6,757 matches
-
Gallia meridională, Italia și Sicilia. În insula Gadeira din apropierea Coloanelor lui Heracles, în ocean, Poseidonios a zăbovit treizeci de zile în scopul de a examina mareele (II, 5, 14; III, 1, 5). A fost un om foarte învățat, „unul dintre filozofii cei mai instruiți" (XVI, 2, 10) din vremea lui Strabon. Așa se explică faptul că, după moartea profesorului său, lui i s a decernat cinstea de a fi șeful școlii stoice. Influențat în concepțiile sale filozofice de ideile lui Platon
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
Influențat în concepțiile sale filozofice de ideile lui Platon și mai cu seamă ale lui Aristotel (Strabon îl învinuiește de aristotelism (II, 3, 8). Poseidonios, asemenea dascălului său, ridică la rang de cinste, în locul logicii, fizica. În acest sens, pentru filozoful din Apameia, studiul legilor Naturii și cunoașterea lumii reale prezintă supremul interes. În concepția lui omul, cerul și pămîntul se află într-o strînsă legătură creată de legea armoniei universale. Adevărul lumii ajută la descoperirea adevărului uman. Pentru el, fericirea
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
mai mult de 60 de filme americane și franceze cu Anthony Quinn, Catherine Deneuve, Jean-Paul Belmondo, Barbra Streisand, Henri Verneuil și alții. În 1999 joacă în filmul "The 13th Warrior" regizat de John McTiernan. În 2003 joacă rolul unui băcan filozof în filmul "Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran" regizat de François Dupeyron, rol pentru care este recompensat cu premiul César pentru cel mai bun actor în 2004. În 2005 îl dublează pe leul Aslan în adaptarea franceză animată a
Omar Sharif () [Corola-website/Science/313254_a_314583]
-
Walter Cisek, Stefan Nenițescu. Alexandru Busuioceanu. A fost coleg de generație și prieten, împărtășind aceleași idealuri estetice, naționale și politice cu Constantin Noica, de care l-a legat o profundă afecțiune, așa cum este ea reflectată în scrisorile adresate lui de către filozof. A fost un apropiat al lui Miron Radu Paraschivescu, căruia i-a donat unul din cele trei portrete ale sale executate de Iser în 1933, la Paris. Cu Emil Cioran pe care l-a cunoscut la Brașov a avut o
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Empedocle sugerează chiar și o forma de selecție naturală, care este menționată și de Aristotel în "Metafizica". Platon (c. 428 - 348 i.Hr.) a fost, după cum se exprimă biologul și istoricul Ernst Mayr, "cel mai mare antierou al evoluționismului", deoarece marele filozof deschide calea către esențialism, numit de el "Teoria formelor". Această teorie susține că obiectele observate în lumea reală sunt doar reflectări ale unui număr limitat de esențe ("eide"). Variația nu este altceva decât imperfecta reflectare a acestor esențe imuabile. În
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
unui număr limitat de esențe ("eide"). Variația nu este altceva decât imperfecta reflectare a acestor esențe imuabile. În scrierea "Timaeus", Platon susține ideea creaționistă care ulterior avea să influențeze gândirea creștină. Aristotel (384 - 322 i.Hr.), unul dintre cei mai mari filozofi ai antichității, este unul dintre primii reprezentanți ai științelor naturii și a caror operă s-a conservat până astăzi. Scrierile sale din domeniul biologiei au fost rezultatul observațiilor sale științifice efectuate în zona insulei Lesbos și sunt cunoscute în forma
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Charles Singer, sunt remarcabile strădaniile lui Aristotel de a realiza o clasificare a organismelor într-o adevărată "scară a vieții" sau "lanț al existențelor", de ierarhizare a acestora conform complexității structurii și funcțiilor. Idei referitoare la evoluție se regăsesc la filozofi chinezi precum taoistul Zhuangzi (Chuang Tzu) (secolul al IV-lea î.Hr.). Dupa sinologul britanic Joseph Needham, taoismul respinge în mod categoric fixitatea speciilor biologice și ajunge chiar la concluzia că acestea se adaptează în funcție de cerințele mediului în care trăiesc. La
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
respinge în mod categoric fixitatea speciilor biologice și ajunge chiar la concluzia că acestea se adaptează în funcție de cerințele mediului în care trăiesc. La taoism, umanul, natura și cerul erau văzute ca aflate într-o continuă transformare, spre deosebire de gândirea vestica europeana. Filozoful atomist Titus Lucretius Carus (d. 50 i.Hr.), în poemul său "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor") ne înfațișează clar ideile lui Epicur privind evoluția cosmosului, a Pământului, a ființelor și a societății umane și aceasta făcând apel la rațiuni mecaniciste
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
