7,204 matches
-
am strâns cu putere în brațe. A rămas puțin surprins. Ne-am întins pe gazon și am stat de vorbă despre muzică, despre operă... Apoi am făcut baie. Ne fugăream prin apă, ne apropiam unul de celălalt, ne depărtam în grabă - și așa de mai multe ori. Ne-am și sărutat chiar. În sfârșit, am traversat lacul pentru a merge acasă... După-amiază i-am răspuns Infantelui și m am dus să expe diez scrisoarea la poștă. Intrat la Monsenior, am pus
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
meu drag, vagabond fără casă și fără stare ce ești! Te sărutăm - Mama ta, totdeauna neliniștită, și Tata, totdeauna liniștit. Te aștept pe 17 neapărat! Mama Septembrie 1953 Telegramă Vino București luni 14 dimineața, prezența obligatorie la facultate. Mama. În grabă mi-am strâns lucrurile pe care le mai aveam în Casa cu Turn și, aproape fără să mai apuc a-mi lua rămas-bun de la ospitalierele gazde, am fugit la gară. Mihai urma să mai rămână câteva zile la Dinu, până la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și sleită de grabă, oboseală și diferite simțăminte ale datoriei, între care nici dânsa nu mai reușește să se mai împartă, Mama s-a supărat... Ne-am certat pentru prima oară de la întoarcerea mea. Îmi pare rău... și totuși, trebuie să știi și să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
recupereze timpul pierdut. Mereu în lipsă de timp, mereu preocupat de marea lui vocație - tălmăcirea muzicii -, cel mai dăruit muzicolog al acelui timp, Mihai, era nevoit să se mulțumească doar cu expe diente trecătoare, oferite de hazard și consumate în grabă, date fiind împrejurările, dar mai cu seamă precaritatea specimenelor în chestiune... Pentru că, printre nenumăratele lui calități, Mihai avea și un mare defect, foarte bărbătesc: o totală incapacitate de cunoaștere instinctuală a oamenilor cu care venea în contact. Nu știa să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le purta cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu percepea nicidecum detaliile particulare ale primei strofe - pajiștea, iarba, culesul florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la grabă. Cântau tot mai tare, mai lătrat, mai iute cu cât textul se apropia mai mult de momentul când Conducătorului i se dăruia floarea, iar el zâmbea. Cântecul consuma cu vara o strofă, dar îți interzicea intuirea peisajului dintru început, de unde
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului." Amin. (David, 21:30) Mama se străduise să împartă echitabil minuscula mămăliguță în șapte porții egale. Mâncam încet, fără grabă, cu atenție, cu pietate, parcă am fi consumat din coliva celui condus pe ultimul drum. Da. Chiar așa. "Dum manducatis vultus hilares habiatis" (Proverb latin) (Cât timp vei mânca vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam, așa, aiurea, fără poftă, fără convingere, cu anevoie. Luam câte o boabă încet, nehotărâți, fără grabă; o mestecam, apoi o înghițeam fără voia noastră, fără participarea noastră conștientă și activă, ci doar ca o reminiscență a unui reflex necondiționat care se deteriorase grav, pierzându-și din virtuțile inițiale energia și forța caracteristice, tinzând spre anulare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de planton! Imposibil de descris în cuvinte, mă simt ca un sabotor al sistemului. Remember: prostie organizată, prostie cu metodă. S dă "alarma" în unitate, către ora 5 dimineață, ca să apuce să doarmă totuși puțin domnii ofițeri. Ieșim îmbrăcați în grabă și nespălați pe betonul din curtea unității. Suntem obligați să întindem inventarul nostru mizer pe foi de cort și să așteptăm vizita comandantului de unitate. Plouă mărunt, este frig, umed, curtea unității seamănă cu un talcioc din piața Obor. Comandantul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dea semne de uzură. Exuberanța acestor tineri-adolescenți îmi face aproape rău, mă comport ca un spectator în fața bucuriei de a trăi a altora. Eternul și complet inutilul ritual al schimbului de numere de telefon sau de adrese e-mail, notate în grabă pe bucățele de hârtie uitate prin buzunare, mă indispune. Ce rămâne însă ? Imensul regret al despărțirii de unii oameni cu care știu sigur că m-aș fi înțeles foarte bine dacă am fi locuit împreună, lucrat împreună etc. Persoane pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne-au scos cu ciomagul din sat. Mama ne-a dat la fiecare copil (de 11, 9 și 5 ani ani) câte o bucceluta iar ea a luat bucceluta mare și vacă (care să ne hrănească) și am plecat în grabă, dar în drum ne aștepta un rus; vroia vacă. Mama s-a opus. Rusul a lovit-o cu bestialitate și am rămas numai cu bocceluțele cu care am ajuns, pe jos, în satul Zvoristea; unde am trăit din ceea ce a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
așeza lângă marile date istorice, sub un sigiliu nemuritor de glorie.“ („Istoria în inimile noastre“, Gazeta literară, 10 martie 1960) „Ar însemna din partea mea o trufie nemărginită să încerc să dau aprecieri de ordin axiologic acestui document; țin, mai de grabă, să vă comunic câteva stări de sentiment. Am avut impresia unui document fundamental pentru că reprezintă o sinteză, ca întreaga gândire Ceaușescu, o sinteză a gândirii întregului popor, în ce are el mai bun, mai înalt și mai devotat cauzei revoluțieiă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o situație ridicolă: ei ba acuză socialismul că este imoral și inuman (unii existențialiști ca Sartre și reprezentanții «socialismului etic»), ba susțin că marxismul nu este decât o etică, o doctrină «mesianică» (alți existențialiști ca Albert Camus, Calvez etc). În graba de a calomnia socialismul se pare că orice argument este bun și că astfel de contradicții strigătoare înlăuntru ideologiei burgheze nu-i tulbură pe apărătorii orânduirii burgheze...“ (Gazeta literară, 12 februarie 1959) GURGHIANU Aurel „Secretarul general al partidului, președintele republicii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă în fața blocului, acoperiți cu pături apucate în grabă de părinți când a început urgia. Abia venisem dintr-o vizită și tata meșterea ceva la televizor, când a și zburat de-acolo, n-am mai apucat să văd când a prins-o și pe aia mică de-o aripă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
