6,556 matches
-
față de numeroși factori, inclusiv apa, prezintă motive de îngrijorare privind riscurile de incendiu și explozii. Se descompune violent în contact cu apa, acizii sau alcoolii, precum și cu fosforul și azotatul de argint. Încălzit, se va descompune și vor rezulta emisii gazoase toxice de oxid de clor și oxid de sulf; totodată, este incompatibil cu materiale combustibile comune (precum lemnul, hârtia și uleiuri). Structura acidului clorosulfonic a fost demonstrată de către Dharmatti, care arătase prin măsuri ale susceptibilității magnetice că atomul de clor
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
mucoase, pielea și tractul respirator. Datorită reacției violente în contact cu apa, contactul cu ochii poate cauza arsuri severe și, dacă nu e îndăpartat imediat și complet, poate cauza pierderea definitivă a vederii. Poate cauza conjunctivită, chiar și în formă gazoasă. Expunerea la această substanță se face fie prin inhalare, fie prin ingestie; este posibil să fie absorbit de către piele dacă se permite contactul, deși proprietățile sale corozive determină un contact extrem de dureros, absorbția fiind improbabilă. În contact cu pielea, acest
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
apă imediat pentru cel puțin 15 minute, ocazional mișcând pleoapele în sus și în jos. Contactul cu pielea necesită îndepărtarea hainelor contaminate și spălarea pielii cu apă și săpun. Dacă s-a produs inhalarea acidului clorosulfonic, victima trebuie îndepărtată expunerii gazoase, ventilația trebuie asigurată; înghițirea presupune administrare de lapte sau apă, iar victimei nu trebuie să i se inducă voma.
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
închizându-se accesul aerului către scafandru. La acest tip de etaj II, clapetul fiind de tip „amonte”, se va deschide în sens contrar sensului de circulație al aerului din circuitul de joasă presiune rezultând o ușoară jenă la inspirație. Amestecul gazos expirat de scafandru va fi evacuat, prin intermediul unei supape unisens și a unui deflector, către mediul acvatic exterior. Deflectorul are rolul de a dirija bulele de gaz evacuate în apă, către părțile laterale ale vizorului astfel încât să nu fie incomodată
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
cu rezistențe gazodinamice mari, sunt factori care împiedică sau încetinesc schimbul normal de gaze din plămâni și conduc nu numai la o creștere a nivelului de bioxid de carbon, ci și la o scădere a nivelului de oxigen din amestecul gazos din plămâni apoi din sânge și celule. Hipoxia este scăderea nivelului de oxigen din amestecul respirator. Un amestec respirator este hipoxic dacă presiunea parțială a oxigenului din acest amestec, pO, este mai mică de 0,17 bar (sc. abs.). Simptomele
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
de elasticitate, conduce la ruperea acestora. Accidentul este cu atât mai grav cu cât blocarea expirației se produce mai aproape de suprafața apei, acolo unde scăderile de adâncime conduc la variații mari de volum. Principalele manifestări ale suprapresiunii pulmonare sunt embolia gazoasă, emfizemul mediastinal, emfizemul subcutanat și pneumotorax. Este cea mai gravă consecință a suprapresiunii pulmonare. Presiunea creată în plămâni împinge aerul din alveolele pulmonare în vasele de sânge de unde este transportat la inimă, iar de aici este trimis prin artere în
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
ajunge apoi în arterele care alimentează creierul blocând un vas de sânge. Se va forma un dop, „embolus”, care nu va permite sângelui să treacă mai departe prin acel vas. Țesutul creierului, din zona aferentă vaselor de sânge de după dopul gazos, nu va mai fi irigat. Acest țesut nu va putea să reziste neoxigenat mai mult de câteva minute fără a suferi leziuni ireversibile. Un scafandru care a suferit o embolie gazoasă își poate pierde cunoștința fie înainte de revenirea la suprafață
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
creierului, din zona aferentă vaselor de sânge de după dopul gazos, nu va mai fi irigat. Acest țesut nu va putea să reziste neoxigenat mai mult de câteva minute fără a suferi leziuni ireversibile. Un scafandru care a suferit o embolie gazoasă își poate pierde cunoștința fie înainte de revenirea la suprafață, fie la câteva minute după ieșirea din apă. Simptomele specifice emboliei gazoase pot apărea chiar în timpul ridicării sau după câteva momente după ieșirea scafandrului la suprafața apei și pot fi: mișcări
