11,041 matches
-
Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul ascuns îndeobște al celor netrecătoare. În limitele acestui orizont, trăirea lui este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului. Când iubirea încetează, „ruptura de nivel“ pe care o cauzase se cicatrizează, se închide. Cerul devine tavan. Ceea ce nu înseamnă că, dincolo de tavanul curent, cerul încetează să mai existe. Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Suntem, de asemenea, informați că Simona Sensual nu poate dormi pe burtă din cauza silicoanelor, că „prințul“ și Bianca s-au împăcat și merg din nou la cumpărături, că, în schimb, Keo nu vrea să se însoare cu Andreea Bălan. Un cotidian îndeobște sobru publică un interviu cu Adelina Pestrițu (cine sunt, domnule, toate fetele astea?!), în care una din întrebări sună astfel: „Ai spus că vrei să mai adaugi un tatuaj. Despre ce este vorba?“ Nu mai vorbesc de iliadele și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
udă, strălucirea de cabaret. E, între altele, un semn că manelele au învins. Au devenit o filozofie universală. Sigur că mulțimea are, prin definiție, o străveche nevoie de circ, paiete, ohtături și chiote. Dar acum dezamăgirile sunt exprimate de mari cotidiene, de cronicari fini, de de signeri rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
primejdioase degradări sociale, morale și intelectuale. Bunul-gust și buna-cuviință sunt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canalele televizuale, se trăiește din dejecție. Ore și zile întregi suntem antrenați într-o voluptuoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului“. Moar tea, divorțul, adulterul, micile fițe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt hrana zilnică a producătorilor TV și, în consecință, a telespectatorului român. Te uiți și te îndobi to cești. Inventarul „culturii“ autohtone a ajuns să semene
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ascendent în ierarhia administrației de stat. În capitala imperiului, contactul cu diferite instituții și personalități politice și culturale ale vremii i-a oferit posibilitatea cultivării spiritului și a lărgirii orizontului său cultural și politic. La aceasta a contribuit și parcurgerea cotidienelor politice și a periodicelor literare sau științifice. Deceniul al noulea al secolului al XVIII-lea este cel în care în Monarhia de Habsburg se înregistrează un flux nemaiîntâlnit al broșurilor și pamfletelor politice, după desființarea cenzurii și lărgirea libertății presei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
îi mulțumesc lui Monique Lévi-Strauss, care a însoțit cu egală atenție și generozitate fiecare etapă din publicarea acestui volum. M.O. Cuvînt-înainte Claude Lévi-Strauss a scris paginile ce alcătuiesc în prezent acest volum pentru a răspunde unei cereri din partea marelui cotidian italian La Repubblica. A rezultat un ansamblu inedit, compus din șaisprezece texte scrise în franceză între anii 1989 și 2000. Pornind de fiecare dată de la un fapt de actualitate, Lévi-Strauss abordează aici cîteva dintre marile dezbateri contemporane. Dar, fie că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ca primitive sau arhaice” nu există acea mare distanță pe care oamenii și-au imaginat-o multă vreme. Această constatare se naște dintr-un demers, altfel spus dintr-o metodă, care se vrea a fi totodată o abordare inteligibilă a cotidianului : . Despre acest tip de observație, despre această „practică” a privirii în care ceea ce e departe și ceea ce e aproape se luminează reciproc, este vorba încă din 1952, în „Supliciul lui Moș Crăciun” - un articol scris pentru Les Temps Modernes -, publicat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de Dijon, s-ar fi abținut să ia vreo poziție în această chestiune delicată. În aceeași zi, supliciul lui Moș Crăciun trecea în prima linie a actualităților ; toate ziarele comentau incidentul, unele - precum France-Soir, deja citat și, după cum se știe, cotidianul cu cel mai mare tiraj din presa franceză - mergînd chiar pînă la a-i consacra editorialul. În general, atitudinea clerului din Dijon este dezaprobată, în așa fel încît, se pare, autoritățile religioase au socotit că e bine să bată în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