natura lucrurilor") ne înfațișează clar ideile lui Epicur privind evoluția cosmosului, a Pământului, a ființelor și a societății umane și aceasta făcând apel la rațiuni mecaniciste fără referință la implicarea vreunei forțe supranaturale. Aceasta a avut o mare influență asupra filozofilor și oamenilor de știință din perioada Renașterii și a epocilor următoare. Dupa căderea Imperiului Roman, ideile evoluționiste au dispărut de pe scena europeană, fiind preluate de oamenii de știință și filozofii islamici. În epoca de aur a islamului astfel de idei
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
vreunei forțe supranaturale. Aceasta a avut o mare influență asupra filozofilor și oamenilor de știință din perioada Renașterii și a epocilor următoare. Dupa căderea Imperiului Roman, ideile evoluționiste au dispărut de pe scena europeană, fiind preluate de oamenii de știință și filozofii islamici. În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic. Însa primul filozof și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
de pe scena europeană, fiind preluate de oamenii de știință și filozofii islamici. În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic. Însa primul filozof și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de problematica evoluționistă a fost scriitorul afro-arab Al-Jahiz (secolul al IX-lea). Acesta ia in considerare influența mediului înconjurator asupra șanselor de supraviețuire a speciilor și descrie lupta pentru existență. Filozoful
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
filozof și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de problematica evoluționistă a fost scriitorul afro-arab Al-Jahiz (secolul al IX-lea). Acesta ia in considerare influența mediului înconjurator asupra șanselor de supraviețuire a speciilor și descrie lupta pentru existență. Filozoful persan Ibn Miskawayh, precum și celebra Enciclopedie a Fraților Purității, din acea vreme, explica modul cum au evoluat noile specii: din materie în vapori, apoi în apă, cum mineralele devin plante și apoi animale, ajungând la maimuțe și, în final, la
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
al XVII-lea și al XVIII-lea, când apare biologia modernă. În perioada 1650 - 1800, au fost elaborate o serie de teorii de factură evoluționistă, care susțineau că viața s-a dezvoltat în mod mecanic, fără vreo intervenție divină. Astfel filozoful mecanicist René Descartes promovează o imagine a universului prin care acesta este comparat cu o mașină, cu un mecanism. Aceasta concepție va caracteriza revoluția științifică ce va urma.Bowler, 2003, pp. 33-38. Totuși, multe teorii evoluționiste ale acelei perioade, cum
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
materialistă. În scrierile sale despre modificările naturale care apar în cadrul reproducerii și se acumulează de-a lungul generațiilor, demonstrează că astfel se creează noi rase și chiar noi specii, anticipând ideea selecției naturale. Mai târziu, prin secolul al XVIII-lea, filozoful și naturalistul francez Buffon susține că acele specii, la care se referă majoritatea oamenilor de știință, nu sunt altceva decât varietăți clar conturate și obținute prin modificarea originalului datorită influenței mediului înconjurător. De exemplu, el consideră că leii, tigrii, leoparzii
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
greco-romană), iar în Egipt actul medical presupunea și elemente mistice și de ritual. Mitul creației, frecvent în religiile acestor popoare, cuprindea aspecte privind originea sau apariția vieții. Totuși, rădăcinile biologiei moderne pot fi găsite în cadrul culturii și civilizației Greciei antice. Filozofii presocratici și-au pus multe întrebări privind viața, dar nu au găsit răspunsuri satisfăcătoare deoarece nivelul cunoștințelor acelei perioade era scăzut. Teoriile medicale ale lui Hippocrate și ale urmașilor săi, spre exemplu teoria umorală, au avut un puternic impact în
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
fost mai mult speculativă, ultimele lui scrieri au fost mai empirice, caraterizate printr-o mai multă atenție acordată cauzalității și diversității biologice. Aristotel a clasificat peste 540 de specii de animale și a disecat cel puțin 50. Marele savant și filozof antic și mai târziu toți cei care i-au urmat, până în secolul al XVIII-lea, au considerat în mod idealist că toate ființele sunt ordonate ierarhic pe o scală a perfecțiunii, care urca de la cele mai simple plante către animale
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
toate ființele sunt ordonate ierarhic pe o scală a perfecțiunii, care urca de la cele mai simple plante către animale, pentru a ajunge apoi la om. Este vorba de așa-numita "scala naturae". Aristotel clasifica lumea vie în trei nivele: Marele filozof observă că animalele de pe treptele superioare nasc pui vii, pe când majoritatea celor de rang inferior se înmulțesc prin ouă. Teofrast, succesorul lui Aristotel în cadrul celebrei școli Lyceum, în cărțile sale, ce alcătuiesc "Istoria plantelor", își expune rezultatele cercetării amănunțite pe
