9,472 matches
-
-l aud. Sigur, nu erudiții, nici cervantiștii. Îl înviază pe erou cum pe Cristos creștinii urmându-i lui Pavel din Tars. Căci așa e istoria sau poate legenda. Și altă înviere nici nu există. Ființă fiictivă? Ființă reală? Reală în ficțiune, ficțiune a realității. Când l-am surprins odată pe băiatul meu Pepe, aproape copil pe-atunci, desenând o figură de om și spunându-și: „Sunt din carne, sunt din carne, nu pictat!“, cuvinte pe care i le-atribuia momâii, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aud. Sigur, nu erudiții, nici cervantiștii. Îl înviază pe erou cum pe Cristos creștinii urmându-i lui Pavel din Tars. Căci așa e istoria sau poate legenda. Și altă înviere nici nu există. Ființă fiictivă? Ființă reală? Reală în ficțiune, ficțiune a realității. Când l-am surprins odată pe băiatul meu Pepe, aproape copil pe-atunci, desenând o figură de om și spunându-și: „Sunt din carne, sunt din carne, nu pictat!“, cuvinte pe care i le-atribuia momâii, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mele marcate de dezordine, nelimitate și monstruoase, și neputând fi clasificate în niciun gen - „a clasifica“, classer, și „gen“, aici e buba! - și vorbește de posibilitatea ca cititorul să se poată pune de acord - nous mettre d’accord - cu cursul ficțiunii pe care i-o prezint. Dar de ce, mă rog, trebuie să se pună cititorul de acord cu spusele scriitorului? În ce mă privește, dacă mă apuc să-l citesc pe altul nu o fac pentru a mă pune de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau cum îmi fac romanul vieții mele, istoria mea, îi determin să-și facă propriul roman, romanul care e viața fiecăruia dintre ei. Și vai lor dacă nu au un roman. Dacă viața ta, cititorule, nu e un roman, o ficțiune divină, un vis de veșnicie, atunci abandonează paginile acestea, nu continua să mă citești. Nu continua să mă citești deoarece îți voi provoca indigestie și vei fi silit să mă vomiți fără folos nici pentru mine, nici pentru tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mea că se nasc vii, deoarece a) te naști și mori viu, b) te naști și mori mort, c) te naști viu pentru a muri mort d) te naști mort pentru a muri viu. Da, orice roman, orice operă de ficțiune, orice poem, când e viu este autobiografic. Orice ființă fictivă, orice personaj poetic creat de un autor face parte din autorul însuși. Și dacă acesta introduce în poemul său un om în carne și oase pe care l-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre“. Le repetă de trei ori, se închină și așteptă, înainte de a deschide cartea, să i se potolească inima. Simțea că timpul îl devorează, că viitorul acelei ficțiuni romanești îl înghite. Viitorul acelei creaturi fictive cu care se identificase; simțea că se cufundă în sine însuși. Calmându-se oarecum, deschise cartea și-și reluă lectura. Uită total de sine și atunci într-adevăr ar fi putut spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
que el mentido robador de Europa... Cel mințit! Cel mințit? De ce se credea obligat să ne spună că raptul Europei de către Jupiter transformat în taur e o minciună? De ce se credea obligat eruditul culteran a ne face să credem că ficțiunile lui erau minciuni? Minciuni, nu ficțiuni. Și oare el, artistul culteran, care era cleric, preot al Bisericii Catolice Apostolice Romane, credea în Cristosul căruia îi slujea un cult public? Oare când consacra în sfânta liturghie nu se comporta tot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cel mințit! Cel mințit? De ce se credea obligat să ne spună că raptul Europei de către Jupiter transformat în taur e o minciună? De ce se credea obligat eruditul culteran a ne face să credem că ficțiunile lui erau minciuni? Minciuni, nu ficțiuni. Și oare el, artistul culteran, care era cleric, preot al Bisericii Catolice Apostolice Romane, credea în Cristosul căruia îi slujea un cult public? Oare când consacra în sfânta liturghie nu se comporta tot ca un culteran? Eu unul rămân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Gide pentru a explica geneza și procesul unui roman al său. Genul ar trebui să se propage. Orice romancier, cu ocazia unui roman de-al său, ar putea scrie altă carte - roman veridic, autentic - spre a-și face cunoscut mecanismul ficțiunii. Când eram copil - presupun că și azi lucrurile se petrec la fel - mă interesau mult ceasornicele; tatăl meu sau câte unul din unchii mei obișnuiau să mi-l arate pe-al lor; îl examinam cu atenție, cu admirație; îl duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu știu câte rubine are mecanismul, totul e însă lustruit, strălucitor. Să-l contemplăm și să spunem câte ceva despre cele observate.