6,656 matches
-
scopul de a convinge interlocutorul de adevărul sau falsitatea ei"151. Argumentarea vizează oferirea de temeiuri în sprijinul unei teze și are la bază adoptarea unei atitudini, a unui rol din partea locutorului: asentiment, confirmare, adeziune, justificare, probă, concesie, rectificare, obiecție, contestare, dezacord, critică, acuzație, reproș, teză, concluzie 152. În privința raportului dintre informare și argumentare, Sorin Stati afirmă că informarea este subordonată argumentării și că pretenția de a descrie realitatea ascunde de fapt pretenția superiorității în fața opiniilor celuilalt 153. În cazul limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
retorică, negația și metafora cu rol argumentativ). a) Întrebarea retorică valențele argumentative imanente întrebării sunt intens valorificate în cadrul limbajului politic, emitentul considerând în aceste situații că răspunsul este de la sine înțeles. b) Negația polemică reprezintă o strategie argumentativă bazată pe contestarea unui alt enunț și are caracter dialogic, replicativ și polifonic. c) Metafora cu rol argumentativ constituie un tip de strategie argumentativă care nu mai are rol ornamental, devenind semnificativă și cognitivă. Metafora se definește printr-un transfer de semnificație și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le-a manifestat exegeza eminesciană până astăzi. Parcurgerea literaturii de referință relevă oscilația interpreților între două atitudini extreme: pe de o parte, înregistrăm tendința de supralicitare a tot ce a dat pana poetului, de cealaltă parte, identificăm poziția detractoare, de contestare a oricărei valori scrisului jurnalistului. Al. Paleologu 169 consideră pericolele "encomiasmului simplist" mai primejdioase decât cele ale atitudinilor contestatare și semnalează incapacitatea interpreților de a-și păstra calmul intelectual și afectiv atunci când vine vorba de Eminescu. "Ne-am obișnuit să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în epocă 187. Valul contestatar, denigrator, resimțit încă din timpul vieții de gazetar, prin articolele lui Dimitrie Petrino, Alexandru Grama sau Macedonski, face adepți și în rândul generațiilor mai tinere, îndeosebi în postmodernism. Un element de referință în fenomenul de contestare a lui Eminescu îl constituie numărul 265, din 1998, al revistei Dilema, în care o serie de critici literari printre care se numără Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, alături de tineri scriitori, formulează afirmații denigrante la adresa lui Eminescu, tăgăduind valoarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la dimensiuni reduse (limitate la scurte note informative: "România Liberă vorbește...", "Pressa arată deosebirea...", "Românul își face obiceiul...", "Țara întreagă cunoaște...", "D-l Candiano Popescu..." ș.a.) la studii ample, publicate în numere consecutive: "Icoane vechi și icoane nouă", "Anexarea Dobrogei", "Contestarea alegerii d-lui Maiorescu", "Basarabia", "Concesiuni economice", "Cestiunea izraelită" ș.a. Indiferent de dimensiunile pe care le înregistrează, fiecare articol se caracterizează prin autonomie sintactică și poate fi segmentat în secvențe discursive coezive. Articularea paragrafelor se face potrivit logicii argumentative și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu a fost scutită însă de excese. Încă de la apariția primelor volume de publicistică, se configurează două atitudini dominante de interpretare: pe de o parte, atitudinea encomiastică, de supralicitare a scrisului jurnalistic eminescian 511, de cealaltă parte, atitudinea denigratoare, de contestare a oricărei valori publicisticii poetului 512. Pe lângă cele două tendințe extreme, se înregistrează proliferarea unor interpretări ideologizante care, pe baza unor excerpte tendențioase din corpul articolelor, încearcă să demonstreze afilierea jurnalistului la diverse grupări politice 513. În acest sens, Eminescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adevăr din Jean Baudrillard "o figură emblematică a postmodernismului". O bună înțelegere a textelor acestuia este asigurată de analiza ce ține seama nu numai de cadrul propriu-zis postmodern, ci de întreaga "atmosferă culturală a epocii", de influența mișcărilor universitare, de contestarea metodelor, a discursurilor, a disciplinelor, de influența formației de germanist, de influența marxismului și a semiologiei, adică aspecte la care cineva caracterizat de o atât de puternică voință de schimbare nu putea să nu reacționeze. Toate acestea i-au furnizat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lupta pentru noutate, estetica rupturii, creativitatea și progresul sunt trăsături specifice. Dar, deși "schimbările structurii politice, economice, tehnologice, psihologice sunt factori istorici obiectivi ai modernității, aceste schimbări nu constituie în ele însele modernitatea. Aceasta s-ar defini mai curând drept contestarea acestor modificări structurale, măcar ca reinterpretare în termeni de stil cultural, mentalitate, mod de viață, viață cotidiană. Modernitatea nu este revoluția tehnologică și științifică, ci jocul și implicarea lor în spectacolul vieții private și sociale, în dimensiunea cotidiană a mass-media
