8,169 matches
-
februarie a anului 1969. În toamna lui 1958 sunt arestați Pavel și Ana care urmau să se căsătorească nu după mult timp, cum că ar fi implicați în odioasa crimă a tinerei Veronica Antal înjunghiată cu mai multe lovituri de cuțit, pe drumul de țară dintre Nisiporești și Hălăucesti la întoarcerea ei acasă de la Liturghia de seară. Într-adevăr, Pavel care avea 24 de ani, trecuse împreună cu un prieten, Nicolae Magdici pe acel drum, tot spre seara, când reveneau acasă de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de judecată, după ce a ascultat martorii, a amânat procesul. Între timp, am venit de la Oradea și am avut o întrevedere la Miliția regională chiar cu procurorul în cauză care, după ce mi-a arătat niște fotografii cu Veronica înjunghiată (loviturile de cuțit arată înfricoșător!) și mi-a spus că s-au găsit urme de sânge și pe hainele lui Pavel, numai că el nu vrea să recunoască faptul că a participat la crimă. Scopul lui a fost ca să mă impresioneze și să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unui instrument pe care nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul singur - un soi de învechită orgă de Barbaria, în care e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și, pentru aceasta - bogdaproste! Concursul tinerilor creatori în domeniul teatrului: Giglio, revenit la București cu boli de ficați, a repurtat unul din cele mai frumoase succese. Mihai plecat la Borsec en belle compagnie. Ion reîntors de la Vatra Dornei, însă la cuțite cu Vally... Mircic robotind cu ardoare la punerea în scenă a lui Richard al III-lea... Amândoi, și eu, și el, am făcut rost de câte un pisic siamez și ne bucurăm, în lipsă de altceva... (Petele și mâzgâliturile de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu ne putem decide pentru gestul dragostei. Ne este mult prea bine așa! În sfârșit, în curând vom vorbi în direct despre toate acestea. Vă așteptăm, al Vostru, Aragón 26 septembrie 1955 Vreau să calc pe creasta vieții, muchie de cuțit în zigzaguri esen țiale între cele două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam corpul acela lung, împachetat în cearșaful albas tru și, conform datoriei pe care mi-o asumasem, îl tăiam felii felii cu un cuțit imens, ca pe un salam... A doua zi, bineînțeles, m-am trezit cu mult mai devreme și tot mai devreme am ajuns la Institutul Medico-Legal, unde am fost nevoit să aștept, făcând cei o sută de pași... În mașină, după ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfială în mâinile mamei, iar abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau simțul ordinii. De s-ar mai întoarce tata vreodată la această masă, îmi ziceam, i s-ar da voie acum să mănânce și cu șurubelnițele, în loc de furculiță și cuțit. Dar nici caișii cei îndărătnici din curte nu se jenau să înflorească. Se întâmplă deseori ca sentimentele noastre să ni le împărțim în afară în mod ciudat: între câteva obiecte, puține, pe care, fără motiv anume, le găsim potrivite să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ducă singur beția în cârcă, iar mama n-a avut cu cine să-și împartă plânsul - chiar dacă plângeam împreună cu ea, o făceam din alte motive decât ale ei. Mama plângea fiindcă avea de bărbat un bețivan care o amenința cu cuțitul când îl lua la rost. În vreme ce eu plângeam fiindcă aș fi vrut să am o mamă care să mai plângă uneori și pentru mine - pentru un copil care nu știe de ce este al acestor părinți, câtă vreme tatăl e prea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fără cuvinte. Sau poate că se cheamă „simțire“? În cazul multor obiecte, n-am priceput niciodată prea bine ce-i cu ele, fiindcă mereu se transformă în funcție de întrebuințarea ce-o primesc la un moment dat. Mama îmi punea în mână cuțitul cel mai mare trimițându-mă în pod la afumătoarea de lângă hogeag. Acolo atârnau șuncile de porc. Trebuia să tai o felie și s-o aduc în bucătărie. În timp ce urcam scara, mă întrebam cum de nu se teme de ce-aș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trimițându-mă