7,802 matches
-
și și-a luat tălpășița cu briliant cu tot. Când s-a căit, era prea târziu. Revoluția maximalistă Îi risipise pe toți În lumea largă. Mai Întâi Într-o localitate din Africa de Sud, apoi Într-alta din Brazilia, o bandă de hoți a vrut să-i ia juvaerul. Nu le-a mers: bărbatul făcea ce făcea și-l punea la adăpost; nu-l voia pentru sine; ținea să-l Înapoieze doamnei. După ani și ani de umilințe, a aflat că doamna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-l punea la adăpost; nu-l voia pentru sine; ținea să-l Înapoieze doamnei. După ani și ani de umilințe, a aflat că doamna se afla la Buenos Aires; era primejdios să voiajeze cu briliantul, dar nu a dat Înapoi. Hoții l-au urmat În tren: se travestiseră, unul În călugăr, unul În militar, unul În provincial, iar altul Își sulemenise chipul din gros. Printre pasageri se afla un compatriot de-al nostru, cam smintit, un comediant. Cum Își petrecuse Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l mântui. A hotărât să se lase omorât și să piardă briliantul, pentru a-l mântui. Îi vorbiseși de cazier: a priceput că, dacă-l omorau, aveai să fii primul suspect. În a patra noapte, a arătat două etuiuri, pentru ca hoții să creadă că erau două briliante, unul adevărat și unul fals. L-a pierdut sub ochii tuturor, lăsându-l În mâinile unui ageamiu Într-ale jocurilor de cărți; furii și-au Închipuit că urmărea să-i facă să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umbra tuturor chinezilor care debarcau. Dar asemenea târcoale poate da atât cel care caută cât și cel care se ascunde. Tu ai sosit primul la Buenos Aires; apoi și-a făcut apariția Tai An. Oricine ar putea crede că tu erai hoțul, iar el - urmăritorul. Dar chiar doctorul a zis că Tai An a zăbovit un an În Uruguay, Încercând să vândă clătite. Deci, după cum vezi, primul sosit În America a fost Tai An. Uite ce-i, am să-ți enumăr toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Uite ce-i, am să-ți enumăr toate câte Îmi sunt limpezi acum. Dacă dau greș, Îmi vei spune „ai dat-o-n bară, frate“ și mă vei ajuta să Îndrept greșeala. Dau ca sigur faptul că Tai An e hoțul, iar tu - misionarul: dacă nu, povestea n-are nici un chichirez. Prietene Fang She, de multă vreme tot Împrumuta Tai An trupul tău. Și chiar din pricina aceasta schimba fără răgaz nume și sălașul. În cele din urmă, s-a afanisit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când el dădea să scoată juvaerul din tainiță. Dar Tai An nu murea de grija asta. Lui i se năzărise să te salveze. Ajutorul lui poate fi interpretat În două chipuri. Cel mai simplu e să cred că tu ești hoțul și că el te-a salvat pentru ca taina să nu se ducă pe apa sâmbetei o dată cu domnia ta. Dar, după mine, Tai An a făcut-o doar nu-i vei mai ține umbră; ce mai, ca să-ți cumpere conștiința, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai, ca să-ți cumpere conștiința, ca s-o zic pe-a dreaptă. — Așa e, a recunoscut cu simplitate Fang She. Dar eu nu m-am lăsat cumpărat. — Prima presupunere nu mi-a convenit, a continuat Parodi. Chiar dacă tu ai fi fost hoțul, cine s-ar fi putut teme că taina avea să moară o dată cu tine? Bașca, dacă Într-adevăr ar fi existat vreo primejdie, și-ar fi făcut apariția doctorul, ca o telegramă, cu ghiveciul cu flori și tot tacâmul. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care nu-i pot Înghiți pă muscali! Am Întrebat jalnic: — Cum adică, domnu nu-i un gaucho evreu? — Parcă parolez cu pereții. Nu ț-am lămurit șozu? Mai mult, Îți spun: am conceput tomu ca pă o ghioagă contra la hoții și bișnițarii care a pus cruce la orce gaucho pă bune și nu i-a lăsatără nici baremi să-și tragă sufletu. Asta Înseamnă să-ți faci singur harakiri; nime nu poate Înota În contra la corent. M-am supus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în conștiința oamenilor este datul unei ființe alese care poate practica această meserie aleasă. Perpetuarea vechii idei de atractivitate în defavoarea realului poate duce la afectarea, în timp a unei imagini, respectiv a imaginii religiosului. Nu este puțin lucru ca un hoț să se dea preot, iar acest subiect să deschidă edițiile jurnalelor tv. Un asasin care se dă drept președinte poate fi subiect de presă, fără a afecta imaginea de ansamblu a instituției prezidențiale, în schimb un fals teolog, o falsă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
prea repede. Pînă nu murea cineva, găurit de pușcoacele bandiților, totul putea fi luat în joacă. Doar gazetele puneau paie pe foc făcînd din Cocoș omul care ar putea răsturna guvernul. Se distrase și el de joaca asta de-a hoții și vardiștii, pentru unul care lucra în Serviciu lucrurile erau clare, totul era cusut cu ață albă, care se vedea de la o poștă. N-ar fi băgat mîna în foc pentru nimeni, dar putea spune liniștit că dacă nu jandarmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase, a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică în buzunar, dar nu l-a nimerit, a bîjbîit cu degetele, apoi a renunțat și s-a întins pe burtă, pufnind pe nas. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
