7,566 matches
-
cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice. Un roman postmodernist, totodată situat în descendența Școlii de la Târgoviște, este Spiriduș
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
soartei sunt priviți cu simpatie și se întâmplă să apară și tonuri luminoase atunci când accentul cade pe sentimentul pur, pe bucuriile inocenței (Ravica, La doi pași, În căile firii). Mai adâncite psihologic, nuvelele de aici încearcă să instituie din nou fantasticul, pe căi diferite: fie că, odată construit, este invalidat prin explicație logică (Două lumi), fie că - izvorât din mintea tulburată a unui personaj - este echivalat cu o metaforă a morții (Ursul). Memorabilă este povestirea Salcâmul. Sugestia morții, ideea unui destin
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii unui monument închinat libertății recent dobândite - care devine justificarea viciilor fiecăruia. Comedia Regele broaștelor (1995) fixează stilul fantastic și halucinator al dramaturgului, care alegorizează cu instrumentele unui bestiar modern spectacolul lingvistic al deformării și aberației din realitatea contemporană (în lumea îmbogățiților din anii ’90, stăpân la Snagov este Regele broaștelor, Gino, care face afaceri prin Mormoloc Bank). Pe lângă
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
Ileana Berlogea, București, 2001; Teatru. Comedii la microfon, București, 2001. Repere bibliografice: Valentin Silvestru, Comedia inteligentă, RL, 1983, 24; Ion Cocora, Realitate și simbol, TR, 1986, 3; Valentin Silvestru, Plimbare cu telescaunul, RL, 1987, 2; Florin Faifer, Între domestic și fantastic, CRC, 1989, 33; Ion Cocora, „Jaguar Party”, „Rampa și ecranul”, 1993, 5; Jana Morărescu, Comedia mizeriei sociale, „Azi”, 1994, 9; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Rampa și ecranul”, 1997, 5-6; Margareta Bărbuță, Sunetul actualității, TTR, 1997, 11; Mircea Ghițulescu, Valsul
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
Poezii noue (I, 1873), Nostalgia (1885) relevă un autor inegal, cu pâlpâiri de poezie bună, departe însă de ceea ce prevestiseră la debut D. Bolintineanu, Gh. Sion și G. Crețeanu. G. scrie versuri patriotice emfatice, prolixe, compune lungi balade istorice ori fantastice, legende de factură populară. Era, de altfel, un neistovit culegător de folclor. Cu toate că adesea poezia lui are aspectul unei narațiuni dezlânate, unde lirismul se revarsă necenzurat, în imagini grandilocvente, există și câteva semne de trecere spre o altă etapă, diferită
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
războiul turco-român, în „Universul literar”, 1889), ia ca model Misterele poporului de Eugène Sue, unde înscenarea este axată pe metempsihoză. În jurul eroului, vlăstar al unei vechi familii țărănești din Munții Bucegi, se țese o mișcare epică încâlcită, cu multe elemente fantastice, onirice, ducând până la începuturile daco-romane. Ceva din viziunea eminesciană a etnogenezei ori din atmosfera sadoveniană prezentă în Creanga de aur pare, totuși, prefigurat în acest roman. Note de drum în munții Moldovei, alte narațiuni fantastice, care urmau să alcătuiască volumele
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
epică încâlcită, cu multe elemente fantastice, onirice, ducând până la începuturile daco-romane. Ceva din viziunea eminesciană a etnogenezei ori din atmosfera sadoveniană prezentă în Creanga de aur pare, totuși, prefigurat în acest roman. Note de drum în munții Moldovei, alte narațiuni fantastice, care urmau să alcătuiască volumele Legende și novele sau Carpații și Balcanii, se află în periodice, ca și prelucrările după romane aparținând lui Émile Zola și Jules Verne. De la G., scriitor fecund, cu suficientă imaginație, dar cu exigență minimă în
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
Berlin, în cadrul Institutului de Filologie Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel, cu teza Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache. Principalele preocupări se îndreaptă spre cercetarea fantasticului, a avangardei și a suprarealismului, a legăturii dintre naratologie și interpretarea literară a autobiograficului, iar în domeniul istoriei literaturii române - spre eminescologie. Contribuie cu prezentări ale scriitorilor români la Brockhaus Enzyklopädie și la Kindlers Neues Literaturlexikon, este prezentă în reviste
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