în pod la afumătoarea de lângă hogeag. Acolo atârnau șuncile de porc. Trebuia să tai o felie și s-o aduc în bucătărie. În timp ce urcam scara, mă întrebam cum de nu se teme de ce-aș putea păți cu cuțitul. De pildă, să cad și să mă rănesc. Ori, din nebăgare de seamă, să tai nu șunca, ci să mă tai la mână. Ori chiar să mă omor cu tot dinadinsul. și, defiecare dată, cuțitul din mâna mea s-ar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce-aș putea păți cu cuțitul. De pildă, să cad și să mă rănesc. Ori, din nebăgare de seamă, să tai nu șunca, ci să mă tai la mână. Ori chiar să mă omor cu tot dinadinsul. și, defiecare dată, cuțitul din mâna mea s-ar fi transformat în altceva dacă aș fi făcut altceva decât să tai șunca cu el. Trăgeam de timp și rămâneam deseori foarte mult în pod. și mi se părea o dovadă de indiferență sau chiar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tai șunca cu el. Trăgeam de timp și rămâneam deseori foarte mult în pod. și mi se părea o dovadă de indiferență sau chiar de lipsă de grijă că, atunci când reveneam în bucătărie, mama îmi lua din mână șunca și cuțitul cu cel mai mare firesc, fără o vorbă. În afară de tăiatul șuncii, nu-i trecea nimic altceva prin minte, nu se-ntreba niciodată ce făcusem atâta vreme cu cuțitul. Lumea spune: „batistă“ - dar ce fel de batistă? Batista de plâns nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că, atunci când reveneam în bucătărie, mama îmi lua din mână șunca și cuțitul cu cel mai mare firesc, fără o vorbă. În afară de tăiatul șuncii, nu-i trecea nimic altceva prin minte, nu se-ntreba niciodată ce făcusem atâta vreme cu cuțitul. Lumea spune: „batistă“ - dar ce fel de batistă? Batista de plâns nu-i batista cu care-ți iei bun rămas, nici cea în care-ți sufli nasul când eștirăcit, ori în care-ți faci nod ca să ții minte ceva, ori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fiecare dată să mă rog de lampa din bucătărie, de masă și de cartofii din farfurie s-o ajute să nu mai mănânce în felul în care mănâncă, iar eu să nu mai trebuiască s-o privesc de fiecare dată. Cuțitul n-aveam voie să-l folosesc la masă, pe motiv că eram încă prea mică. A trebuit totuși să învăț cum să curăț cu el cartofii. Iar mama era tot timpul atentă să tai coaja subțire ca o părere și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-i blocau mușchii dorsali atât de dureros încât cu greu își revenea la poziția verticală. Era foarte obositor. După terminarea tuturor suprafețelor spălate, mijlocul o durea atât de cumplit de parcă cineva anume i-ar fi înfipt sute de vârfuri de cuțit în zona spinală. Și toate acestea pentru ce? Pentru a-și hrăni cei șase copii fără tată. În partea a doua a programului trecea la spălătorie, alături de prietena sa Antonia. Lenjeria era spălată manual, apoi întinsă la uscat, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fular a fost aplicat peste cavitatea bucală și bărbie, ajungând până la genele globilor oculari. Astfel că între pleoapele de jos și cele de sus mai rămăsese pentru îndeplinirea funcției de organ vizual doar o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit, aidoma ochilor unor asiatici care-ți lasă impresia că sunt orbi, nevăzând nimic din cauza acestor jaluzele atât de apropiate și pe care dintr-un slab impuls de reminiscență creștin-ortodoxă, îi compătimim pentru îngrozitorul handicap estetico-funcțional. Și-a potrivit pe mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spune. Cum adică? Eram îngropați în zăpadă? De tot, de tot?? Chiar și acoperișul și hornul?? Ne miram, însă eram departe de a realiza dramatismul situației în care ne aflam. Drept care s-a înfiripat un dialog instantaneu, pe muchie de cuțit, având drept consecință maturizarea forțată și prematură a unor copii, trecându-i direct și brutal în zona deplinei maturități cerebrale. Mama, ce-i trebuie unui om ca să poată trăi? Mai întâi are nevoie de aer, de apă, de pâine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Borcanul