potrivit acestei concepții, crezînd că îți mănînci aproapele, te mănînci de fapt pe tine însuți. Cu vreo trei ani în urmă, în legătură cu epidemia numită „a vacii nebune”, care nu era așa de actualitate cum a devenit astăzi, le explicam cititorilor cotidianului La Repubblica într-un articol („Siamo tutti cannibali”, vezi supra, pp. 163-174) că patologiile apropiate cărora omul le cădea uneori victimă - kuru în Noua Guinee, noi cazuri de maladie Creutzfeldt-Jakob în Europa (rezultate din administrarea de substanțe extrase din creierul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o ciupercă, chiar dacă nu chiar toate au propriu-zis o pălărie? Și astfel de pălării și le adjudecă și șarpele, dar și lupul, Macrolepiota procera, considerată adesea rea, adică toxică; lupul, al cărui tiz, cu pălărie cu tot, e sigla unui cotidian ieșean, sugerând parcă, că gazetarul - și eu mă cred - latră. Da, dar nu la lună... Aceeași „pălărie a lupului“ e uneori atribuită șarpelui. Dar adevărata lui pălărie e Amanita muscaria; ciudat, căci șarpele nu fuge de soare, adăpostindu-se sub
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
omului - o treabă firească, biologică chiar, dacă privim la tot ce ne Înconjoară unde, pisică, vrabie și chiar copac deopotrivă scrutează Împrejurimile, pur și simplu pentru a supraviețui - pofta de informare deci, trebuie satisfăcută. E ceea ce trebuie să acopere, zilnic, cotidianul. Ah! ce repetiție, dar intenționată. Cu riscul ca, lipsindu-i timpul necesar maturării, să calce pe de lături. Asta poate fi scuzabilă, dar numai cu condiția bunei credințe/intenții. Voi ofensa multă lume prin apropierea altui risc al presei de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
intenții. Voi ofensa multă lume prin apropierea altui risc al presei de Întâmplarea cu care mi-am Început gândul: presa minte, adaptându-se la mediu Întru supraviețuire. Și iarăși o scuză: ce-ați face dacă mâine nu va apare cutare cotidian, chiar În așteptarea cărții de la anul? Cotidianul se colorează, Întru supraviețuire, În paleta „mediului“. Unul receptiv la insolit, spectacular, ... Într’un cuvânt, altfel decât cenușiul existenței de zi cu zi. Orice astfel de eveniment - crimă, viol, furt etc. - ajunge titrat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altui risc al presei de Întâmplarea cu care mi-am Început gândul: presa minte, adaptându-se la mediu Întru supraviețuire. Și iarăși o scuză: ce-ați face dacă mâine nu va apare cutare cotidian, chiar În așteptarea cărții de la anul? Cotidianul se colorează, Întru supraviețuire, În paleta „mediului“. Unul receptiv la insolit, spectacular, ... Într’un cuvânt, altfel decât cenușiul existenței de zi cu zi. Orice astfel de eveniment - crimă, viol, furt etc. - ajunge titrat cu „albine“ pe prima pagină, chiar dacă el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jur-Împrejur, Israelul, fără să vedem ce ne doare mai rău, din chiar trupul nostru: evenimentele de la Chișinău; pur și simplu pentru că acolo, departe, au oarece treburi americanii, pe lângă care vrem să ne aciuem. De foame... A fost doar un exemplu. Cotidianul, colorat după „mediu“ Întru supraviețuirea menită a-i asigura funcția informativă și mâine, riscă și el strivirea. Ca, de exemplu - măgulitor pentru mine - prin critica de acum. Și poate altceva mai rău. Soluția? Căci și de carte, exponenta maturării, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
după „mediu“ Întru supraviețuirea menită a-i asigura funcția informativă și mâine, riscă și el strivirea. Ca, de exemplu - măgulitor pentru mine - prin critica de acum. Și poate altceva mai rău. Soluția? Căci și de carte, exponenta maturării, și de cotidian, exponentul promptitudinii, avem nevoie. Ea există, chiar dacă pare utopie. E un adevăr faptul că orice eveniment, ceva ce se petrece În varii domenii, trebuie „tradus“ pentru a putea fi Înțeles - pe cât posibil - de oricine. Dar traducerea, deja o interpretare, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu pot fi nicidecum prezentate În totalitate, trebuie alese cele care prezintă interes pe termen lung; măcar pentru a Îngădui beneficiarului informării să adune banii pentru apariția de „mâine“. Adică e nevoie de obiectivitate. Dar, astfel, melcul din pildă, alias cotidianul, se colorează altfel, adică viu. Și riscă a fi mâncat. Rău și pentru el și pentru cititor. E nevoie deci și de un alt “mediu”, adică cititor, nu de brunul pământului ci de multicolorul vieții. Adică de altă obiectivitate. Una
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
