6,859 matches
-
-uri au o valoare care diferă doar în privința mărimii, nu și a calității, de cea a creației marilor matematicieni sau a celorlalți artiști, mari sau mici, care au lăsat o amintire în urma lor. Comentariu Revenim în încheierea acestui volum la confesiunile matematicianului G.H. Hardy din faimoasa sa carte Scuza matematicianului. Dintre toți matematicienii importanți care au vorbit despre știința lor și experiența proprie de matematician profesionist, G.H. Hardy ne-a lăsat cea mai tulburătoare mărturie. El este îndrăgostitul capricios care se
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
dar nu e admis, tot din cauza „originii sociale”. Urmează cursuri de calificare, devenind strungar la Uzinele „23 August”, ulterior și conducător auto profesionist. Reușește să fie admis, în 1953, la Facultatea de Filosofie, „măsluind actele”, cum precizează el însuși în Confesiuni violente (1994), dar, subterfugiul fiind descoperit, e exmatriculat. Repetă tentativa în anul următor, însă, bolnav, abandonează. Lucrează un timp la garajul Ministerului Finanțelor (1955-1956). În 1956-1957 e student la Cluj (la Filologie, limba și literatura germană), dar întrerupe din nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
unei dictaturi, scris la Paris în 1988 și publicat în țară după aproape un deceniu) ori năzuința unei superioare pedagogii socio-culturale (seria de eseuri Riscul în cultură, publicată în „Contemporanul - Ideea europeană” la începutul anilor ’90 și apoi în volum). Confesiuni violente e o carte-interviu: o seamă de mărturii („literare, politice și biografice”, subiective, și, de aceea, controversabile) formulate într-o suită de convorbiri cu Constantin Iftime se articulează într-un autoportret, într-o autobiografie selectivă, operă de memorialistică și profesiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
1968; Îngerul de ghips, București, 1973; Bunavestire, Iași, 1977; Don Juan, București, 1981; Drumul la zid, București, 1984; Pândă și seducție, București, 1991; Elegii parisiene, Cluj-Napoca, 1991; Amfitrion, vol. I: Demonii mărunți, vol. II: Procuratorii, vol. III: Alberta, București, 1994; Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftimie, București, 1994; O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, îngr. Ovidiu Pecican, București, 1994; Spiritul românesc în fața unei dictaturi, pref. Ovidiu Pecican, Iași, 1997; Riscul în cultură, Iași, 1997; Teatru, București, 1997; Ziua și noaptea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
era lipsit de orice formă, ci era ceva diform... și gândirea justă mă îndemna să mă sustrag cu totul de la reminiscențele oricărui fel de formă, dacă, într adevăr, voiam să-mi reprezint informul, însă nu eram în stare... SFÂNTUL AUGUSTIN, CONFESIUNI Este greu să-i învinuim pe călugări pentru ignoranța lor. Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr, neinstruită. Roma se prăbușise, iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nefericit în căsnicie, continuă să lupte și să spere, cu o răbdare stoică, amintind-o pe aceea din parabola biblicului Iov. Folosind un limbaj colocvial nu o dată colorat, autoarea apelează și acum la jurnal și la investigația psihologică. Alternanța de confesiune și relatări „obiective”, precum și adăugarea, aparent dezordonată, de straturi peste straturi, ce leagă mereu trecutul de prezent, conferă cărții o factură modernă. Cu Prețul singurătății T.-A. a dat un roman de analiză și de moravuri, de atmosferă, cu explicite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
Rougon tendait l'oreille, croyait qu'elle allait enfin laisser échapper une confidence (...) Elle avait sur la face son rire qui la masquait. Elle demeurait impénétrable, au milieu de son expansion bavarde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93-94]. Momentul confesiunii, tipic feminin, lipsește din discursul Parizienei. Ea însă îl poate simula: "Des choses très simples, racontées par elle, semblaient des confidences" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.382]. Teatralizarea verbalului constă, de asemenea, în folosirea figurilor retorice de ordin metalogic, specifice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sau își înscenează unele infracțiuni ori comite infracțiuni mai puțin grave. Remușcările sunt specifice la infractorii de ocazie și uneori la cei din obișnuință, iar mărturisirile le fac din proprie inițiativă, dar de cele mai multe ori se prezintă sub forma de confesiuni făcute unor persoane apropiate, rude, prieteni. Trebuie subliniat că psihologia infractorului, acel ansamblu de mijloace teoretice și de evaluare practică a factorilor care determină un anumit comportament, este deseori puternic influențată de impresia pe care i-o face anchetatorul, cum
