6,349 matches
-
elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările din această existență, cel puțin În ceea ce privește eonul prezent: răul este conceput ca un principiu activ care domină creația princeps huius mundi (Gnoli, 1984b, 135). Tulburarea spirituală și filozofică pe care acesta o exprimă este, În unele aspecte, analoagă cu aceea a gnosticismului și a diferitelor sale forme de dualism. Pe de altă parte, este dificil să ne imaginăm, În ciuda unor opinii curente, că gândirea religioasă iraniană ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alfabet bogat În semne polivalente și caractere aramaice. Însă Întâlnirea cu occidentalii, care au adus Înnoiri importante, nu s-a desfășurat doar În domeniul cercetării. O importanță deosebită au avut și occidentalii care au apărut ca purtători de valori culturale, filozofice și religioase diverse, cercetători sau misionari (din ultima categorie merită menționați H. Lord, J.H. Moulton În secolul al XVIII-lea, respectiv al XIX-lea și primele decenii din secolul XX). Astfel, parsii au intrat În contact direct cu creștinismul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timp printre celți și le-a studiat obiceiurile cu obiectivitatea și detașarea unui etnolog modern, a avut de mai multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate de războinicii galezi În arhitravele caselor lor; este interesant de observat contrastul dintre filozofica toleranță a lui Posidonius și tonul acuzator al lui Strabon car i-a păstrat mărturia: La nechibzuința lor celții mai adaugă și o trăsătură barbară și stranie, care se Întâlnește Îndeosebi la populațiile nordice, ca de pildă, atârnarea capetelor dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
DK 31 A 50).</ref>, și imaginea aceasta ne apare ca definitiv constituită în cadrul viziunii cosmologice eline într-un text mai târziu, aparținând lui Epicur, în care limita este elementul fundamental al definiției cosmosului. Era desigur firesc ca în vocabularul filozofic peras să ajungă să desemneze limita corpurilor în general. Aristotel relatează că la pitagoricieni se vorbește despre „limitele corpului“ (ta tou somatos perata), alcătuite din suprafață, linie și punct, iar în Menon, figura (schema) este definită ca „limită a corpului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a complexului peratologic este aceea care contează, și nu blocajul în analiza istorică a unui cuvânt. Este adevărat că buna fixare a obiectului unei discipline s-a bazat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
studiilor biblice. Sub aceeași suprafață onomastică se dezvoltă istoria unui domeniu a cărui identitate este greu de fixat în suita tuturor metamorfozelor pe care le-a suferit obiectul „științei interpretării“: de la literatura clasică sau biblică la suprafața vizată de disciplina filozofică autonomă legată în zilele noastre de numele lui Gadamer. - Când filozofia modernă, prin Feuerbach, a trebuit să definească o atitudine specifică a spiritului care se implică în cunoașterea oricărei realități; sau când, prin Scheler, s-a pus problema întemeierii unei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
totuși, moartea ca limită supremă nu este tragică în sine; ea reprezintă doar șansa la tragic a celor dispuși să o conteste în mod paradoxal de pe însuși teritoriul condiției lor finite. Această carte a avut un rol important în devenirea filozofică a lui Gabriel Liiceanu, ea anunțând viitoarea „peratologie“, micul tratat Despre limită scris douăzeci de ani mai târziu. De asemenea, în contextul unei epoci dominate de ideologia marxistă, a scrie o fenomenologie care avea în centrul ei moartea, limita și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își găseau mulțumire.” „Pe stânca neagră”, cântecul lui Ștefan cel Mare, a cărui melodie se spune că s-a păstrat din timpul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există un tip de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica, indusă de cei mai variați factori tanatogeni, factori generatori ai morții, forma
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