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
reziste neoxigenat mai mult de câteva minute fără a suferi leziuni ireversibile. Un scafandru care a suferit o embolie gazoasă își poate pierde cunoștința fie înainte de revenirea la suprafață, fie la câteva minute după ieșirea din apă. Simptomele specifice emboliei gazoase pot apărea chiar în timpul ridicării sau după câteva momente după ieșirea scafandrului la suprafața apei și pot fi: mișcări necoordonate, amețeli, paralizie, tulburări de vedere și vorbire, dureri în piept, sânge în gură, convulsii și întreruperea respirației Imediat ce se constată
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
după ieșirea scafandrului la suprafața apei și pot fi: mișcări necoordonate, amețeli, paralizie, tulburări de vedere și vorbire, dureri în piept, sânge în gură, convulsii și întreruperea respirației Imediat ce se constată că un scafandru ar putea fi victima unei embolii gazoase, acestuia trebuie să i se acorde primul ajutor, după care trebuie recomprimat într-o barocameră. Nu se recomandă recomprimarea victimei direct în apă deoarece simptomele sunt prea severe pentru a permite un tratament adecvat în apă. Primul ajutor în cazul
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
trebuie să i se acorde primul ajutor, după care trebuie recomprimat într-o barocameră. Nu se recomandă recomprimarea victimei direct în apă deoarece simptomele sunt prea severe pentru a permite un tratament adecvat în apă. Primul ajutor în cazul emboliei gazoase constă în: Este mai puțin serioasă decât embolia gazoasă. Acesta constă în aceea că aerul este împins în spațiile cu țesut din mijlocul toracelui, între plămâni, lângă inimă și de-a lungul traheii. Simptomele caracteristice sunt: dureri toracice, tulburări respiratorii
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
trebuie recomprimat într-o barocameră. Nu se recomandă recomprimarea victimei direct în apă deoarece simptomele sunt prea severe pentru a permite un tratament adecvat în apă. Primul ajutor în cazul emboliei gazoase constă în: Este mai puțin serioasă decât embolia gazoasă. Acesta constă în aceea că aerul este împins în spațiile cu țesut din mijlocul toracelui, între plămâni, lângă inimă și de-a lungul traheii. Simptomele caracteristice sunt: dureri toracice, tulburări respiratorii și leșin datorită presiunii aerului asupra inimii. Care constă
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
consideră că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente: azotul, apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și CO), hidrogen sulfurat (HS), azot (N), oxigen (O) și vapori de apă (HO). Elementele combustibile ard conform reacțiilor: Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
o planetă extrasolară. Fotografia publicată la data de 13 noiembrie 2008 a fost realizată de Telescopul spațial Hubble. Planetă, care are probabil o masă asemănătoare cu cea a planetei Jupiter, a fost denumită Fomalhaut b . Fomalhaut b este o giganta gazoasa, care orbitează la 119 UA de steaua Fomalhaut și efectuează o rotație completă în jurul stelei în 872 ani tereștri. Planetă nu este propice vieții, pentru că orbitează o stea pe moarte, care are o viață scurtă de doar 1.000.000
Fomalhaut () [Corola-website/Science/314140_a_315469]
-
rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora. În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe Legea 211/2011, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activități cade în
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
una din metodele de "tratare termică a deșeurilor". În urma incinerării se obțin căldură, gaze, abur și cenușă. Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza poluanților gazoși
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
gazoase. Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza poluanților gazoși, în special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD și benzofurani policlorinați — PCDF) produși prin ardere. Instalațiile de incinerare sunt cuptoare prevăzute cu focare cu grătar cu împingere directă sau răsturnată, cuptoare rotative, cuptoare verticale, focare cu ardere în strat fluidizat, sau cu
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