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diferite asupra fenomenului postmodern, "au ridicat importanta problemă a fundamentării socio-economice și filosofice a postmodernismului în postmodernitate. Dar a presupune o relație de egalitate între cultură și fundamentul ei, mai degrabă decât a admite cel puțin posibilitatea unei relații de contestare și subversiune, înseamnă a uita lecția complexei raportări a postmodernismului la modernism: păstrarea implusurilor inițiale de opoziție ale modernismului atât ideologice, cât și estetice și respingerea, la fel de puternică, a ideii sale fundamentale de autonomie formală"137. Prin urmare, deși postmodernitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cea care privește rubricile moderne versus rubricile postmoderne din "POSTmodernISM: A Paracritical Bibliography", viziunea sa a fost de multe ori nuanțată, astfel încât nu poate fi încadrată foarte simplu într-o paradigmă de interpretare. Dacă uneori a acceptat teza depășirii și contestării discursului modernist (în acest sens întrebându-se dacă "postmodernismul este doar o tendință artistică sau, de asemenea, un fenomen social, poate chiar o mutație în umanismul occidental?"183), în alte poziționări a considerat că postmodernismul poate fi chiar numele schimbării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu temporalitatea și cu publicul. Textul postmodern nu este conceput ca fiind terminat, complet și închis într-o structură unică, ci, dimpotrivă, el invită la rescrieri, revizuiri, chiar contestări, dovedindu-și caracterul profund interactiv și necesitând participarea activă a receptorului la constituirea sensului său. În această înțelegere, moartea autorului conduce la nașterea cititorului (Barthes), care are de "umplut" multe dintre căsuțele lăsate libere de către scriitura postmodernă. De cele mai multe ori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dinamica practicii. Din moment ce conceptul istoric de literatură nu mai poate fi acceptat, se propune o "ruptură textuală" funcțională, care să înceapă de la o serie de lucrări (cum ar fi cele ale lui Artaud, Bataille etc.) considerate a fi impus "o contestare teoretico-formală". Operația presupune acceptarea discontinuității atât în interiorul câmpului literar, cât și în cel istoric, deconstruind idealul unei unități perfecte. În contextul dat, "scriitura "care recunoaște ruptura" este deci ireductibilă la conceptul clasic (reprezentativ) de "text scris": ceea ce se scrie nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
corespunzător. Dimpotrivă, textul nu mai este lecturat linear, din perspectiva căutării unui înțeles unic, originar, postat acolo de către autorul său, ci în termenii unui spațiu cu dimensiuni multiple, alcătuit din scriituri variate, în care pot interveni elemente precum citările, parodia, contestările. Dacă autorul pare a fi inutil în interpretarea unui asemenea text, nu același lucru se întâmplă cu cititorul, care devine una dintre cele mai importante instanțe discursive în teoria barthesiană. Chiar dacă din punct de vedere textual cititorul nu este privit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și teoria epistemelor dezvoltate în Les mots et les choses de către Foucault o au în stabilirea succesiunii simulacrelor (organizarea nivelurilor este similară, în schimb trebuie remarcat faptul că dezvoltarea teoriei simulacrelor a condus într-o măsură și mai mare la contestarea de către Baudrillard a relevanței pentru contemporaneitate a ideii de putere la Foucault). Asumând trecerea de la principiul realității, care a reprezentat un stadiu al legii valorii, la situația actuală, în care "totul se răstoarnă în indeterminare, toată realitatea este absorbită de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
confruntare între tehnici generează variatele studii comparative făcând ca orientarea să fie către scăderea gradului de agresivitate al tehnicilor invazive și creșterea calității informațiilor furnizate de tehnicile neinvazive (exemplu evoluția angiografiei prin rezonanță magnetică nucleară, a examenului Duplex). Apar astfel contestări ale rolului “standardului de aur” - arteriografia (punctul nodal care oferă cele mai complete date utile abordărilor terapeutice ulterioare încât se spunea că “adevărata problemă nu e de a denumi leziunea și a admira performanțe unui examen sau altul, ci de
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
oamenii aceștia văicăreți de la 1820 s-au instalat confortabil În boală și petrec fără gînd să iasă din ea. Boala este o metaforă a vitalității pasiunii. Mai este ceva: iubirea lui Conachi și a celorlalți poeți erotici se nutrește din contestarea iubirii (suferință, chin, moarte), Însă, „orice pasiune (citim În Denis de Rougemont) se hrănește din negație”. Asta s-ar traduce astfel: orice pasiune veritabilă Întîmpină un obstacol (un rege Marc), iar obstacolul (negația) incită și mărește pasiunea. Caracteristica lui Conachi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în limbi străine și editate în țară). Într-un astfel de studiu, un eseu cu cheie, de pseudo-comparatistică, în realitate de ideologie liberală, universalistă, cosmopolită etc., am contestat și eurocentrismul, la care vă referiți și dumneavoastră. Substratul latent polemic era contestarea, pe de o parte, a canoanelor literare impuse doar de către câteva centre culturale occidentale (în cazul românesc, parisul) sau estice (Moscova) și, pe de alta, revendicarea unei egalități de substanță, de valoare și pentru unele creații estice sau orientale. Un
