7,174 matches
-
cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde mai târziu a căzut printr-o gaură din Mediterana în cealaltă mare, nu-chiar-Mediterana, și a fost dus înspre plaja cețoasă la primele raze ale dimineții, în momentul în care domnul Virgil Jones se legăna în balansoar. Când Vultur-în-Zbor a ajuns pe insula Calf, trupul său avea treizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor se târî slăbit către ea și cu cât se apropia mai mult, cu atât Prepelicarul devenea mai mare. Când ajunse la o distanță de doar o sută de metri, ea era deja mare cât un cal. Gaura dintre picioare i se căsca. Firele de păr îi erau ca niște frânghii. Metri distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea, atât de bun, și eu credeam că mă iubea. Iubirea crește și-și înghite propria iubire, o digerează și o scuipă. Mistuit de sucurile gastrice ale iubirii ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare până în hăul cel negru, casa gaură neagră, urcușul tău și prăbușirea parțială. Amărăciunea de la apusul mândriei tale, îmi pare rău. Obișnuia să-mi ciufulească părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în pat cu ea și mormăia așa că ea a spus De ce nu n-ai de unde să știi ce pierzi până nu încerci și-atunci el a spus bine păpușă și și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceea ce-și dorea, se schimbă de pijamale și ieși din casă hotărâtă să facă schimbări începând, bineînțeles, cu garderoba. Ar fi trecut nepăsătoare prin fața cutiei poștale dacă nu i-ar fi atras atenția plicul alb care se zărea prin găurile cutiei metalice. În general nu primea decât reviste cu reclame si facturi, de aceea s-a oprit în momentul în care a văzut altceva acolo. O să-l ia la întoarcere. Curiozitatea fu însă mai puternică și o întoarse din drum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se întoarcă pentru a o deschide. Nu avea nimeni altcineva acces la cutia poștală, deci era în siguranță. Ieși cu pași grăbiți îndreptându-se spre sala de spectacole, dar gândul îi rămăsese pironit la cutia închisă privind cu jind printre găurile prea mici pentru a vedea ce se ascundea înăuntru. În cutie, era oare, un nou mesaj pentru ea? „- Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemata aia de cutie? - Pentru că orice apropiere a lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ca și cum nimic nu l-ar fi deranjat, și mă tot invita să beau un pahar cu dânsul, mișcându-și capul În ritmul valsului. Numai că pasărea aceea Încăpățânată, tot ciugulindu-l pe Colonel, reuși să-i facă prin spate o gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dar de când am copii, o văd pe doamna cu coasa peste tot și sar tot mai sus și mai sus ca să evit lama ei șuierândă. Aveți tot ce vă trebuie, doamnă? În lumina chioară din cabină, stewardesa a devenit o gaură de cutie de scrisori dată cu ruj În jurul unui zâmbet alb ca laptele. Mă adresez dinților: — De fapt, e prima aniversare a băiețelului meu azi și speram să ajung acasă Înainte de micul dejun. Atunci vă asigur că facem tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plăci de marmură neagră pline de stele albe, peretele arată ca o hartă a universului: mă simt ca și cum aș fi absorbită În spațiu și sunt mai mult decât fericită să mă duc acolo. Cum ar fi să dispar Într-o gaură neagră pentru câteva milenii, până când se mai șterge amintirea umilirii mele În public? Obișnuiam să fumez aici când eram disperată; de când m-am lăsat, Îmi repet Încetișor: „Sunt puternică. Sunt invincibilă. Sunt Femeie“. E un cântec al lui Helen Reddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gândi: Nu, mulțumesc, lua-te-ar dracu’. Bărbații din ziua de azi nu pot decât să fie tați mai buni decât au fost tații lor. Simplul fapt că știu să schimbe un scutec sau că-și dau seama În ce gaură trebuie să Înfigi biberonul: aceste amănunte Îi indică drept părinți mai capabili decât generațiile anterioare. În schimb, femeile nu pot decât să fie mame mai proaste decât mamele noastre și asta Îți lasă un gust amar pentru că muncim atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Hei, cucoană, n-ai nevoie de o mașină cu care să fugi de la locul faptei? 10.08: Primesc un teleon de la recepție. Mi se spune că un bărbat pe nume Abelhammer mă așteaptă, iar inima Încearcă efectiv să facă o gaură În peretele pieptului meu. Când cobor, Îl găsesc stând acolo cu două perechi de patine. Dau din cap În timp ce mă apropii de el. Nu, nu știu să patinez. Da, dar eu știu. Suficient pentru amândoi. Nici nu mă gândesc. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu chip așa ales! Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă sufletul ei rebel Și printre stânci de piatră se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Va, doar că acesta nu observa marea bucurie trimisă din cer pentru că el urmărea extrem de atent pe mătușa sa care și-a scos băsmăluța roșie și cu o mișcare de mare maestru sa trântit la pământ și a acoperit o gaură de lângă tufă. Copilul a rămas foarte surprins de noile apucături ale Anetei, poate că era un joc nou, dar și mai surprins, emoționat și Înfiorat la vederea unui animăluț cu corpul lung, un altfel de șoarece, care alerga către deal
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
câte un purcel. Bunicul Ghiorghi, deposedat de pușca sa de vânătoare (cea cu o mie de povești) de către „anticriștii cari o alungat boierii cei buni” meșterea din „sârmî oțălitî” câte un laț rotund și-l fixa de o rădăcină din găurile făcute În gardul de spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ceva frumos și o stare de bine i-a cuprins Întreaga ființă, se afla În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Întreaga ființă, se afla În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura podului de pe care aluneca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
soții Hollinger. Îi știam de treizeci de ani. Ați fost actriță? — Așa arăt? Se aplecă puțin și mă bătu ușor peste mînă.) SÎnt flatată. Am fost contabilă. Foarte tînără și nemiloasă. Puneam În ordine afacerile cinematografice ale lui Hollinger - o gaură neagră În care i se scurgeau toate resursele... avea o mulțime de oameni pe statul de plată, cumpăra drepturi, dar nu turna niciun cadru. După asta, mi-a cerut să vin la compania lui imobiliară. În anii șaptezeci, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de inimă la gîndul că urma să părăsesc Residencia ca să mă Întorc În Estrella de Mar și la amintirile otrăvitoare ale incendiului de la casa Hollinger; mă tentase chiar să joc un rolișor În viitoarea montare a piesei lui Orton Prin gaura cheii(##notă - What the Butler Saw (titlul original): comedie (1969) a dramaturgului britanic Joe Orton.##). Priveam În jos pe fereastra biroului meu către piscina Înțesată de oameni, către restaurantul și terenurile de tenis care debordau de activitate, bucuros că avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îi spusese că Facebook-ul era interzis în Iran: „Asta, oficial. Că, la Teheran, nu e tânăr care să n-aibă un cont al lui. Se loghează cu decodoare, am să îți arăt într-o zi“. Era ca și cum se uita pe gaura cheii într-o casă străină: zilele lui Armin se rostogoleau fără a fi părut că sunt paralele cu zilele lui Omar. Cu atât mai puțin erau tată și fiu, ci exact așa: două fețe de pe continente vecine. Godun, care ajunsese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi fost acolo... Iepe de șișic Vara pleca. era adâncă și verde. Vântul culcase ierburile sălbatice. Frunza măselariței începea să îngălbenească. Gheorghe știa răcoarea asta care-i înfiora pielea și cerul ostenit, stins, cu lungi scame fumurii. Șobolanii ieșiseră din găurile lor și mișunau înfrigurați, tîrîndu-se după urmele sărace ale soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un șiș lung, Cu lama ascuțită, îndoit la vârf. - Doi am tăiat cu el în Mandravela! spuse cu glas subțire. Am lucrat cu Mafoame, ăl de dădea găuri în Calea Rahovei. Nicu-Piele apucă ușor cuțitul, îl întoarse și pe-o parte, și pe alta, îi trecu lama de oțel pe limbă și clipi din ochi, strîmbîndu-se: - Mișto cosor, să n-am spor! De unde l-ai pescuit? Oi fi neam
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca luat cu briciul. În locurile goale, rămăseseră câteva buboaie albe, din care mustea sângele. Iepele se smuceau nechezând, dar mâna puternică a femeii le stăpânea. Când scăpară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească a lui Oprică, dar tăceau din gură. Al Măritei se dezlegase la limbă: - Unuia-i zice Bozoncea, unuia Gheorghe. Șef peste toți e Bozon-cea. A mierlit un comisar și-a dat multe găuri. -Lau dus legat la pârnaie, dar pe drum a rupt lanțurile de la picioare și de la mâini. J)in doi pumni, a pus gardienii jos. Au tras sticleții-n el, -lau găurit, sită-i făcut, șase gloanțe are-n piele... Înfricoșătoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]