și originalitate, scriitura de o finețe intelectuală și stilistică deosebită au făcut din fiecare lucrare a ei un eveniment intelectual, lucru observat chiar și de critica românească, mai ales după apariția studiilor consacrate lui Eminescu. Cartea „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică (1996) propune o redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
stilistică deosebită au făcut din fiecare lucrare a ei un eveniment intelectual, lucru observat chiar și de critica românească, mai ales după apariția studiilor consacrate lui Eminescu. Cartea „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică (1996) propune o redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă” povestită realist), rolul fantasticului, al inconștientului în procesul
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă” povestită realist), rolul fantasticului, al inconștientului în procesul de textualizare și de deconstruire a semnificațiilor sunt analizate pe rând și aplicate în foarte subtile analize comparative ale unor povestiri de Balzac, Villiers de l’Isle-Adam, Pieyre de Mandiargues, discuțiile incluzând și fantasticul postmodern. Preocupările
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
realist), rolul fantasticului, al inconștientului în procesul de textualizare și de deconstruire a semnificațiilor sunt analizate pe rând și aplicate în foarte subtile analize comparative ale unor povestiri de Balzac, Villiers de l’Isle-Adam, Pieyre de Mandiargues, discuțiile incluzând și fantasticul postmodern. Preocupările de „fantasticologie” se prelungesc în cartea următoare, Studii literare (2002), în analiza operei literare și științifice a lui Mircea Eliade. G., care a tradus, în colaborare, din limba franceză în limba germană Amintirile lui Mircea Eliade (apărute la
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
cu o capacitate deosebită de corelare a biografismului și a deconstruirii semnificațiilor textuale, acesta pune accentul pe influența lui Schopenhauer asupra configurării psihicului eminescian, recitind texte ale filosofului neluate în discuție până astăzi, dar binecunoscute lui Eminescu. Universul oniric și fantastic descris în raport cu întemeierea principiilor realist-politice oferă o bază de interpretare întregii opere a scriitorului. Studiul a fost considerat de critica românească deschizător de drum în eminescologia modernă. SCRIERI: Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache, Heidelberg, 1977; „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică, București
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
și fantastic descris în raport cu întemeierea principiilor realist-politice oferă o bază de interpretare întregii opere a scriitorului. Studiul a fost considerat de critica românească deschizător de drum în eminescologia modernă. SCRIERI: Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache, Heidelberg, 1977; „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică, București, 1996; Studii literare, pref. Mircea Martin, București, 2002. Repere bibliografice: C. Rogozanu, Despre Eminescu, așa cum trebuie, RL, 2002, 33; Mircea Iorgulescu, Moment revoluționar în eminescologie, „22”, 2002, 33-34; Doina Curticăpeanu, Apropierea de Eminescu, F, 2002, 9, 10; Irina Petraș
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
de redacție la Editura Cartea Moldovenească, la revista „Moldova”, apoi ca redactor-șef la bilunarul de cultură și arte „Lanterna magică”, din 1995 fiind redactor-șef la revista „Intellectus”. G. debutează în 1957 (în colaborare cu T. Malinovski) cu povestirea fantastică Taina Luceafărului. În aceeași cheie au fost scrise și povestirile Expediția „Penelopa” (1964), Avanpostul așteptărilor (1983) ș.a. Tot tinerilor cititori le sunt adresate scrierile de „știință romanțată” Povestea celor șapte voinici (1960), Călătorii în necunoscut (1968), Continentul enigmelor (1980), care
GROMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287367_a_288696]
-