“ Ceea ce merită un comentariu: În primul rând, comparația cu ceasornicul e cu totul nelalocul ei și corespunde ideii de „mecanism al ficțiunii sale“. O ficțiune de mecanism, mecanică, nu este și nici nu poate fi un roman. Un roman, ca să fie viu, ca să fie viață, trebuie să fie, ca și viața, organism, nu mecanism. Și nu e de niciun folos să deschidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mecanismul, totul e însă lustruit, strălucitor. Să-l contemplăm și să spunem câte ceva despre cele observate.“ Ceea ce merită un comentariu: În primul rând, comparația cu ceasornicul e cu totul nelalocul ei și corespunde ideii de „mecanism al ficțiunii sale“. O ficțiune de mecanism, mecanică, nu este și nici nu poate fi un roman. Un roman, ca să fie viu, ca să fie viață, trebuie să fie, ca și viața, organism, nu mecanism. Și nu e de niciun folos să deschidem capacul ceasornicului. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
găsesc cartea. M-am tot uitat, cu capul într-o parte, citind cotoarele cărților, oprindu-mă la rafturile de jos, întinzându-mi gâtul ca să le văd pe cele de sus. Faulkner, Fitzgerald, Forster, Frank. M-am oprit. O pusese la ficțiune. Am luat cartea de pe raft, deși nu aveam nici o idee ce voiam să fac cu ea. Anne se uita la mine. Ochii ei refuzau să clipească. Expresia lor era necuviincioasă. Voiam să le închid pleoapele. În schimb, m-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și mine, așa că aveam convorbiri scurte, dar marți a reușit să mă prindă și să mă facă să-i promit că vom petrece următoarea duminică împreună. Am acceptat știind că voi anula întâlnirea în ziua respectivă. Ed devenise deja o ficțiune pentru mine, o amintire vagă, ceva intangibil ca o parte dintr-un vis. Realitatea însemna Mark, Harry și Lynn, cum fusese dintotdeauna. Miercuri a venit cu vești bune, vești proaste și o mâncărime urâtă. Iritația nu era ceva groaznic, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia gonesc funigei de platină. La dreapta, cerul violet, fără game, pare o ficțiune, așa cum e lăsat, ca un fond ultramarin în filigrama de argint a brazilor eșalonați pe un singur front rărit. Și deodată îmi simt dorința confiscată, împreună cu durerea aceea, ca de dinte găunos. A rămas undeva, departe, și chinul și Gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult desenele decât textul, uneori greoi, de dedesubt - transpuneau observarea cu finețe satirică a comportamentului social, pe care Henry o găsi utilă și sugestivă În timp ce, mutându-și fără remușcare sediul din America În Europa, În anii ’70, Își construia propria ficțiune comportamentală „internațională“. Când Își vizualiza personajele britanice, când le Îmbrăca, le făcea să se așeze sau să se ridice, să umble de colo-colo și să poarte conversații În diverse contexte publice și domestice, În mintea lui, imaginile erau adesea alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Între povestire și el ( Își acoperise bine urmele, referindu-se puțin sau chiar deloc la Constance În scrisorile trimise de la Florența), Începu să se simtă ușurat și chiar Își Îngădui să admire măiestria cu care autoarea Împletise faptele reale cu ficțiunea. Cu toate acestea, când se Întoarse În Italia, În ianuarie, se stabili la Veneția și nu la Roma, unde, după călătorii În crucișul și-n curmezișul Europei, Își făcuse cartierul general Constance și unde știa că ea așteaptă cu nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și dacă talentul său se va dovedi capabil, Într-un viitor roman, de un salt egal cu cel reprezentat de această carte prin comparație cu predecesoarele ei, atunci ea Își va fi adus o contribuție substanțială la noua literatură de ficțiune“. Mi se pare, când fac