7,252 matches
-
în ). În Ardeal au existat în total șapte comitate, dintre care Alba a fost cel mai puternic și pe parcurs a căpătat o hegemonie în regiune. Ungaria a devenit regat patrimonial unde majoritatea terenului era împărțit în proprietăți private. Conform cronicarului maghiar Thurocz în 1003 în sud-estul Transilvaniei exista ca formațiune statală ducatul lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
au avut loc, precum Gloriosul 1 iunie, (cunoscută și sunb numele de "A treia bătălie de la Ushant"). În evul mediu se considera că este important să stabilești un nume potrivit pentru o bătălie, care să poată fi ușor folosit de cronicari. De exemplu, după ce Henry al V-lea al Angliei i-a învins pe francezi pe 25 octombrie 1415, el s-a întâlnit cu un important mesager francez, cu care a căzut de acord să numească lupta după numele castelului din
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
Inventions", axându-se cu precădere pe caricatura politică și de situație în imagini burlești. A obținut un premiu Pulitzer în 1960 pentru caricatura editorială și în anii "60 a fost considerat a fi "decanul caricaturiștilor". Ripley a fost un caricaturist cronicar pentru "San Francisco Bulletin" înainte de primul război mondial, desenând un grupaj de situații (chatler) aparte și bizare din timpul unei activități sportive pe care a intitulat-o "Believe or Not", sintagma și titlu care vor deveni celebre. Nu mai puțin
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Cunoscut fiind faptul că relațiile între Cavalerul Alb și Vlad Dracul, voievodul Țării Românești, erau explozive și mai ales că gurile rele spuneau că lui Iancu Corvin îi cam umbla gândul la tronul Basarabilor (după spusele cronicarului polon Ian Dlugosz) o escaladare a conflictului părea inevitabilă. În vara lui 1437, la curtea lui Iancu de Hunedoara poposește „ruda sa apropiată“ „Ladislau Walachus“ (Ladislau este echivalentul lui Vladislav) împreună cu suita sa, fiu de domn și pretendent la tronul
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
Lucrul important este că la acea dată Vlad Dracul nu mai trăia iar Țara Românească avea un nou domnitor. Problema acum apare, căci cronicile sunt împărțite când este vorba de numele acestuia, la fel ca și părerile istoricilor. În general, cronicarii timpului folosesc formula „fiul lui Dan“, dar cum atât , cât și Dan al III-lea sunt fii lui Dan al II-lea, ea nu ajută cu nimic la elucidarea enigmei. Ba mai mult, un cronicar polonez afirmă că pe tron
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
și părerile istoricilor. În general, cronicarii timpului folosesc formula „fiul lui Dan“, dar cum atât , cât și Dan al III-lea sunt fii lui Dan al II-lea, ea nu ajută cu nimic la elucidarea enigmei. Ba mai mult, un cronicar polonez afirmă că pe tron s-ar fi suit un anume Stanciu, iar un cronicar turc se referă la un „Basmara“ (posibil Basarab). În istoriografia modernă se acceptă ca variante de domnitori ambii frați. Astfel marele medievalist Francisc Pall („Intervenția
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
cât și Dan al III-lea sunt fii lui Dan al II-lea, ea nu ajută cu nimic la elucidarea enigmei. Ba mai mult, un cronicar polonez afirmă că pe tron s-ar fi suit un anume Stanciu, iar un cronicar turc se referă la un „Basmara“ (posibil Basarab). În istoriografia modernă se acceptă ca variante de domnitori ambii frați. Astfel marele medievalist Francisc Pall („Intervenția lui Iancu de Hunedoara în Țara Românească și Moldova în anii 1447 - 1448“ în „Studii
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
Cine iubește și lasă", "Geaba mă mai duc acasă", "Mărie și Mărioară", "Țigăneasca", " Când o fi la moartea mea". La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
învățământul superior. Debut la revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele și schițe "Capcana" in 1927. Între anii 1922 și 1924 Teatrul Național din Craiova îi înscrie în repertoriu piesa "Rămășagul", dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul "Rampa" din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1925 susține bacalaureatul la Colegiul "Carol I" din Craiova, unde a urmat ultimele două clase după ce întrerupsese studiile din cauza stagiului militar și a războiului. Între anii 1924 și
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