formulată magistral de Beckett: “Ainsi de temps en temps je rappellerai mon existence actuelle dont celle que je conte ne peut donner qu’une faible idée”. Esteticul este aici lăsat În suspensie (antiteza) pentru a fi revelat În clipa reconversiei fantastice, suficient de clare pentru a lămuri cititorul că nu se mai află, formal, În fața autobiografiei Începute. Este revelația reapariției spațiului: În vreme ce citea, cititorul a ajuns dincolo. Acest salt Într-un spațiu ireal reintroduce ca Într-o anamneză miza estetică, fără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mijlocul anilor 1990, despre o Încălzire bruscă, de multe ori artificială: de la „scriitura albă” a lui Camus la fierbintea autoficțiune, trecînd prin pragurile calorice ale absurdului ionescian, biografismului lui Leiris și apoi, mai complex și ludic, al lui Perec, prin fantasticul underground al lui Vian. Numele teoreticienilor care marchează decisiv aceste etape mi se par a fi: Sartre, Barthes, Lejeune, Certeau, Lipovetsky. Una dintre dimensiunile literaturii franceze producătoare de „căldură” este cea etică. În acest sens, mi se pare important succesul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un roman despre iubirea pierdută, Dominique Noguez, dominat și el În anii 1980 de prevalența tehnicii scripturale asupra conținutului, scrie un roman de dragoste În 1997. Dar pînă la ei o Întreagă literatură se reorientase spre reprezentări - abrupte, anamnezice, comerciale, fantastice - ale corpului. Pe de o parte, literatura feminină, marcată dintotdeauna de obsesia trupului. I se adaugă Însă cel puțin alți doi „tovarăși de drum”: literatura alterității scrisă de pildă de homosexualii Tony Duvert și Hervé Guibert, dar și literatura foarte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Se-nțelege că, În atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă Întorc spre prezent, și În mod Întîmplător spre viitor, care nu figura decît ca o prelungire plată a prezentului.” (trad. mea). În 2002, musca apare Într-o „nuvelă fantastică” a scriitoarei de origine japoneză Linda Lê (Autres jeux avec le feu) pe filiera unei tradiții absurd-minimaliste, Între Bulgakov, Daniil Harms și benzile desenate: „un scriitor care Își alesese o muscă pentru a-i fi muză moare sacrificat de către ea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Înec.” Influența societății de consum asupra lui Antoine se materializezază În romanul lui Page În pastilele de Heurozac (adică Fericizac, calc al Prozacului american). Atîta vreme cît le ia, Antoine primește o stare de fericire chimică. Are un noroc fantastic, indus, desigur, de medicament, și cîștigă la un moment dat un milion de franci. Își cumpără o mașină sport, alimente scumpe și modificate genetic din supermarket, muzică la modă pe care, Însă, n-o ascultă niciodată. Nu e cu totul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mozart, București, 1956; M. P. Mussorgski. La 75 de ani de la moartea compozitorului, București, 1956; Ghid de concert (în colaborare cu Eugen Pricope și Constantin Spiru), București, 1961. Traduceri: Robert Louis Stevenson, Bestia, București, f.a.; E. T. A. Hoffmann, Alte povestiri fantastice, București, f.a; W. Wilson, George Washington, București, [1945]; [Louis Aragon, Jean Cassou, Paul Eluard, Benjamin Fondane, Eugène Guillévic, Jean Laporte, Henry Michaux, Léon Moussinac, Tristan Tzara], în Din lirica libertății, București, 1946; V. V. Stasov, Mihail Ivanovici Glinka, București, 1956
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
întâmplă în modul cel mai firesc tot felul de lucruri nefirești. Pe un fond de descriere realistă minuțioasă, atât de precisă încât devine cinică, se petrece un fapt neobișnuit, pentru care nu există o explicație logică, el aparținând deci domeniului fantastic, ceea ce oamenii acceptă fără uimire. Realismul magic aplicat la realitățile sociale din comuna Vintileasa oferă un amalgam insolit și captivant, tratat cu o ironie conținută. Se folosesc adesea și trimiteri la tehnicile „textualizării”, într-o epocă de discuții obsedante despre
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia de acum a lui C. tinzând spre aeroplan și uzine (titlul În fabrică se repetă); pașii i se împart între realități contrastante. Ceva din grafica expresionistă a unor Georg
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
o nouă energie. Umorul are alte trăsături decât cel al lui Creangă, cu care H. a fost comparat. Homerismul delirant al lui Hogaș nu e de esență clasică, ci e homerismul romantic al lui Victor Hugo, cu aceleași enormități, realisme fantastice și monstruozități. Jurnalul scriitorului român e și el o „legendă a secolelor”, însă proiectată în spațiu, în care se caută antediluvianul, biblicul, barbaria jovială, mirificul și grotescul. G. CĂLINESCU Hogaș este un Creangă trecut prin cultură. Întreaga tehnică artistică a
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]