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
căderea Imperiului Roman, cunoștințele și tradiția civilizației greco-romane au fost preluate de cea bizantină și mai ales de cea islamică. În epoca de aur a islamului, perioada cuprinsă între secolele al VIII-lea și al XIII-lea, savanți, medici și filozofi islamici au adus o contribuție însemnată la tezaurul cunoștințelor despre lume, în particular în domeniul biologiei. Astfel, Al-Jahiz (781 - 869) este unul dintre primii care prezintă concepte evoluționiste, ca "lupta pentru existență". De asemenea, introduce ideea de lanț trofic și
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
discută amănunțit etapele creșterii vegetale. În domeniul anatomiei și fiziologiei, medicul persan Al-Razi (sau "Rhazes") (865 - 925) utilizează pe scară largă experimentul și ajunge să critice teoria umorală a lui Galenus. În cadrul medicinei experimentale, se remarcă marele savat, dar și filozof, Avicenna (980 - 1037). Tratatul său, "Canon de medicină", care prezintă o serie de teste și experimente clinice și de farmacologie, va rămâne o lungă perioadă (până în secolul al XVII-lea) o lucrare de referință pentru medicina europeană. Medicul andaluz Avenzoar
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
cercetare, studiu și/sau informare. Biblioteca este accesibilă tuturor cetățenilor care au atins vârsta de 17 ani. Din 1992 până în ziua decesului său, 8 aprilie 2015, funcția de director al Bibliotecii Naționale a fost exercitată de Alexe Rău, doctor, bibliolog, filozof, poet și eseist. Biblioteca Națională este instituție de stat în subordinea administrativă a Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Biblioteca își desfășoară activitatea în baza principiilor autonomiei, libertății, neangajării politice și identității culturale naționale, legislației în vigoare și statutului său. BNRM efectuează
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
abilități în sinea lor, cât și "nous", adesea tradus ca "înțelegere" sau "inteligență" și "sophia" sau "înțelepciune". Nous este o cunoaștere intuitivă a primelor principii, ce sunt indemonstrabile; sophia este combinația acestei "înțelegeri" cu știința. Urmându-l pe Aristotel, medicii filozofi musulmani persani, Avicenna și Ibn al-Nafis, au elaborat mai departe înțelegerea Aristotelica a sufletului și au dezvoltat propriile lor teorii asupra sufletului. Ambii au făcut o distincție între suflet și spirit, și în special, doctrina Avicenniană asupra naturii sufletului a
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
are o mai mică putere explicativă într-o viziune a lumii occidentale ce preferă explicațiile empirice implicând elemente observabile și localizabile în creier. Chiar și așa, mai rămând obiecte considerabile pentru a le identifica cum ar fi teoria identității. Notabilii filozofi ca Thomas Nagel și David Chalmers au argumentat asupra faptului că relația dintre stările fizice ale creierului și stările mentale nu este suficientă pentru a sprijinii teoria identității. Nagel (1974) afirmă că nici o cantitate de date fizice nu este suficientă
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
sunt folosiți interschimbabil în multe pasaje biblice, și astfel iată dihotomia: Ideea că fiecare dintre noi este trup și suflet. Pavel a spus că "trupul, se războiește împotriva" sufletului, și că "Îmi ghiontesc corpul", pentru a-l menține sub control. Filozoful Anthony Quinton a spus că sufletul este o "serie de stări mentale conectate prin continuitatea caracterului și a memoriei, [și] este constituentul esențial al personalității. Sufletul, astfel, nu este doar logic distinct de orice trup uman cu care este asociat
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
stări mentale conectate prin continuitatea caracterului și a memoriei, [și] este constituentul esențial al personalității. Sufletul, astfel, nu este doar logic distinct de orice trup uman cu care este asociat; ci deasemeni este ceea ce face o persoană." Richard Swinburne, un filozof creștin al religiei de la Universitatea Oxford, a scris că "Este o frecventă critică a dualismului substanței că dualiștii nu pot spune ce sunt sufletele...Sufletele sunt subiecte imateriale cu proprietăți mentale. Au senzații și gânduri, dorințe și credințe, și îndeplinesc
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
lumi situate departe în timp (viitor), și nu una departe în spațiu ("ceruri"), mai rezonează și azi, după mai bine de 2600 de ani de când a fost propusă prima dată, în conștiința evreilor laicizați, așa cum se poate constata din scrierile filozofului român Henri Wald, care spunea că "Este de înteles o "lume de apoi", dar nu o "lume de dincolo": transcendența ține de timp, nu de spațiu, este o posibilitate în viitor, nu o realitate în altă parte. "Lumea cealaltă" este
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]