7,390 matches
-
întreg sistem, coordonat de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor (funcționari ai administrației publice locale, ai instituțiilor publice, membri ai asociațiilor și fundațiilor). Nerespectarea obligațiilor determină aplicarea unei pedepse privative de libertate. Caracteristica acestei forme de pedeapsă constă în faptul că fundamentul său este ceea ce în cazul pedepselor privative de libertate este punctul final al procesului de reformare. Acordarea libertății reflectă premisa că persoana care a încălcat normele penale poate fi „recuperată” fără a fi exclusă din societate; deși societatea ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
alegerii personale, un alt element important este modul de reglementare a muncii deținuților după modelul utilizat în relația angajator-salariat. Durata zilei de muncă, odihna, sporurile pentru munca desfășurată în condiții grele etc. sunt elementele esențiale ale oricărui contract de muncă. Fundamentul unui asemenea contract este dat de egalitatea părților și de libertatea de a contracta. Identitatea dintre modul de reglementare a muncii salariaților și modul de reglementare a muncii deținuților conduce la eliminarea posibilității transformării muncii ca auxiliar sau nucleu al
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
al cărții de eseuri, de pildă, conține o infirmare explicită a opiniei scriitoarei că Tacit și Suetoniu ar fi fost ultimii mari istorici latini, o interpretare mai nuanțată a unității eseului critic despre Thomas Mann, ca și o descoperire a fundamentului socratic din Memoriile lui Hadrian. Parcursul lecturilor critice a fost inaugurat, cum ne puteam aștepta, prin comentariile alăturate versiunilor românești ale marilor texte. Nu e mai puțin adevărat că postfața lui Nicolae Balotă la Piatra filozofală, prefața lui Mihai Gramatopol
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
simplă suprapunere de aspecte, sisteme, valori, concepții etc., ci un salt și o restructurare: „Personalitatea este o realitate de natură mai ales social-istorică, o unitatea apărută din unitatea biologică și realizată pe treapta psihică, superioară a dezvoltării, organizată pe un fundament superior, acela al conștiinței de sine și de altul, pe baza relațiilor sociale concrete”. (V. Pavelescu, „Invitație la cunpoașterea de sine”, p. 32). „Fenomenul frustrației” este determinat, așadar, de o constelație de variabile: situaționale, organismice, motivaționale, de învățare, socio-culturale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cac adin iz vidov psihiceschiu sastoianii, în „Voprosî psihologhii”, nr. 6, 1967, pp. 118-128. Lewin, K., Psychologie dynamique, les relations humaines, 1959, P.U.F., Paris. Lemay, M., Les groupes de jeunes inadaptés, 1968, P.U.F., Paris. Linton, R., Fundamentul cultural al personalității, trad., 1968, Editura științifică, București. Maier, M.K., Frustration, 1949, McGraw-Hill, New-York. Mamali, C., Inter-cunoaștere, 1974, Editura științifică, București. Maisonneuve, J., Psychosociologie des affinités, 1966, P.U.F., Paris. Mărgineanu, N., Psihologia persoanei, 1944, Edit. Univ., Cluj. Merleau-Ponty
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
persoanei variază în raport de cultura, situația și rolul pe care aceasta îl joacă; „flexibilitatea” sau, dimpotrivă, „rigiditatea”, socotite ca variabile ale personalității, cât decide asupra soluționării conflictului dintre „natură”, „rol”, „mască”, „Sine” și „Supra-Eu” (Studies in personality, 1961, Londra). Fundamentul cultural al personalității, 1968, Ed. Științifică, București. Clasificarea realizată de S. Rosenzweig este considerată claică în „teoria frustrației” (vezi, An Outline of Frustration Theory, în J.M.W. Hunt: „Personality and Behavior Disorders”), Vol. I, The Ronald Prese Comp., New-York, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
parte. A porni de la presupunerea că instituțiile sunt ușor de comparat duce, pentru a continua argumentația, la crearea unor legături incerte și la trasarea unor concluzii generale nesigure (Mayer, 1972: 67-81, 273-81; Ragin, 1987: 34-68; Badie, 1989: 344-51). Comparația ca fundament al analizei Argumentul este unul solid: tradițiile istorice înfățișează într-un anume fel viața guvernamentală a fiecărei țări. Totuși, argumentul are și anumite limite din moment ce, așa cum am văzut, comparații se fac întotdeauna, fie implicit sau explicit. Într-adevăr, ele se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
eforturilor făcute de funcționaliști în această direcție. Rămâne astfel un gol, legăturile exacte dintre structuri și sistemul politic fiind prin urmare imposibil de stabilit. Nu putem așadar spera, cel puțin în prezent, într-o clasificare a sistemelor politice pe acest fundament. Trebuie să ne reîntoarcem asupra valorilor pentru a vedea cât de solide sunt bazele acestora în vederea unei clasificări detaliate. Bibliografie suplimentară Analiza sistemului politic a fost dezvoltată mai întâi de D. Easton în anii 1950 și 1960, în Political System