târziu Cecil și consiliul îl declară rege pe Iacob al VI-lea al Scoției. Sicriul Elisabetei este transportat în timpul nopții pe Tamisa, pe un șlep luminat de torțe. Apoi un dric tras de patru cai o poartă la Westminster Abbey. Cronicarul John Stow povestește: catedrala Westminster gemea de lume, străzile erau pline de oameni, cortegiul funebru fiind urmărit și de la ferestrele caselor, iar când au văzut statuia de pe sicriu, gemete și plânsete s-au ridicat din mijlocul mulțimii, cum nu se
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Bolohovenilor, în timp ce o icoană din Liov menționa existența unui voievod „voloh”, Ioan de Onut, prin preajma Hotinului. Istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov” menționat în cronica lui Nestor Cronicarul (v. Cronica vremurilor trecute), se afla în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În 1587, domnitorul Petru Șchiopul a trimis în pașalâcul turcesc Edisanului (în care se includea și partea central-sudică a Transnistriei), peste 15.000 de salahori
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
acest cuvânt și-ar avea originile în limbile celtice, într-o legendă despre o „țară a deliciilor” văzută printre nori, însă tot el a observat că proveniența termenului se poate găsi chiar și în limba fenicienilor antici. În timpul perioadei coloniale, cronicari precum Joăo de Barros, Frei Vicente do Salvador și Pero de Magalhăes Gandavo au prezentat explicații concordante asupra originii numelui „Brazilia”. După aceștia, numele derivă de la fernambuc ("Caesalpinia echinata"), cunoscut în portugheză ca "pau-brasil", o esență de lemn folosit pentru
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
alt scriitor al perioadei; un erudit posedând o vastă bibliotecă, a scris mult despre știință, religie, medicină și esoterism. John Milton, autorul poemului epic Paradise Lost, și Andrew Marvell sunt poeții reprezentativi ai perioadei de turbulențe de la jumătatea secolului 17. Cronicarii John Evelyn și Samuel Pepys au descris scena culturală a timpurilor respective. Literatura Restaurației include atât "Paradisul Pierdut", "Sodom" al Ducelui de Rochester și comedia sexuală "Viața la țară" cât și înțelepciunea morală din "Pilgrim's Progress." Asistăm la apariția
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Felix Nadar. Monet adusese, printre altele, o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, răspunse: ""Mettez, Impression: Soleil levant"" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile făcute de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când însă în 1903 , Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
Neolitic. Ca oraș, Sandomierzul datează de la începutul Evului Mediu, beneficiind de avantajul excelentei sale locații geografice, la vărsarea Sânului în Vistula, pe traseul unor importante rute comerciale. Prima menționare istorică a orașului datează de la începutul secolului al 12-lea, cănd cronicarul Gallus Anonymus l-a inclus, alături de Cracovia și Wrocław, printre cele mai importante orașe din Polonia. Testamentul (cca. 1115-1118) lui Boleslav al III-lea "Gură Strâmba", prin care Polonia a fost împărțită între fii acestuia, a desemnat Sandomierzul că și
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
foarte apropiate una de cealaltă difuzie rotațională reorientarea aleatorie a moleculelor prezentă în membrana celulară conciergerieînchisoare foarte veche unde mulți membri ai regimului monarhic au stat înainte de moartea lor la revoluția franceză ea scrie în special poezie și proză toți cronicarii aveau aceeași fantezie ciudată aceasta a cauzat probleme suplimentare și întârzieri în consecință pentru acostări mai târzii în neolitic odată cu apariția agriculturii se dezvoltă și arta ceramicii stibiul galben este solubil în sulfură de carbon și este foarte nestabil trecând
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
este o linie de jucării, filme, jocuri creată de Grupul Lego, pentru vârstele 7-17. Primele jucării au fost lansate în ianuarie 2001, în Europa. Bionicle este un cuvant compus construit din cuvintele englezești "biological" ("biologic") și "chronicle" ("cronicar"). De asemenea s-au realizat mai multe filme de animație inspirate din această linie de jucării: Jucăriile sunt personaje diferite. Personajele din linia de jucării sunt bazate pe mitologia polineziana și un set de elemente clasice. Cele mai multe personaje -> eroii protectori