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un scurt text luminos, senin, fără obositoarea retorică a apologiei: „Reperul etic în gândirea lui Noica”, 22, XIII, 49 (665), 3-9 decembrie 2002. Toată controversa se poate citi acum și pe fundalul confesiunilor lui Gabriel Liiceanu din frumoasa lui carte din 2002, Ușa interzisă (Humanitas), în care discipolul aduce o perspectivă surprinzătoare (vezi mai ales pp. 292 și 294), regretând că nu l-a preferat pe Cioran lui Noica și arătând cum cel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
secundari se pot ușor identifica sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă în vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul în cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
le sugerez o posibilă cale de mijloc: studierea formelor (post)moderne de solidaritate și nostalgie comunitară care păstrează mult din căldura vechiului Landespatriotismus, „patriotismul teritorial”; acesta din urmă poate fi ușor împărtășit de persoane de origini etnice, expresii lingvistice și confesiuni diferite, cu condiția edificării comune a unei geografii simbolice pluraliste, care să acomodeze, (re)cunoscându-le și fără a le opune una alteia/altora, rădăcinile tuturor (reale sau imaginare). 18. Într-un fel, întreaga istorie americană este o istorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
face ca nici astăzi americanii să nu poată citi cu adevărat cel de-al doilea volum al Democrației în America - o meditație profetică și tragică despre ceea ce revelează omul democratic („omul nou”, pentru marele gânditor francez) în legătură cu natura umană. Numeroase confesiuni autobiografice, precum și analize punctuale ale unor autori și cărți ritmează și ilustrează diatriba lui Bloom. Fiecare dintre ele ar merita o discuție aparte, fiindcă toate ne ajută să urmărim mai bine meandrele și chiar contrasensurile discuției centrale. Pe întreg parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu vădite concesii făcute comandamentelor propagandistice ale epocii), prin narare obiectivată, la persoana a treia, sub aspectul unui roman „de acțiune” realist-socialist. Eclipsa este o scriere-mărturie, o autobiografie propriu-zisă, construită pe mai multe registre: cel al rememorării anecdotice și al confesiunii, cel al reconstituirii documentare și cel al comentariului de natură istorică și morală. Dacă în Masacrul G. cedase unor constrângeri care alterau parțial filonul mărturiei cu valoare documentară, în Eclipsa el evită, deliberat și consecvent, orice „cosmetizare” a faptelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
fiind pe umeri de patru protopopi români. Umilința românilor și a bisericii lor avea să culmineze în 1566 când ungurii, sașii și secuii reuniți în Unio Trio Naționem aveau să decreteze că drepturile cetățenești nu aparțin naționalităților ci unor anumite confesiuni religioase, adică numai catolicilor și protestanților (calvini, luterani și unitarieni) excluzând astfel pe români de la treburile statului, iar ortodoxia avea doar statut de confesiune tolerată. Este al doilea moment important când se realizează maghiarizarea forțată, întrucât mulți români de seamă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în Unio Trio Naționem aveau să decreteze că drepturile cetățenești nu aparțin naționalităților ci unor anumite confesiuni religioase, adică numai catolicilor și protestanților (calvini, luterani și unitarieni) excluzând astfel pe români de la treburile statului, iar ortodoxia avea doar statut de confesiune tolerată. Este al doilea moment important când se realizează maghiarizarea forțată, întrucât mulți români de seamă au fost nevoiți să treacă la calvinism. În 160 situația creată în Ardeal ajunge să stârnească interesul unor călugări iezuiți, care în dorința de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
imediat după revoluție din cauza contestării sale vehemente, chiar din partea clerului, scaunul patriarhal avea să rămână liber aproape un an de zile, reocuparea lui de către patriarhul în viață făcân- du-se după deliberări furtunoase și îndelungate în rândul clerului. Nici celelalte confesiuni nu au avut mai puțin de suferit în perioada comunistă. O parte din ele au fost interzise, doar nouă dintre ele fiind tolerate, condiționate fiind de semnarea și recunoașterea legii cultelor din 148. O soartă mai vitregă însă au avut
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Paul Georgescu, Un sfert de veac de proză, VR, 1988, 8; Florin Faifer, Textul ca o pradă, CRC, 1990, 4; Mircea Mihăieș, Literatura la ciorap, O, 1990, 12; Nicolae Manolescu, Grilă critică sau grilaj?, RL, 1990, 16; Bucur Demetrian, Spectacolul confesiunii, R, 1990, 5; Țeposu, Istoria, 171-173; Dicț. scriit. rom., II, 521-523; Geo Vasile, Paradoxul chinez, RL, 1999, 47; Manolescu, Lista, III, 431-435; Tudorel Urian, Bizare istorii literare, RL, 2003, 45. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