calculele pe care le presupune fraza asta, că mai am cale lungă de parcurs până când opera mea să Înceapă să Însemne ceva. Henry fu deconcertat și stânjenit, luat prin surprindere, și, ca de obicei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o mamă englezoaică, și crescuse undeva, la marginea Parisului; introducerea nu era, Într-adevăr, decât evocarea nostalgică și afectuoasă a copilăriei fericite petrecute de Du Maurier În Passy. În general, Henry nu era de acord cu pseudoautobiografia ca formă de ficțiune. Relatarea la persoana Întâi slujește foarte bine Într-o povestire sau o poveste, dar, În economia de anvergură a unui roman, ea duce la dispersare și irelevanță. Pentru un Începător, Însă, ea Își avea avantajele sale ca metodă narativă, rezolvând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dacă ar fi putut Împiedica greșeala dovedind un interes mai susținut față de evoluția romanului, dar Își aminti că Du Maurier se plânsese, supărat de amestecul editorilor de la Harper În timp ce acesta era În curs de redactare. Ca mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii comuni erau, aparent, sincer impresionați. Nu bănuiseră până acum că artistul avea capacitatea de a scrie un roman În toată puterea cuvântului, iar faptul că și-l ilustrase singur dădea cititorilor un motiv În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai îndepărtată realitate. Revista școlară Pune umărul! fusese aceea care anunțase un concurs. Erau promise acolo premii pentru proză narativă scrisă de tinere condeie. Așa se face că băiatul strâmbăcios sau eul meu afirmat, dar dispărând tot mereu în hățișurile ficțiunii, a început să scrie într-un jurnal până atunci imaculat nu o povestioară scurtă, nu, ci, de la prima încercare și cu o fluență neîngrădită, un roman care - lucrul acesta e sigur - purta titlul Kașubii. ăștia erau cât de cât înrudiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lăsat cu generozitate, pe de altă parte, drepturile de autor pentru tot ceea ce s-a întâmplat în numele lui. Cine scrie renunță la sine. Numai autoritățile financiare nu vor să admită că existența autorului este o simplă afirmație, așadar o ficțiune nesupusă impozitării. Astfel, trebuie să se admită că de acum îmi vine greu să scotocesc prin răstimpul meu de atunci după fapte palpabile. Fiindcă, așa cum s-a-ntâmplat deja în alte episoade, cineva se bagă tot mereu cu insistență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut aluzie, fără Îndoială, la arta care constă În brûler les étapes. H. Bustos Domecq e În fiece clipă slujitorul atent al propriului său public. În ficțiunile sale nu există planuri demne de dat uitării, nici orare demne de confundat. El ne scutește de orice poticneli intermediare. Nou vlăstar al tradiției inaugurate de pateticul Edgar Poe, de princiarul M.P. Shiel și de baroneasa de Orczy, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa, presupune că secretul nu trebuie descoperit instantaneu, ci revelat treptat și ascendent, prin cuvinte sau fapte-cheie succesive, care ajută În subsidiar la suprimarea pas cu pas a efectelor duplicității. Subliniem totuși că, deși există indicii care pregătesc finalul, În ficțiunile polițiste borbioyești tensiunea se menține constantă până la producerea deznodământului, prin revelarea soluției de către detectivul Parodi. În granițele jocului logic unde se desfășoară intriga, el corectează sau modifică frecvent parte dintre ipotezele sugerate, la adăpostul vertiginoasei narațiuni cel mai adesea argotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se desfășoară intriga, el corectează sau modifică frecvent parte dintre ipotezele sugerate, la adăpostul vertiginoasei narațiuni cel mai adesea argotice, de-a lungul narațiunii, așa cum s-a Întâmplat și În borgesiana narațiune Emma Zunz, unde mecanismele caracteristice justiției operează ca ficțiuni impuse adevărului. Borges nuanțează, de altfel, Într-un eseu consacrat prozei polițiste, faptul că povestirea de gen este nu „explicația inexplicabilului, ci a ceea ce e confuz“ sau aparent confuz, arătându-se dispus să facă imediat ordine. Așa devine clar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]