Bionicle () [Corola-website/Science/307028_a_308357]
-
hoardelor Bohrok. Bohrok au fost învinși. Sau nu? Sinistru transformați, Țoa Mata devin Țoa Nuva, cu arme și armuri noi, si au nevoie de toată puterea pe care o pot avea pentru a-i distruge pe Bohrok-Kal. Doi Matorani, Takua Cronicarul, si Jala, numit apoi Jaller, Căpitanul Gărzilor, descoperă legendară Mască a Luminii, și pleacă în căutarea celui de-al Șaptelea Țoa. Makuta își trimite monștrii să îi oprească pe cei doi de la descoperirea Toa-ului de Lumină. Dar întâlnirea cu
Bionicle () [Corola-website/Science/307028_a_308357]
-
Roman. Există controversii legate de încoronarea. Se presupune că arhiepiscop din Gniezno o a făcut după comăndă a regelui, fără permisiune din capitala apostolică. Faptul că bulă papală care a conținut permisiune n-a fost păstrat și multe acuzații din cronicarii germanii semnalează-l. După puține lune Bolesław a decedat, păstrând fiilor săi statul lărgit prin Milsko, Luzația, Moravia, Slovacia și Cetății Roșii. A pierdut doar Pomerania Occidentală, care se despărțit în timpul războielor cu Sfântul Imperiu Roman. Sub lui conducere, Polonia
Regatul primilor Piaști () [Corola-website/Science/307053_a_308382]
-
care o socotea ca și inexistentă, a frânat dezvoltarea acestei discipline în România și a diminuat interesul istoricilor români pentru heraldică. Multe dintre concluziile sale vor fi parțial sau total infirmate de către studiile ulterioare. A mai scris două studii cu privire la cronicari, publicate în „Revista Română” și „Românul”.
Ștefan Dimitrie Grecianu () [Corola-website/Science/307223_a_308552]
-
Fundației Culturale Române (din 1999), ulterior director la Editura Institutului Cultural Român și redactor asociat la "Adevărul literar și artistic" (2003-2005), director de imagine la Grupul Editorial Corint (2005-2007). În prezent, este conferențiar universitar, consilier editorial la Editura Polirom și cronicar literar la revista "Observator cultural". A ținut săptămânal cronica literară în "Adevărul literar și artistic" (1997-2005), apoi în "România literară" (2005-2009). Colaborări (cu cronici, studii, eseuri, interviuri, texte publicistice) la "Ziarul de duminică", "Cultura", "Suplimentul de cultură", "Idei în dialog
Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Science/307255_a_308584]
-
cetățenilor. În urma acestei etape, trebuie întocmite o serie de documente: Metodologia de elaborare a proiectelor de stemă a fost stabilită de către Comisia heraldică și distribuită prefecturilor de județ. Primele mențiuni referitoare la aspecte de ordin heraldic se întâlnesc în lucrările cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea: Grigore Ureche, Miron Costin ("Cronica țărilor Moldovei și Munteniei"), Nicolae Costin, precum și în operele scrise de domnitorul Dimitrie Cantemir. În aceste lucrări sunt întâlnite o serie de legende referitoare la
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Rareș (1527-1538, 1541-1546) a luat hotărârea, la îndemnul mitropolitului Grigorie Roșca, să construiască în apropiere, pe un deal aflat dincolo de râul Râșca o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești. Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, Macarie (cronicarul), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, ca să zidească o nouă biserică în stilul obișnuit al epocii. În construirea bisericii, episcopul Macarie a fost ajutat de logofeții Ioan și Teodor Balș. Mănăstirea Râșca a devenit metoc al Mănăstirii Probota
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
făcea parte din Principatul Moldovei. Acest sat (astăzi oraș) este locul de baștină al familiei Tăutul, ai căror membri - printre care și legendarul logofăt - s-au ilustrat printre boierii Moldovei, familia aceasta fiind des menționată în istoria Moldovei . După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
Paul din Alepo. Acesta îl însoțea pe Macarie Zaim, Patriarhul de Antiohia într-o vizită la Mănăstirea Mihai Vodă. Paul descrie mănăstirea ca o construcție „splendidă, măreață, cu cele 3 cupole ale sale.” În anul 1666 călătorul turc Evliya Celebi, cronicar de război, descrie mănăstirea ca fiind construită din piatră, așezată pe un deal, având ca anexe 100 de încăperi. Acesta notează în jurnalul său măreția mănăstirii-cetate și locul său între celelalte mănăstiri din jur: La începutul secolului XVIII, în 1711
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]