luă băgă sama și făcu un pas mai puțin prevăzător, că deodată simți că lunecă, iar în încercarea Sa de a-Și recăpăta echilibrul, scăpă sacul din spate, care se dădu de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării la drum, Domnul cel Mare nu-l legase tocmai cum trebuie, și-l răsturnă. Iar toate darurile I se prăvăliră de-a dreptul în râul ce se se ducea zglobiu și frumos gâlgâitor, la vale. Marele și Bunul nostru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
artă a constructorilor de drumuri, realizată cu multe eforturi, cu multe sacrificii umane în scopul creării unei legături rutiere mai directe între sudul țării și podișul Transilvaniei. Lucrarea se va dovedi impracticabilă bună parte din an, ea satisfăcând mai de grabă ambițiile faraonice ale unui conducător de țară, recunoscut de popor la vremea lui ca paranoic și megaloman. Cu valorile umane și materiale sacrificate aici, statul român ar fi putut realiza în perioada aceea multe obiective cu adevărat utile acestui necăjit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
petrece împreună clipele frumoase pe care le încearcă orice pereche de tineri ce abia și-au unit destinele datorită exclusiv sentimentelor ce și le împărtășeau reciproc. Dar stupoare. Pilu lui Gheorghe Budac, feciorul care-i adusese până aici, uitase în graba cu care s a zorit să plece la drum, tocmai cheia cu care ar fi trebuit să deschidă porțile fericirii lor. - «Nu-i bai, zise feciorul ce la drum se arătase, dacă nu prea vorbăreț, altfel foarte destoinic, merg fain
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în Ploiești și că era asistentă medicală. În seara respectivă nu s-a întîmplat nimic, doar am dansat ceva mai mult, dar ne-am dat întîlnire a doua zi, pe plajă, în zona Obeliscului. Aveam timp destul, nu era nici o grabă ! (Venisem la mare cu două zile înainte.) A doua zi urma să aflu însă că nu aveam timp destul, fiindcă tipa pleca seara, cu un tren pe la ora unsprezece. Am făcut plajă pe același cearșaf, ne-am bălăcit în mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă, truditorii își
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
era exclusă. Cei ce doreau să fie treziți înainte de a suna deșteptarea trebuiau să-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne dezmeticim din somnul profund, ne echipam în grabă și ieșeam în îndrăgitul parc unde, în concertul matinal al păsărelelor și sub mângâierea binefăcătoare a razelor călduțe ale soarelui, ce se strecurau printre coroanele dese ale copacilor, repetam cu glas tare lecțiile. Cu mintea limpede, în aerul tare al
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să-i povestească amănunțit tot ce-a făcut pe parcursul celor patru ore. Printre altele, învățătoarea le-a prezentat copiilor abecedarul și aritmetica și le-a făcut recomandări cum să le folosească și cum să le păstreze. A doua zi, în graba pregătirilor pentru plecarea la școală, mama i-a cerut fetiței să explice imaginile de pe coperțile cărților. Era o verificare a modului cum și-a însușit noua școlăriță „prima lecție”, prilej cu care i-a strecurat și un îndemn: la școală
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai ajuns în satul respectiv de aproape patru decenii, când le-am botezat primul copil. Profitând de o bucată de zi cu vreme bună, mi-am scos autoturismul la plimbare și, în mai puțin de o oră de mers fără grabă, am ajuns la destinație. Din ulița acoperită cu un consistent așternut de macadam, unde mi-am parcat mașina, casa pe care o căutam abia se zărea prin păienjenișul de pomi, vița-de-vie ridicată pe șpalieri, flori agățătoare și vegetație spontană înaltă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se limpezească și să i se orânduiască ideile. Este o practică întâlnită la mulți mânuitori ai condeiului, la cei care își respectă blazonul și nu fac rabat calității scriiturilor lor. Drumul de câteva ore cu trenul personal, ce merge fără grabă, cu multe opriri în haltele și stațiile aflate la mici distanțe între ele, îi permite profesorului, îndrăgostit de priveliștile familiare, ce l-au încântat în nenumăratele sale deplasări acasă, să mediteze și să-și contureze forma finală a volumului nedefinitivat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu bănci îmbătrânite, incomode și murdare, soarele pătrunde anevoie prin geamurile încețoșate de fumul și praful ce le-au acoperit. Călătorii, puțini la număr, cu genți și sacoșe de toate felurile, își ocupă locurile preferate, pe care le părăsesc în grabă când se apropie de stația sau halta unde trebuie să coboare. Câte unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acolo sosirea troleibuzului care să-l ducă până la prietenul său. Dificultățile de vedere îl împiedică să vadă de la distanță numerele afișate pe parbrize. Trebuie să întrebe mereu pe altcineva ce număr de troleibuz sosește în stație. Agitația și înghesuiala, precum și graba șoferilor, l-au făcut să rămână multă vreme în acel loc. Sătul de atâta așteptat și de stat în picioare, și-a amintit că este un tramvai care îl poate duce până în apropierea străzii unde locuiește amicul său. Cu pași
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]