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt fie blânde și liniștite, fie iau forma protestelor. Instituțiile și grupurile au și un alt rol, poate chiar mai important. Se poate spune într-adevăr că cele mai puternice și mai mari grupuri dau forma sistemului politic; ele reprezintă fundamentul lui și mai apoi îl susțin (Castles, 1967). De exemplu, caracteristicile sistemelor politice tradiționale inegalitare pe care le-am descris în capitolul 3 sunt modelate de grupurile tribale acestea determină relațiile dintre lideri, dar și dintre lideri și oameni. Societățile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pentru luptă o activitate care nu este aproape niciodată întreprinsă; și din credința că țara se confruntă cu mari pericole potențiale (Huntington, 1957: 1-97). Prima dintre aceste caracteristici nu are nevoie să fie descrisă în detaliu, din moment ce disciplina ("care este fundamentul puterii armatei", conform regulamentului militar francez) și ierarhia sunt cerințe evidente ale organizațiilor militare. Dar aceste virtuți pot produce dezacorduri între puterea militară și cea civilă, deoarece ele sunt rareori apreciate în aceeași măsură în afara instituțiilor militare. Accentul pus pe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al ALGCR, redactor la revistele "Poezia", "Contact Internațional" și "Zon@ literară". Volume publicate: Didactica literaturii. Metode (2006), Elemente de didactica literaturii române (2007), Didactica literaturii române. Fundamente teoreticoaplicative (2008), Hieroglifele poeților (2008), Basarab Nicolescu. Eseu monografic (2008, 2009), Fantastic și alteritate (2013). A mai publicat peste 400 de studii, articole, cronici și recenzii în principalele reviste de cultură și academice din țară, prefețe sau postfețe la numeroase
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dispariția și eternitatea Eonei, Editura Brumar, Timișoara, 2006; Povești filosofice cretane și alte poezii din insule. Poeme inedite, Editura Herg Benet, București, 2012; Un taur în vitrina de piatră. Antologie lirică (1977-2012), Editura Adenium, Iași, 2013. Volume științifice publicate: Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Editura Polirom, Iași, 1996; Nautilus. Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Editura Cronica, Iași, 1999; Managementul universitar (în colaborare), Editura Polirom, Iași, 2000; O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației, Editura Polirom, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revista "Timpul" (1995), iar editorial cu volumul Evanghelia după om, Editura Outopos, Iași, 1999. I se va mai adăuga un singur op poetic, Pe țărmul nebuniei tale, Iași, 2003. Alte cărți publicate: Scurtă istorie a logosului, Editura Lumen, Iași, 2006; Fundamentele jurnalismului pentru adolescenți, 3D Arte, 2007; Editura Lumen, Iași, 2007. Deținător al mai multor premii la Concursul Național de Poezia Junimea (1995, 1996, 1997, 1998). Deschis de o dedicație elocventă ("Părinților mei, Carmen și Sorin, care m-au învățat să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai largă, atât de fertilă hermeneutic, a raportului dintre literatură și religie l-a preocupat întotdeauna pe criticul și istoricul literar Doru Scărlătescu. Dovezi erau de găsit în mai toată opera sa de gen: analizele pertinente ale unor poeme cu fundament religios scrise de Philippide, Blaga, Arghezi sau Voiculescu, incluse în Semne și simboluri (1995); apoi capitolele dense despre relația poezie-sacru și exegeza textelor eminesciene religioase din Eminescu și religia. Preliminarii la o temă de eminescologie (2000); subcapitolele despre valorificarea temelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
multe rânduri și lira, harfa sau orga, așadar cântecul. Critica a urmărit, de altfel, cu asupra de măsură, reverberațiile mitului lui Orfeu în poezia lui Horia Zilieru, mai puțin a urmărit însă motivația raportării femeii la cuvânt și aproape deloc fundamentul etimologic și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apropiindu-se, oamenii n-au găsit posibilitate mai bună de a se întîlni decît la masa luată împreună. Era un semn care părea că ridică unirea la rang de unitate. Era deci un sentiment universal, religia a făcut din el fundamentul marii sale taine; și, cum orice ospăț, care satisface instinctul tuturor, înseamnă împărtășanie din aceeași cupă, religia a vrut ca această comuniune să fie un ospăț. Hrana este necesară și pentru spirit, și pentru trup. Același organism slujește și pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
