Multitasking Practica de a face mai multe lucruri în același timp (e-mail, Face book, Twitter, filmulețul de pe YouTube și raportul pe care te chinui de două zile să-l termini) pare să ne facă mai productivi, dar, de fapt, dăunează eficienței și psihicului, după cum o arată studiile.54 Încălcarea dreptului la intimitate și expunerea datelor personale Faptul că ne punem viața pe Internet ne
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
și de modul în care comunicăm, colaborăm și ne raportăm la ce este în jurul nostru. De-a lungul cărții, am arătat că în social media publicul decide ce e important, spre deosebire de mass media (sau mediile tradiționale), unde comunicatorii profesioniști se chinuie de obicei să ghicească ce-și doresc oamenii să vadă, să audă și să privească. Am depășit epoca mediilor de consum și am pășit în era mediilor de interacțiune socială. În cercurile sociale online, la fel ca în cele offline
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
sărmana mea mamă, în rochia de dantelă neagră și cu mâna în ghips, se strâmba mereu de durere și n-avea nici un chef de dans. Mai tare i-am plâns de milă când, ajutând-o să se îmbrace, m-am chinuit și eu alături de ea, strângându-i la spate, ca de obicei, corsetul. Când ne-am reîntors la Cluj, înainte de a porni spre Galați, a fost internată în clinică spre a i se pune un nou ghips, primul fiind greșit montat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și luni de zile n-a suportat lumina, zăcând la pat în întuneric, cu comprese reci pe frunte. Datorită extraordinarei ei vitalități, comparabilă ca element de bază celei a veșnic sănătosului ei soț, și-a permis chiar în pragul morții, chinuită de cancer, să mai suporte o fractură de mână și să mai poarte o dată ghips: alunecase și a căzut, în grădină, când stropea florile. Ultima clasă primară am terminat-o tot la Cluj, la o școală de pe strada Paris, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vreme de câțiva ani, am încercat să mănânc ciuperci, fenomenul s-a repetat, ceea ce dovedește emoția extraordinară și reacția la gândul că bunica e pe cale să ne părăsească. Bolnava, asistată fără întrerupere de fiul ei medic, era încă lucidă, însă chinuită de febra care-i aprinsese obrajii și avea s-o răpună în zbateri și delir. Când ne-a zărit, i s-au luminat clar ochii și a dat imediat dispoziție să mi se gătească cotlet de porc la grătar, ea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Rebreanu, așa cum reiese și din corespondența și jurnalul său. Aveam să pierd curând pe această egerie prematură, căci, întorcându-mă dintr-o vacanță petrecută (poate) la Cluj, la bunica, sau la rudele din București, am aflat că tanti Victorița, mereu chinuită de dureri de cap atroce, s-a prăpădit din cauza unei tumori cerebrale, tratată fără succes. Părinții nu îndrăzniseră să mă încunoștințeze acolo unde mă aflam, știind prea bine cât de mult eram legat de dânsa și nevoind să mi întrerupă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
modern. Marile ansambluri s-au impus ca soluția cea mai bine adaptată urgenței și profunzimii crizei de locuințe care afecta țara după cel de-al Doilea Război Mondial. În acea perioadă, chiar și membrii relativ înstăriți ai claselor mijlocii se chinuiau să găsească o locuință convenabilă în marile orașe. Pe lângă distrugerile cauzate de bombardamente, Franța postbelică avea de suportat și sechelele politicii de blocare a chiriilor, promovată încă din 1916 pentru a proteja familiile soldaților mobilizați (menținerea acestei blocări în perioada
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
banii ăștia? Nu are pensie de însoțitor? Se dă minimum 700. — Păi n-am cum să dau mai mult! — Atunci îngrijește-l tu! Eu nu vreau să mă blesteme lu mea c-a plecat din casa mea cine știe unde și se chinuie degeaba. A plecat și al doilea dezamăgit. Îmi venise inima la loc. Era de partea noastră, sărăcuțul! Un preot italian de partea româncelor. Când întâlnea ochii mei, se întrista. De ce? Crezi că vedea ceva? Scrisoarea 71 Ceea ce mă îngrijorează acum
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nevoie să-și achite întreținerea. Așa că, te rog frumos, domnule președinte, ține minte! Aju tă-i pe cei din țară să nu mai aibă nevoie de noi aici și venim. Scrisoarea 77 Mă gândesc că generația asta a noastră a fost chinuită, dar nici copiilor noștri nu le este bine. Mi-aduc aminte, stăteam la cozi, eram gravidă; câte patru ore la coadă la pâine, pentru lapte trebuia să pleci de acasă pe la trei noaptea. Ar fi multe de povestit. Sper să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
văzuți cu ochi răi pentru că le ocupă locurile de muncă. Un timp nevastă-sa a dormit într-o mănăstire, iar el făcea 40 de kilometri cu bicicleta, pe viscol sau pe ploaie, ca să ajungă la locul de muncă. S-au chinuit, au stat cu chirie, au trăit aproape de Milano 20 de ani. La bătrânețe s-au întors în Sicilia, pământul natal. Ei, aici începe drama. Mi-a spus că, atât timp cât stai departe, idealizezi locul tău de baștină. Când te întorci, descoperi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