se bucure de cunoașterea divină. Pentru a ajunge la adevărata înțelegere, sugerează filozoful antic, omul trebuie să își controleze natură pasionala. Edgar Poe, cunoscător al doctrinei platoniciene, raționează la fel, atunci, cănd condamnă "erezia didactica" în poezie, prin care înțelege confesiunea lirica, subordonarea, conștientă sau nu, față de ceea ce rămâne contingent și subiectiv. Procedând astfel, autorul propune doar adevăruri fragmentare, a căror valoare, pentru proza, nu o neagă, dar care nu își au locul în poezie 28. Pentru scriitorul american poezia veritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
scădere, de ciclu, de temporal", care să se mențină în datele experienței obișnuite este respinsă categoric de Barbu, ca inadecvată, un "hibrid"49, expresie, prin care, într-o altă împrejurare, înțelegea "român[ul] analitic în versuri, unde sub pretext de confesiune, sinceritate, asociație, naivitate poți ridica orice proza la măsura de aur a lirei"50. Toate acestea înseamnă, pentru poetul român, abandonarea Ființei, i.e., Creației, în favoarea jocurilor lumii, când, de fapt, poezia trebuie să fie o sinteză edificatoare și formatoare, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de regulă, o atitudine obiectivă, de neidentificare, neparticipare; sau se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj oarecare;el nu se situează în prim Ț plan; locul acesta revine naratorului sau personajului principal. 2. forma expozitivă proprie genului liric: - se fac confesiuni, de dezvăluie stări sufletești; (!!) verbele comentatorului: „a-și dezvălui”; „a-și exprima”; „a se confesa”; „a se destăinui”, etc. - autorul are o atitudine subiectivă, de regulă, se exprimă pe sine; sentimentele dezvăluite sunt ale sale; deci el se situează în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
evenimentelor și timpul narării acestora; - ordinea firească a evenimentelor este intervertită; (!!) se poate ajunge până acolo, însă efectul să preceadă Ț în text Ț cauza; 2. povestirea în povestire. Narațiunea poate fi: A. în funcție de atitudinea naratorului: a. subiectivă: - axată pe confesiune; - se folosește verbul la pers. I; - implicarea naratorului; b. obiectivă: - se bazează pe observație; - verbul este utilizat la pers. a III-a; - detașarea naratorului; B. a. realistă: fapte și întâmplări reale sau posibile; b. fantastică: intervenția miraculosului; a supranaturalului; c
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o variantă sau alta; 2. de natura evenimentului epic; 3. de proveniența lui (aduceri Ț aminte, eveniment care impresionează, etc.). Alte obiective, de urmărit: 1. momentele subiectului; 2. natura conflictului, evoluția acestuia, rezolvarea lui. GENUL LIRIC / OPERA LIRICĂ - este domeniul confesiunii, poetul se comunică pe sine; - exprimă sentmente, diferite stări sufletești, afective, emoții, impresii etc.;(ex.: bucurie, durere, regret, nostalgie, melancolie, tristețe, etc.);prezentarea sentimentelor poetului este mai mult un pretext pentru a înfățișa trăiri general umane; starea sufletească exprimată de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
poezia nu are obligatoriu „început”, „cuprins” și „încheiere”, ea poate să înceapă brusc, întâmplător; - sub impulsul copleșitor al unei stări, încep să se formeze „noduri” de sens; aceste noduri pot fi aparent rupte între ele, ca niște insule; - fiind o confesiune, deci cu accent pe nota afectivă, poezia tinde în primul rând să emoționeze; (!!) emoționează, dar și instruiește; (!!) atenție la vocabular: poezia nu prezintă, nu relatează, nu povestește, ci sugerează; (!!) nu vom opera cu noțiunea de „idei principale”, ci „sentimente exprimate
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
muzicală este dat de melodia care arec același scop, dar cu mijloacele armoniei sonore; melodia se caracterizează printr-o mișcare lentă și un ritm liber; neprecizat, ceea ce însemnăm în muzică prin „tempo rubato”; este un cântec individual, al singurătății, o confesiune lirică; o etalare a unor sentimente puternice, care cer stringent dezvăluirea lor; - o culme a poeziei lirice populare, prin care sentimentele personale sunt făcute publice; - reprezintă latura gravă a vieții sufletești; - este o poezie de instinct vital;sunt caracterizate prin
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
grandios, alteori cald și intim; - atitudinea poetului este gravă, solemnă în fața evenimentului proslăvit; - gândul este absorbit într-o gândire lirică intensă;prezentarea sentimentelor personale ale poetului este mai mult un pretext pentru a înfățișa trăiri general Ț umane; - este o confesiune lirică profundă, în care eul poetic devine exponentul unei colectivități; - exprimă unitatea de voință a unei colectivități (naționale, internaționale, sociale, culturale, etc.); - de altfel, și scopul său capătă caracter generalizator, colectiv;versurile sunt scurte (alteori, lungi) structurate, de regulă, în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]