voința de a construi ceea ce s-ar putea numi o teologie morală a politicului. Sau, altfel spus, e vorba de a asigura joncțiunea, de a realiza suprapunerea a ceea ce este moral, religios și politic. Sau, altfel spus, înseamnă a reconstitui fundamentele morale și religioase ale politicului. Dincolo de manifestarea acestei voințe, fervoarea emoțională, puterea visului conduc spre o aceeași reprezentare. E aceea a armoniei, a echilibrului, a fuziunii, aceea a unei societăți unice, indivizibile, omogene, protejată pentru totdeauna de tulburări și de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai ales Paul Bastid et.al., Ideea de legitimitate, P.U.F., Paris, 1967. A se consulta și Cari Schmitt, Legalitate, legitimitate, Sirey, Paris, 1936 (trad. din germ.). W. Fach, Politische Legitimitat, Frankfurt-pe-Main New York Campus, 1978 și Alfred Grosser, În numele cui? Fundamente ale unei morale politice, Ed. du Seuil, Paris, 1969. 35. Guglielmo Ferrero, Puterile. Geniile invizibile ale cetății, Pion, Paris, 1944 (trad. din italiană). 36. Erik H. Erikson, Adolescență și criză. Criza de identitate, Flammarion, Paris, 1972 (trad. din americană) [sic
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mare [...]. J. Verne, p. 198 B. Funcția mimezică [...] a face ca unele lucruri să se întîmple, aceasta impune ideea de localizare. Atîta timp cît "unde?" nu este prezent este imposibil să pui ceva în mișcare, să creezi aventura. Localizarea este fundamentul povestirii. G. Grivel, p. 104 Verbalizarea datelor referențiale ale enunțului (fie el fictiv sau nu) se face, la nivelul textului, prin intermediul descrierilor 7 care, într-o povestire, încadrează secvențe narative sau le alternează. (35) Se întoarseră la Yonville pe malul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
genului romanesc "realist": 1. construirea spațio-timpului povestirii, "cronotopul" său (Bahtin, 1978), "autoreferința" sa (Arrivé, 1972), "socialitatea" sa (Duchet, 1973); 2. prezentarea actorilor povestirii. În ambele cazuri, efectul căutat este cel de realitate și, de aici, cel de adevăr: Locul este fundamentul povestirii, pentru că evenimentul are nevoie atît de un ubi, cît și de un quid sau de un quando; locul este cel care oferă ficțiunii aparența adevărului. Balzac ne dă drept adevărate povestea lui Auguste de Maulincourt, a doamnei Jules și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de ani, ci de a o descrie ca pe o "femeie veselă". Sensul configurațional este deci dat aici foarte explicit. ORIENTAREA CONFIGURAȚIONALĂ: stabilirea celei de-a doua părți a descrierii ca argument pentru o anumită concluzie; considerarea izotopiei rîsului ca fundament de organizare (reorganizare) a reprezentării (macrostructurii semantice). Coeziunii referențiale (descrierea unei femei bătrîne) i se adaugă deci o coerență argumentativă declarată, sau orientare configurațională. D. Pentru a concluziona: Jules Verne sau Fritz Lang? Înțelegerea și inferențele descriptarului sînt reglate prin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ele pot fi realizate în cît mai bune condiții. Alături de pedagogia filosofică, E. Meumann situează alte ramuri ale pedagogiei științifice: știința despre tineret, știința acțiunilor educative, metodica educației și învățămîntului etc., fiecare dintre ele primind sprijin din partea pedagogiei experimentale ca "fundament empiric al pedagogiei". Cercetările întreprinse l-au condus pe Meumann la o concluzie care venea să confirme teza fundamentală pe care se construia, în aceeași epocă, teoria "educației noi", și anume, munca spirituală este cu atît mai valoroasă pentru individ
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ei. în astfel de condiții, copilul nu mai este pus în situația de a recepta cunoștințele în vederea unei "aplicații" ulterioare; ele se dobîndesc în procesul activității. Claparède vede în această teorie asupra educației, care ia jocul ca model de activitate, fundamentul unei pedagogii cu adevărat științifice. Tocmai din perspectiva acestei teorii critică el unele teze ale altor reprezentanți ai educației noi. Astfel, el apreciază că termenul de "școală activă", propus de Pierre Bovet și larg răspîndit de Ad. Ferrière este deosebit de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
flegmatic, melancolic), teorie interpretată prin prisma "științei spirituale", precizînd că educației îi revine sarcina de a echilibra și armoniza tendințele dominante ale celor patru tipuri de temperament. După cum se poate constata, teoria lui R. Steiner cu privire la educație nu are nici fundament filosofico-etic (ca la Kant și Herbart), nici unul socio-cultural (ca la Durkheim și Dewey), nu se sprijină nici pe o psihologie empirică (așa cum întîlnim la Claparède și Montessori); ea este desprinsă dintr-o neomitologie antroposofică, în care educatorul apare ca un
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
istoric. Vechii teoreticieni ai educației etichetați ca idealiști și reacționari au fost îndepărtați, treptat afirmîndu-se alții (unii pentru scurt timp), pînă ce în anii '30 au fost elaborate noi "directive" de partid și de stat care s-au constituit în fundamente "științifice" pentru "pedagogia sovietică". Dintre teoreticienii acelei perioade, cu contribuții la așezarea pe temelii marxiste a teoriei despre educație, amintim pe N. K. Krupskaia (1869-1939), A. V. Lunacearski (1875-1933) "comisar al poporului pentru învățămînt în perioada 1917-1929 -, P. P. Blonski
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]