6,639 matches
-
strâmbătură de durere. — Ai fi de acord să mă eliberezi? Pentru mine ești o iubită, nu o roabă. Însă n-aș vrea să nu mai fii a mea. Mi-am închis mâinile peste încheieturile mâinilor ei, cu putere, ca niște gheare, ducându-i palmele, una după alta, la buzele mele. — Ai uitat de noaptea noastră la Tombuctu, ai uitat de toate nopțile noastre și de făgăduielile că nu ne vom despărți niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
replay-ul Îmi va revela indiciul care Îmi scăpase la derularea live a prăpăstioasei convorbiri. Cea mai bizară și mai șocantă afirmație a insului rămânea aceea că niște misterioși „noi” programaseră lichidarea mea și tot ei, ulterior, mă salvaseră. Din propriile gheare, cum ar veni. Absurd. Bazaconia cu asasinatul era menită În chip vizibil să mă intimideze, să mă Înfricoșeze. Nu cred că se așteptau să iau de bună toată gogorița cu siguranța mondială și, așijderea, nu-mi imaginam că sperau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându-i mamei, ridicând ușor din umeri. Am interpretat În felul meu acel dispreț, știind că oamenii aceia veniseră tocmai de la Paris În limuzina lor albastru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
juvenile, lipsite de orice merit și n-ar fi trebuit să fie niciodată puse În vânzare. Cartea (mai există din păcate un exemplar din ea În „fondul secret“ al Bibliotecii Lenin din Moscova) a meritat să ajungă o pradă În ghearele celor câțiva cronicari care au consemnat-o În niște periodice obscure. Profesorul meu de literatură din școală, Vladimir Hippius, un poet de prima mână, dar cam esoteric, pentru care aveam o mare admirație (o depășea după părerea mea, ca talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine, de ducere în nimicul din fața unei sticle de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu oare vinovat că m-am născut așa? Am cerut eu oare să mi se dea o asemenea Înfățișare? Nu! Dar nici măcar unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mărunta insulă stîncoasă. Înțelese că nu avea vreme decît să ajungă pe culme pentru a Încerca să se salveze În interiorul insulei, și se cocoță cu disperare, uitînd de pietrele care cădeau, agățîndu-se, ca și cum degetele lui s-ar fi preschimbat În gheare, de protuberanțele stîncilor, de gropi sau de rădăcinile pe care le cunoștea atît de bine. Din cînd În cînd Întorcea capul ca să verifice, În strania lumină roșiatică ce părea să fi pus stăpînire pe noapte, cum marele val creștea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea i-l Întoarse cu dragoste, și, În cele din urmă, cu toată forța și delicatețea de care era În stare, Începu să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cere iertat îmi dă fiorul singurătății ignorate. * În 1709, trupele lui Petru cel Mare înfrâng la Poltava armata lui Carol XII al Suediei. Rușii înaintau, pentru prima dată în istorie, pe teritoriul Moldovei, cu gândul de a smulge Bizanțul din ghearele turcilor. Brâncoveanu îi trimite lui Petru cel Mare o scrisoare lingușitoare în care îi făgăduiește că îi va aproviziona armata, drept pentru care primește de la țar trei sute de pungi cu galbeni. Brânco veanu își adună oștile la granița Munteniei, gata
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să vrea să vorbească după aceea. Găleata de apă rece a celui care avea funcția supremă în administrarea națiunii nu i-a făcut pe prim-ministrul și pe ministrul de interne să-și piardă curajul, nu i-a aruncat în ghearele disperării numai pentru că, de fapt, nu mai aveau nimic de care să se agațe, chiar dacă pentru atât de puțin timp. Ministrul de interne nu voise să informeze că, din cauză că se temea de posibile neregularități în actul electoral, previziune pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alcoolice. La trei fără trei minute motoarele vehiculelor care alcătuiau caravanele au fost puse în mișcare. La trei fix, așa cum fusese prevăzut, începu retragerea. Atunci, surpriză, uimire, minune nemaivăzută, mai întâi dezorientarea și perplexitatea, apoi neliniștea, apoi frica își înfipseră ghearele în gâtul șefului statului și al șefului guvernului, ale miniștrilor, secretarilor și subsecretarilor, ale deputaților, ale gărzilor camioanelor, ale bătăușilor poliției, și chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ce curiozitate, Mi-ați spus că sunteți de la poliție, mi-ați arătat o legitimație care vă acreditează drept comisar, dar, din câte credeam eu că știu până azi, poliția s-a retras din capitală de câteva săptămâni, lăsându-se în ghearele violenței și ale crimei care își fac sălaș peste tot, ar trebui să înțeleg că prezența dumneavoastră înseamnă că poliția noastră a revenit la căminul ei, Nu, doamnă dragă, nu ne-am întors la căminul nostru, ca să folosesc expresia dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi și gheare la un loc și visul de zbor se încheia în oasele roasele de canini Atunci oamenii deveneau metafore contemporane poemului într-o dungå de clopot rostit și ceasul solar se întorcea în umbrele timpului. Atât de ușor ca o lespede