apoptoza (Cormack J., 1995Ă. Am menționat anterior și existența morții programate care poate fi generală și foarte frecvent celulară. Utilizarea acestor termeni în literatura de specialitate este adesea neconforma realității,fiind priviți când prin prisma aspectelor morfofiziologice, cănd prin prisma filozofica. Apoptoza este termenul cel mai recent și mai puțin cunoscut, cu toate că i-au fost dedicate mii de pagini. Este considerată sinonima cu moartea programată, desi chiar din titlul lucrărilor se menționează că este produsă de un număr foarte mare de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
altfel, toate cuvintele din orice operă literară de artă sunt, prin însăși natura lor, "generale" și nu particulare. 42 Disputa dintre "universal" și "particular" în literatură dăinuiește de când Aristotel a proclamat poezia ca fiind mai universală și, în consecință, mai filozofică decât istoria, oare se ocupă numai de cazuri particulare, și de când Samuel Johnson a afirmat că poetul nu trebuie "să numere nervurile lalelei". Romanticii și criticii foarte moderni nu contenesc să accentueze caracterul particular al poeziei, "textura" ei, caracterul ei
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o poezie lirică "personală". Elementul pragmatic, neglijabil în poezia "pură", poate fi substanțial într-un roman scris cu un anumit scop sau într-o poezie satirică sau didactică. De asemenea, gradul de intelectualizare a limbii poate varia considerabil: există poeme filozofice și didactice și romane cu teză care se apropie, cel puțin uneori, de folosirea științifică a limbii. Totuși, indiferent de tipurile mixte care ar apărea la analiza unor opere literare concrete, deosebirile dintre folosirea literară și folosirea științifică a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
care funcția estetică este dominantă, ceea ce nu ne va împiedica "să recunoaștem existență" unor elemente estetice, de stil și de compoziție, de pildă, în opere care au un scop complet diferit, străin de estetică, cum ar fi tratatele științifice, disertațiile filozofice, pamfletele politice, predicile. (b) Dar natura literaturii iese la iveală în modul cel mai clar dacă analizăm lumea la care se referă ea. Sâmburele artei literare se află, evident, în genurile tradiționale, adică în lirică, epică și dramă, în toate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Montaigne, Bossuet sau Emerson. Desigur, vor exista și cazuri-limită. opere ca Republica lui Platan despre care ar fi greu să tăgăduiești că posedă, cel puțin în marile mituri, pasaje de "invenție" și "ficțiune", dar care rămân în primul rând opere filozofice. Această concepție despre literatură este descriptivă 51 ea nu se referă la valoarea operelor. Unei opere mari și influente nu-i aducem nici un prejudiciu încadrând-o în domeniul retoricii, filozofiei, pamfletului politic, deoarece în toate aceste domenii se pot pune
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
seama de experiența literară. O teorie contemporană afirmă utilitatea și seriozitatea poeziei considerând că .ea transmite cunoștințe - un gen de-cunoștințe. Poezia este o formă de cunoaștere. Aristotel a spus ceva asemănător în vestita iui afirmație că poezia este mai filozofică decât istoria, deoarece istoricul "înfățișează fapte aievea întâmplate, iar poetul fapte ce s-ar fi putut întâmpla", adică generalul și probabilul. Acum însă, când istoria, ca și literatura, pane o disciplină inconsistentă, prost definită și când știința este rivalul cel
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
putea să li se pară că noțiunea de "propagandiști cu simțul răspunderii" conține o contradicție ; dar interpretată ca un nod de tendințe contrare, ea are un înțeles. Arta serioasă implică o concepție despre viață care poate fi exprimată în termeni filozofici, și chiar si sub forma unui sistem.*15 între coerența artistică (care este numită uneori "logică artistică") și coerența filozofică există o oarecare corelație. Artistul cu simțul răspunderii nu vrea să amestece emoția și gândirea, sensibilitatea și înțelegerea, sinceritatea simțirii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de tendințe contrare, ea are un înțeles. Arta serioasă implică o concepție despre viață care poate fi exprimată în termeni filozofici, și chiar si sub forma unui sistem.