la dioxid de carbon și apă. O altă modalitate de a obține formaldehida este de a trece vaporii de alcool peste cupru înroșit adus la 300 °C. Doi atomi de hidrogen sunt eliminați din fiecare moleculă, obținându-se și hidrogen gazos, realizându-se astfel dehidrogenarea metanoulului. Alcoolul nu poate da reacții de dehidratare. În schimb, în reacție cu acidul sulfuric se formează dimetil sulfat. Formează cu acizii organici esteri, iar cu sodiu eliberează hidrogen. Reacțiile de substituție se pot realiza cu
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
Amestecul respirabil este o compoziție gazoasă omogenă formată din oxigen și unul sau două gaze neutre, utilizată în aparatele de respirație pentru scufundări, pompieri (respirație de protecție), camerele de recompresie și oxigenoterapie, submarine, costumele spațiale de cosmonaut, aparatele de anestezie etc În scufundarea autonomă amestecurile respirabile
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
saturație, case submarine și laboratoare hiperbare. Gazele neutre (inerte) folosite sunt: heliu, neon, argon; se mai pot folosi azot și hidrogen. Amestecul de respirație rezultat din combinarea oxigenului cu aceste gaze se mai numește și amestec de respirat sintetic. Amestecurile gazoase sintetice sunt utilizate în scufundare pentru evitarea unor accidente de scufundare ca narcoza azotului, hiperoxia, S.N.I.P. (Sindromul Nervos al Înaltelor Presiuni). După numărul componentelor principale din amestecul respirabil, acestea pot fi: Amestecurile binare, cel mai des utilizate în scufundare, sunt
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
parțială a oxigenului să nu depășească limita de toxicitate, pentru a se preveni apariția hiperoxiei. În scufundarea cu Nitrox se utilizează tabele de decompresie echivalente, corespunzătoare unei adîncimi mai mici decît cea reală. Tabelele de decompresie după scufundări cu amestecuri gazoase binare azot-oxigen (NITROX) supraoxigenate au apărut ca urmare a necesității utilizării unor astfel de amestecuri, în vederea creșterii duratei de lucru sub apă și reducerii duratei decompresiei, deci în vederea creșterii randamentului scufundării. Amestecurile NITROX supraoxigenate, cele mai utilizate atât în scufundările
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
prin reținerea apei de către silicagel din filtre. Sistemul de regenerare este compus în general din următoarele elemente principale: Acestea pot fi amplasate în interior sau la exteriorul incintei hiperbare. Sistemul de recuperare este o instalație cu care se reține amestecul gazos pe bază de heliu evacuat de scafandrii din chesoane sau turelă pentru a fi refolosit. Sistemul include următoarele elemente: Amestecul de gaze poate fi folosit imediat sau pentru fabricarea de noi amestecuri. Scufundarea în saturație reală în sistemul turelă-cheson se
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
adâncimi mai mari, cu durate de imersie crescute și cu realizarea unor randamente ale scufundării ridicate, aerul ca amestec respirator natural este înlocuit cu amestecuri respiratorii sintetice cum ar fi amestecurile binare azot-oxigen (Nitrox) supraoxigenate sau heliu-oxigen (Heliox), sau amestecuri gazoase ternare heliu-azot-oxigen (Trimix), la care gazele neutre sunt azotul, heliul și respectiv amestecul heliu-azot. 1878: Henry Fleuss readuce ideea unui aparat autonom de respirat în circuit închis și concepe un aparat care putea fi utilizat atât pe uscat în medii
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
ar fi recirculat oarele ce funcționează în circuit semiînchis și închis. Apar numeroase firme și producători particulari și aparate precum Halcyon, Phibian, Megalodon, Prism Topaz, CCR 2000, Inspiration, Azimuth, Mark 15, SM 1600 etc. După tipul circuitului realizat de amestecul gazos în aparat, recirculat oarele pot fi de mai multe tipuri: Alte tipuri: Marea majoritate a aparatelor recirculatoare utilizate în scufundarea sportivă, profesională, sau cu caracter civil, sunt cele cu circuit semiînchis și închis cu amestec respirator. <br/br>Recirculatoarele cu
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
până la adâncimea maximă de 450 m, are o autonomie de circa 4 ore și următoarele funcții principale: Aparatul MK 10 MOD 4 folosește oxigen pur stocat într-o butelie cu o capacitate de 532 l și gaz diluant (aer, amestec gazos sintetic sau gaz inert pur) stocat într-o butelie de 432 l . Scafandrul expiră în epuratorul de bioxid de carbon, gazul expirat trece printr-un filtru cu silicagel pentru reținerea umidității, apoi trece prin filtrul de epurare cu absorbant, pentru
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]