luase locul la ea oricăror altor pasiuni; totuși, în mijlocul acestor neliniști, incertitudini, deznădejdi, niciodată religia nu i s-a înfățișat spiritului decât ca o idee inoportună și, ca atare, dușmană; se temea ca nu cumva băiatul ei să nu fie chinuit cu spaime imaginare; și, într-o situație care ar fi trebuit, din cât se pare, s-o facă să adopte aproape orbește consolările cele mai improbabile și speranțele cele mai vagi, direcția pe care ideile ei o luaseră, mai puternică
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pen sion. Deși părerile mele erau aproape tot atât de aprige ca ale ei, totuși aceste firide mi se păreau copilărești și primejdioase, și i-am spus. „Ce vrei să fac? «Micul mizerabil» ăașa îi zicea de fiecare dată marelui Napoleon) mă chinuie; mă răzbun și eu cum pot.“ A izbutit să se facă detestată de întreaga Curte; Împăratul încă o mai apăra. Când bătrânii suverani ai Spaniei au sosit în Franța, după evenimentele de la Madrid, li s-a acordat din prima clipă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
arbore viguros, ci numai pe cei cioturoși și scorburoși, tăia crengile la cei prea stufoși și rărea nuelușul tânăr ce asfixia pădurea, încât la întoarcere mama ne lua împrejur cu "iar mi-ați adus numai cioate și dărmătură ca să mă chinui eu cu ele la făcutul focului". Nici vorbă să-l fi tentat pe tata tăierea vreunui copac din pădurea vecinului sau statului. A fost pentru mine formativ-educativ acel respect total al bunului altuia. Am adus în discuție acest aspect pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
semneze declarația? Mi-a spus împăcat: "noi (adică el cu mama) nu mai avem mult de trăit. Voi abia intrați în viață ... să nu aveți de suferit din cauza noastră". Nu după mult timp, a căzut la pat și s-a chinuit doi ani de zile până ce Dumnezeu l-a luat la el. Nu a suferit de o boală anume ... ci, lipsit de pământ (iar americanii nemaivenind să i-l restituie...), n-a mai avut un crez ... pământul ... ca sprijin, nu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
tuturor ademenirilor atât de periculoase ale tinerilor de azi ... sunt împotriva oricăror constrângeri din partea educatorilor școlii. Deosebirea este evidentă: în trecut, de pe băncile școlii au ieșit în masă tineri valoroși comportamental și mental; astăzi, asemenea tineri sunt excepții, bieții părinți chinuindu-se cu ei să-i vadă onorabil integrați în familie și societate. Nu țin să mă erijez în apologet al trecutului și în critic al prezentului, dar comparația elementară între aceste două sisteme educaționale, domeniu în care m-am format
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ne tundeau mama sau tata cu foarfecele. Ultima dată când m-a tuns ... tata îi spune mamei să-i aducă aminte când se va mai duce la Bârlad să cumpere de acolo o mașină de tuns ... să nu se mai chinuie atâta cu tunsul nostru. Eu am rămas înlemnit ... cum să ne tundă cu mașina? Știam și noi ce e o mașină ... mașina boierului care, când venea de la București la moșie, trecând pe ulița satului făcea o prăfuială ce acoperea tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
viitor așteptat. Cartea e un jurnal-întrebare, neputincios să imagineze un mâine dar extrem de versat în orice joc cu trecutul. Unii autori scriu de parcă ar ține un jurnal, sunt introvertiți (Orwell, Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
orânduire a tuturor stihiilor răscolite de spiritul tulbure al contemporaneității. A indicat astfel teologilor o misiune spirituală totalitară, care să îmbrățișeze universalitatea preocupărilor omenești, i-a făcut să-și aducă aminte de lumea de azi și de întrebările care o chinuiesc și să lase discuțiile cabalistice pe marginea unor chestiuni fără aderență cu aceste întrebări. Prin activitatea aceasta Nichifor Crainic a îndeplinit în același timp cea mai importantă operă de răspândire a doctrinei ortodoxe în lumea noastră intelectuală, Nichifor Crainic e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca s-o otrăvească și armonia ei să se sfărâme în clocot de patimi. Ura, care desparte, înfrânge iubirea, care unea. Păcatul străpunge inima inocenței; rațiunea veștejește sentimentul fraged. Sensul vieții se rostogolește de-acum încolo din rătăcire în rătăcire. Chinuiți de patimi, de moarte, de crimă și sinucidere, nenorociții proclamă: „Cunoașterea e superioară sentimentului, conștiința vieții e superioară vieții!” Falsitatea concepției acesteia, care amintește pe cogito ergo sum, îi duce logic la nevoia de a clădi, cu mijloace violente, „o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ofițer de rezervă; a așteptat re-anexarea Transilvaniei în armata 3-a, sub comanda generalului locotenent Gorodny-Novák Elemér. Atacul (fixat pentru 28 august) l-a găsit în localitatea Teceul-mare (Técső) din Ucraina subcarpatică, în calitate de comandant de pluton numit la mobilizare, dar chinuit de o teribilă durere de măsea. Știa că a doua zi dis-de-dimineață trebuia să-și treacă oamenii peste Tisa (Tisza) și, apoi, peste înălțimile munților Oaș (Avas) și Gutin (Gutin), care se înălțau deasupra râului, după care trebuia să răzbată
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]