*15 între coerența artistică (care este numită uneori "logică artistică") și coerența filozofică există o oarecare corelație. Artistul cu simțul răspunderii nu vrea să amestece emoția și gândirea, sensibilitatea și înțelegerea, sinceritatea simțirii si meditația. Concepția despre viață pe care artistul cu simțul răspunderii o exprimă perceptual nu este - așa cum sunt majoritatea concepțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei, care servește ca subiect picturei academice, Gustave Moreau pune simbolul, înveșmântează în luxul culorilor o idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de imitații palide, de alegorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a tabloului ca operă simbolisto-decadentă pe baza unei afinități care solicită o analitică la confiniile cu meditația filozofică. Cu câțiva ani înainte de acest scandal, Gustav Klimt împreună cu Franz Matsch erau angajați de către casa regală din România pentru a decora o sală a castelului Peleș, reședința de vară a familiei regale. Leon Bachelin face referire la contribuția klimtiană în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acoperă gura, astfel încât Filozofia/Înțelepciunea este redusă la tăcere participând la misterul universal. Conștiința pe care o întruchipează personajul este una rece, nemiloasă, care nu oferă rezolvare sau alinare umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea se fixează pe această figură tutelară a orfismului simbolist sub specia desemnată de Paul Verlaine cu titlul de poet maudit 253. Traseul destinal al poetului era în consonanță atât cu poezia sa militantă, cât și cu aceea de reflecție filozofică, ambele reflectând o amărăciune funciară, un pesimism, sau cu termenii lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa relevă valențe multiple, integrând și o dimensiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau maladie a sufletului, melancolia pare să se fixeze la sfârșitul secolului XIX ca fenomen morbid. Le vague à l'âme, "doliul fără obiect" (Sigmund Freud), tiparul melancolic este similar celui reflexiv. De fapt, reflexivitatea ca delectatio morosa și meditație filozofică pe marginea efemerității se regăsește în celebra garvură a lui Dürer, mal du coeur rezonează încă de la început cu un mal du pensé. Mâna dusă la tâmplă se însoțește cu o privire pierdută în depărtare sau absorbită în abisul vacuității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu sens evolutiv în ce privește performanța artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck: o primă etapă de glorificare a naturii, a doua intitulată "epopeea țiganilor" și o a treia filozofico-socială, fiind și etapa de maturitate a pictoriței, sau etapa de cristalizare a ideilor sale filozofice și sociale, etapa picturii de șevalet sau a picturii monumentale. Pentru Marin Mihalache, etapele sunt strict cronologice. Din 1902, când își expune primul tablou lucrat individual la salonul Champ-de-Mars, un Nud, până în 1909, când trece la pictura murală, se consumă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În stilul Art Nouveau, pe coperta revistei se află o sirenă cu un păr care cade în valuri, ținând o mică lampă de ulei. Revista își revendică eclectismul prin următorul sumar: Secțiunea artistică, Poésies et belles-lettres, Critica artistică și articole filozofice și critice, Cronica artistică, Secțiunea bibliografică și anunțuri. În articolul său, "Tous contre tous", D.S. Merejkovski trece în revistă diferitele tendințe artistice și filozofice aflate în circulație, inspectând "laboratorul de explozibili" transformat în bucătăria estetică a "anarhistului mistic", Ciulkov 480
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Revista își revendică eclectismul prin următorul sumar: Secțiunea artistică, Poésies et belles-lettres, Critica artistică și articole filozofice și critice, Cronica artistică, Secțiunea bibliografică și anunțuri. În articolul său, "Tous contre tous", D.S. Merejkovski trece în revistă diferitele tendințe artistice și filozofice aflate în circulație, inspectând "laboratorul de explozibili" transformat în bucătăria estetică a "anarhistului mistic", Ciulkov 480. La modă în Rusia, anarhismul dobândește valențele agentului declanșator al noilor revoluții estetice. "Trebuie amintit că domnul Ciulkov operează amestecurile sale nu doar într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]