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
internationale... provincia este peste tot, în timp ce centrul lumii nu mai poate fi găsit... capitala literară a lumii se poate numi la fel de bine Dublin sau Alexandria. Voci chineze libere se pronunță, la fel, împotriva provincialismului literar, asiatic de această dată. 3. Contestarea oricăror tendințe de naționalism și șovinism literar. Ele există în forme latente sau declarate, trebuie recunoscut pe față și în mai toate marile literaturi ale lumii. În Franța, de pildă, au fost denunțate nu o dată de Etiemble, de pierre-Henri Levy
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
dar dacă aceștia din urmă continuau să Întrunească unanimitate În elogii, În privința harnicului poet clujean, prezent Încă din 1949 În presa din capitală, apoi aproape număr de număr În Almanahul literar din Cluj, lucrurile n-au stat deloc așa. Începutul contestării acestuia, care va continua și În anii următori, a fost determinată de apariția, spre sfârșitul anului precedent, a volumului Poezii. Contestarea a fost contradictorie și parțială, ba aș putea spune, nesemnificativă, căci nimeni nu nega esențialul, implicarea activă În actualitate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din capitală, apoi aproape număr de număr În Almanahul literar din Cluj, lucrurile n-au stat deloc așa. Începutul contestării acestuia, care va continua și În anii următori, a fost determinată de apariția, spre sfârșitul anului precedent, a volumului Poezii. Contestarea a fost contradictorie și parțială, ba aș putea spune, nesemnificativă, căci nimeni nu nega esențialul, implicarea activă În actualitate, atitudinea poetică luptătoare, originală. Când erau părăsite aceste formulări generale, și se intra În concret, comentariile, completându-se parcă unele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adus volumului său de versuri. Această atitudine neprincipială față de critică nu trebuie să ne mire, deoarece ea decurge În bună măsură din faptul că Însăși filiala noastră critica și autocritica nu prea au figurat printre metodele de muncă (Ă)”13 CONTESTAREA POEZIEI EULUI Dacă schemantismul era boala copilăriei literaturii noi, dacă proletcultismul - prin toate manifestările sale - lipsea noua creație de profunzime și Înscriere pe coordonata tradițional-progresistă, dacă formalismul era o tristă moștenire burgheză care nu putea reda convingător preaplinul realității de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Proza actualității Poetiee faceri la 1950 Formalism și militantism Succesele poeziei Certaclul - pepinieră de talente Despre literatura pentru copii Despre fasonarea moștenirii literare Stalinismul În lingvistică Note și comentarii 1951 Combaterea proletcultismului Valabil și eficient În poezie Un poet controversat Contestarea poeziei eului Proza la ora bilanțului Fișe la Petru Dumitriu Alte aspecte ale prozei Critica și autocritica criticii literare Din activitatea Uniunii Scriitorilor Note și comentarii Indice de nume Addenda Proletcultismul Realismul socialist ADDENDA Proletcultism (P) Etimologic, termenul P sau
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
desfășurat activitatea în perioada ianuarie 1919-decembrie 1930. Aplicarea decretului privind exproprierea și împroprietărirea a avut în întregul cuprins al județului Bacău un caracter extrem de anevoios, marii proprietari opunându-se în general efectelor și spiritului legii. Acțiunile judecătorești pornite cu scopul contestării proceselor verbale de constatare, declarațiile false din aceste procese verbale, lipsa de principialitate a membrilor comisiilor, precum și corupția din sistemul juridic au produs deraierea acestei inițiative reparatorii pentru societatea românească. Ultimul raport cu privire la situația exproprierilor din județul Bacău, emis de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fi numit "reversul Marelui Secol": agravarea soartei celor mai mulți, la sfîrșitul domniei, din cauza războaielor continui și a presiunii fiscale pe care ele o antrenează (documentul de mai jos); înfrîngerile militare ale Războiului de Succesiune a Spaniei; intoleranța și brutalitatea politicii antiprotestante; contestarea de către unii, începînd de prin anii 1680, a marilor valori ale ordinii stabilite, în numele raționalismului cartezian. În afară de aceasta, ultimii ani ai domniei sînt îndoliați de o serie de decese premature în familia regală: în 1711, unicul fiu al regelui, Ludovic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
declară împotriva Europei supranaționale, miniștrii republicani populari demisionează din guvernul condus de Georges Pompidou, fost colaborator al generalului de Gaulle, succesor al lui Michel Debré după 14 aprilie. Socialiștii radicali și independenți critică și ei orientările politicii europene. Succes și contestare a gaullismului Referendumul și alegerile din 1962. Dar conflictul legat de politica externă și de politica algeriană, refuzată de majoritatea independenților atașați Algeriei franceze, este dublat de un conflict cu de Gaulle pe teren instituțional, unde Generalul, bun strateg, știe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]