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
ei accesoriu era un luciu de buze roz-pal pe care și-l ducea la buze la fiecare cinci secunde. Pielea ei era de o paloare bolnăvicioasă, iar părul aproape la fel de deschis la culoare. — Fir-ar să fie, deja a pus ghearele pe el Marci Klugerson, oftă Lauren, În timp ce ne apropiam. S-a Întors și s-a oprit o clipă, apoi și-a coborât vocea și a șoptit: Să fiți drăguți cu Marci. Pare inocența Întruchipată, dar e o mare bârfitoare - aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a fi? Sophia era mult prea deșteaptă Încât să facă Întocmai ceea ce părea să facă. Mă chinuise pe mine cu flirtatul ei cu Hunter, distrăgându-ne astfel atenția lui Marci și mie de la adevărata ei misiune - aceea de a pune ghearele pe Christopher. Poate că stătusem prea mult În preajma proaspetelor divorțate și ele mă influențaseră În rău. Erau paranoice când era vorba de bărbați, nimic surprinzător În asta, și mă transformaseră și pe mine Într-o paranoică. În mod sigur, comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Iulia Adalmina Medeleanu Floare, floare de pădure, Frântă de atâta ploaie, Ofilită, arsă-n gânduri, Floare,floare de pădure... Câine, câine alb și slobod, Frigul mi te-a prins în gheare Și-ai pierit, fără să urli, Câine, câine alb și slobod... Aripi, aripi de țărână, Visuri sub călcâi strivite... Strigăt ultim către oameni Aripi, aripi de țărână...
Așa sunt eu by Iulia Adalmina Medeleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/332_a_613]
-
pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de a se elibera. Harry era omul care îl salvase din ghearele anonimatului, de aceea Harry avea să rămână agentul lui pe viață. Harry își descoperise primul și singurul artist important și, în următorii opt ani, creația lui Smith avea să asigure solvabilitatea galeriei. După succesul expoziției din 1976 (toate cele 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
țuică. Însă n-am putut mânca, o neliniște îngrozitoare mă strângea de gât. Am trecut de niște ciori care se decupau bine în albul drumului. Nu și au luat zborul, și-au văzut de treabă, croncănind și lăsând desene cu gheare, în zăpadă. — Mie-mi zice Betre... a spus omul, mama era venită din Rusia. — Petre? — Da, Betre, Betre, a țipat el, de parcă aș fi fost surd. Aștepta reciprocitate. Plictisit de tăcerea mea, a trecut la interogatoriul direct. — Matale din ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
căruia nu i-a venit încă sorocul eliberării. Epoca noastră dispune de confort, nu și de repere valorice. Energia umană s-a concentrat spre tehnică. Iar de acolo se prelinge spre alienare. Epoca modernă a venit cu dezordine afectivă. În ghearele mass-mediei, mapamondul devine thriller ori telenovelă. Alienarea este produsul secundar al progresului. Dezechilibrele planetare pot face ca „ameliorarea” speciei umane să fie împinsă până la dispariție. Arta este tot mai încifrată. Pentru că nici vremurile nu sunt altfel. Purtăm fiecare, ca pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nările în diferite direcții sau, pur și simplu, să se odihnească. Tălpile picioarelor băgase groaza în vânători. Ele se prelungeau cu câte trei degete. Fiecare deget era mult mai lung decât brațul unui om și avea în față câte o gheară, ascuțită și încovoiată, cu care-și sugruma adversarul. Dacă îl prindea cu cele trei gheare, era terminat. Îl arunca direct între fălcile ei uriașe cu care, când le-ar fi închis, l-ar fi zdrobit într-o singură secundă ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în vânători. Ele se prelungeau cu câte trei degete. Fiecare deget era mult mai lung decât brațul unui om și avea în față câte o gheară, ascuțită și încovoiată, cu care-și sugruma adversarul. Dacă îl prindea cu cele trei gheare, era terminat. Îl arunca direct între fălcile ei uriașe cu care, când le-ar fi închis, l-ar fi zdrobit într-o singură secundă ca pe un simplu șobolan. Datorită unei greșeli fatale, unul din ceată deja a căzut pradă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de nasturii de la haină sau de la pantaloni, de urechi sau de nas, să-ți bage în ochi ghearele lor spurcate și să te stuchiască în față! Ție să nu-ți fie frică, nu-ți pot face nimic, nu mai au nici o putere asupra ta! După ce cântă cocoșul și se crapă de ziuă, dracii speriați dispar de mama focului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]