era gol, curat, lustruit. Părea spălat. Gata. Hai, Titi, asta-i tot. Da, mama. Ne-am întors în cameră. Mama a luat tigaia de la locul ei și a pus-o pe plită. Puiul de mămăligă se răcise. A luat cuțitul și a geometrizat pe cât posibil microscopica mămăliguță gălbejită, după care, luând cu furculița rând pe rând numărul redus de feliuțe costelive, le-a așezat în tigaie, întorcându-le când pe o parte când pe alta, pentru a se pătrunde cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochi omenești te priveau, Doamne, din coșul ăla sinistru. Cum, Doamne, nu te-ai cutremurat de atâta sălbăticie, de asemenea fapte oribile? Fetițe și băieți, mame, tați, bunici toți au crezut în Tine până în ultimul moment, până în clipa când vârful cuțitului a pătruns adânc și dureros în globul ocular scoțându-l brutal de la locul lui? Dar tu Doamne, ce făceai în timpul ăsta? De ce-ai permis așa ceva? N-ai văzut și n-ai simțit durerea nenorociților care se zvârcoleau și implorau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic, folosindu-și la nevoie pumnii, cuțitele ori sfâșiind precum carnasierele înfometate. Stând în picioare om lângă om, lipiți unul de altul, neputându-se roti împrejurul propriei lor axe, obligați să suporte fiecare dintre ei halena celuilalt, transpirația îmbibată cu acizi, baze și săruri ale trupurilor năclăite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
albă, crescută bine, pufoasă și frumoasă, rumenă-arămie de-ți venea s-o mănânci cu ochii nu altceva. Alături, o bucată destul de mare de șuncă, înaltă, așa, cam cât un lat de palmă, o ceapă roșie, lungă, de formă aerodinamică, un cuțit mic, cu plăsele de lemn, și o solniță. Comparativ cu postul obligatoriu la care îl supusese cumplita secetă din Moldova, bunătățile de pe masa sărăcăcioasă, dar primitoare a lui moș Danilov i se păreau o adevărată comoară culinară. A servit cumpătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
abandonez. Încet, încet, sprijinit de tata, m-am ridicat în picioare, iar el m-a îmbrățișat cu toată afecțiunea. Titicuță, dragul meu. Sărmana pisicuță a scăpat cu bine din această experiență traumatizantă, evitând pe viitor asemenea aventuri pe muchie de cuțit. Tata a verificat încă o dată lacătul de la ușă, a aruncat câte o privire la fiecare din cele patru gemulețe privind în interiorul camerei de gazare, apoi, luându-mă de mână, am pornit cu toții spre casă. Ajunși la căsuța noastră, tata i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi capabil de fapte mult mai spectaculoase, dar nu i se dă posibilitatea... Am intrat în curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă, grea și riscantă, pe muchie de cuțit. În treaba asta copiii n-aveau ce căuta. Mama a fost o femeie credincioasă, foarte bisericoasă și, în ciuda faptului că fusese de credință catolică, pe noi, copiii ei, ne-a educat în cel mai exigent spirit ortodox. Ca atare, participarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puteai să-i ceri unei fetițe de cinci ani? Câtă încredere putea mama să aibă într-un copil care nici măcar nu urma cursurile grădiniței? Ce responsabilitate uriașă apăsa pe umerii ei firavi! Riscul asumat de mama era pe muchie de cuțit. Ar fi fost suficient ca surioara mea, ieșind în curte, să se ia cu joaca, apoi, atrasă de mirajul necunoscutului, al primelor descoperiri din viața ei de copil, s-o apuce de-a lungul uliței, mergând în neștire și uitând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu știu câte ori am văzut moartea cu ochii în farurile camioanelor ce vin din sensul opus sau în ceața deasă, în care șoferii se năpustesc pe autostrăzi cu viteze de 120 km la oră. Dar și box-ul de fier sau cuțitul de parașutist cu zimți, cu care interlopii din Arad specializați în alba-neagra îi jefuiesc pe nenorociții care pleacă să muncească în Occident și se duc să-și golească burta plină de bere ieftină în toaletele mizere de pe traseu. Inclusiv cele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]