riscă a fi mâncat. Rău și pentru el și pentru cititor. E nevoie deci și de un alt “mediu”, adică cititor, nu de brunul pământului ci de multicolorul vieții. Adică de altă obiectivitate. Una care trebuie Însă formată, educată. Educă cotidianul? Înclin să cred că nu, căci e obedient principiului „clientul nostru-stăpânul nostru“. Poate va reuși prietenul nostru, făcând primul pas, dinspre cotidian, chiar dacă părăsind cochilia, acela care vrea să vă „dedulcească“ la o folositoare - garantez - zăbavă: „Magazinul veștii bune“, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de brunul pământului ci de multicolorul vieții. Adică de altă obiectivitate. Una care trebuie Însă formată, educată. Educă cotidianul? Înclin să cred că nu, căci e obedient principiului „clientul nostru-stăpânul nostru“. Poate va reuși prietenul nostru, făcând primul pas, dinspre cotidian, chiar dacă părăsind cochilia, acela care vrea să vă „dedulcească“ la o folositoare - garantez - zăbavă: „Magazinul veștii bune“, care nu-i nicidecum o evanghelie. Adică, cu ghilimelele firești Într’o lume relativă ca aceea În care trăim, bună sau rea, o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ales marina comercială în locul celei militare. La un moment dat, pe la opt-zece ani înlocuise întregul teatru de război terestru cu unul naval, în care fregatele și goeletele erau slăbiciunea sa. Era într-atât de absorbit de acel univers paralel celui cotidian, încât nimic nu-i distrăgea atenția, până și gurița îi rămânea uneori deschisă, ușor inflexibilă și-l tot șicanam, spunându-i: „Adi, gura închisă, altfel ți se scufundă vreo navă, ori pierzi vreo duzină de soldăței.”. Niciodată nu a ripostat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fiind mult prea șubredă se prăbușește. Așa s-a produs surparea casei 37. Proprietara, care a trăit până în 1980, o femeie energică, bărbătoasă, a tot încercat să explice cum stau lucrurile. Nimeni însă nu era dispus s-o asculte. Numai cotidianul bucureștean Dimineața i-a publicat interviul acordat 38. Opinia publică în necunoștință de cauză, pe de o parte, și autoritățile, pe de altă parte, au acuzat-o pe proprietară, ajungându-se până la proces. Pentru a nu fi socotită vinovată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
114 Ibidem, Adresa nr. 22/10 Aprilie 1935. 115 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, dosar 47/1935; Ordinul Protoeriei Botoșani, nr. 666/22 Mai 1935. 116 În noianul acesta de faceri și prefaceri, câte un fapt mai deosebit iese din monotonia cotidianului. În primăvara anului 1937, liceul Anastasie Bașotă din Pomârla anunță că va face cu o parte din elevi o excursie în satele Ipotești și Cucorăni, primul legat de numele lui Mihai Eminescu, iar al doilea de cel al fondatorului institutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Conu' Aurică sunt Hortensia Papadat-Bengescu, Sadoveanu, Otilia Cazimir, Băncilă, Haricleea Darclé, Caragiale, Gr.T. Popa, Nutzi Acontz, Camil Petrescu, Ibrăileanu, Lesnea, Pallady, Labiș, Topârceanu, Dăncinescu, Sava, Kiriakoff, Băncilă, Coandă, Codreanu, Miluță, Mărgărit etc. etc. etc. peste 200. "Cafelele" lui dintr-un cotidian ieșean de după '89 vesteau instaurarea echilibrului gazetăresc ne-partizan, într-o vreme tulbure, plină de acute și falseturi pe care, astăzi, mulți și le-ar vrea uitate. -Mă! mi-a spus odată este loc pentru toți. În urma lui Leon, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unui supliment, cu CD-ul de rigoare, dedicat lui Nichita Stănescu, după alte câteva "ediții de colecție" consacrate unor cântăreți de muzică populară probabil, urmându-se realitatea cronologiei: la început a fost folclorul, abia apoi ivindu-se poezia cultă. Gestul cotidianului bucureștean merită apreciat, cu atât mai mult cu cât se simte că-i născut din dragoste adevărată: "îl iubim pe Nichita și ne-am gândit să o și spunem", declară verde-n față Editorialul suplimentului. Obișnuitele precizări biografice din deschidere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
însemnare așternută lângă litera tipărită a bucoavnelor poate fi aflat miezul unei alte cărți. Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul cărților nescrise, nepermis de multă viață arde și se mistuie fără a-și înregistra trecerea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
erau opere... pornografice! Cele 14 stări de asediu instituite între 1919-1938 au permis totala hingherire a presei: tiraje confiscate ("Lupta" de 50 de ori într-un an), cordoane de jandarmi în jurul tipografiilor, spații albe în gazetă ornate cu foarfecele cenzurii, cotidiene suspendate, condamnări la pușcărie. Ori, mai simplu: "domnii cenzori să binevoiască a NU citi" cutare gazetă. Deci, tipărirea interzisă. Comisia pentru cinematografie oprea film după film (uneori telefona scandalizat chiar regele, precum "savanta" în alte vremi). Până și pelicula naiv-exaltat-patriotardă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]