succes care arăta că lucrurile devin grave. Comedia, carnavalul, risca să devină o adevărată tragedie. Priviți cu oarecare îngăduință și mai ales fără prea multă profesionalitate ce puteau însemna 300 de caraghioși care se jucau de-a conspirația, de-a hoții și vardiștii. Purtau uniforme, scriau proclamații, își agățau în piept insigne și la șold pumnale, se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
habar de rolul prințului în complot, în schimb, șefii lor de la Vladia se adresau lui Basarab Cantacuzino ca unui adevărat inspirator, sfătuitor și organizator de căpetenie. Spre deosebire de agitația și mascaradele tinerilor, uniforme de bîlci, întruniri la berărie, joaca de-a hoții și vardiștii în parcul de la Șosea, colonelul Stoicescu și adjunctul său, un ins sinistru, se pare Artur Stavri, se dovediseră oameni de acțiune, dornici să pună în practică repede și eficient, convingător chiar, partea lor de plan. Din documentația oferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
câtva timp, până vine catastrofa... Și când vine, când cel căruia i te dăruiești surâde altcuiva, da, cu acel surâs divin care ți-a furat sufletul, ce poți să mai faci, cum să-ți iei sufletul înapoi, ce faci cu hoțul sau hoața căreîa puțin îi mai pasă de dăruirea ta!? Reveneam cu intenția s-o ironizez pe uimitoarea actriță și ea mă asculta cum râd cu nepăsare, orgolios... O vedeam cum își schimba coloratura glasului, timbrul devenea confesiv și coborât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Poate nu se rup, că nu știi care e mai nou și care e mai vechi. La noroc! Ciocnirăm halbele și băurăm. - Ce înseamnă ocazie, îl întrebai. Adică de unde le iau? - Dă-i nabii, zise, toate sunt de furat. Vin hoții, sparg o casă și pe urmă le vând aici pe câteva sute de lei. - Și ăia de la care se fură nu pot veni aici să le recunoască? - Nu, că le schimbă, le mai vopsesc, știu ei ce să le facă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de la care se fură nu pot veni aici să le recunoască? - Nu, că le schimbă, le mai vopsesc, știu ei ce să le facă... Nu le scot repede la vânzare, până uită păgubașul. De-aia le vând ieftin, fiindcă nici hoțul nu se tocmește. Crezi că ți-l vindea el cu o mie de lei dacă nu-i convenea? - Și poliția, zic, nu poate să-i prindă? - Poliția nu se bagă, le dă și lor o parte din bani ca să-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
clasă și în dormitor stilouri, cărți și chiar flanele, zicea că sunt ale lui, dar era un consens, când îl prindeam îi trăgeam pumni în cap, el răbda, nega în ciuda evidenței și noi îl iertam tocmai fiindcă știam că e hoț, rămânea între noi, nu-l reclama nimeni. O dată a purtat pantofii altuia câteva săptămâni. Păgubașul năvălea asupra lui, era târât pe jos, bumbăcit zdravăn, dar pe urmă se ridica, răspundea la înjurături, mereu cu un surâs și o sclipire vicleană
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe urmă se ridica, răspundea la înjurături, mereu cu un surâs și o sclipire vicleană în ochii lui care se înecau parcă în sudoare. Nu învăța nici bine, nici prost, făcea parte din galeria de tipi ai clasei, el era hoț, altul era gras și onanist, Tănase era tocilar, Enache era uriaș, afabil, Ene avea tot timpul ochii cât cepele, Amuza misterios, avea aerul să ne spună că el știa secrete mari, vorbea puțin dar în doi peri, echivoc, impenetrabil. Bârzoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lucruri, cunoscîndu-le toate fețele, și după felul bătrânicios cum îi fugeau privirile, fără să comunice de îndată ce vedea. Îi dădeam pumni în spinare să vorbească, să răspundă când îl întrebam: "Cum dracu ai ajuns tu în școală? De învățat înveți prost, hoț ești și ai și bursă ca Dobrinescu!" Își arăta dinții într-un surâs încremenit, încă inocent, și nu zicea nimic. Pentru fete nu manifesta nici un interes ca și când le cunoștea el, știa câte parale fac. "Tu, să ajungi învățător? exclamam eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ticălos! El nu vedea că fetei nu-i plăcea? Sau vedea și poate tocmai de-aia mă ura? (Mai târziu am aflat că până la urmă s-a însurat cu ea.) - Da, trebuie să pleci, îmi confirmă într-o zi gândul hoțul de brioși și biscuiți, fostul student, cel cu gândul la pensie, în timp ce ne mâncam într-o pauză iaurtul de la chioșcul Herdan. N-aștepta, zise el, să vie Bosch să-ți spună, dacă îți dai demisia o să fie mulțumit și o să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
patru-cinci ani au introdus infracțiunea de corupție în categoria celor pentru care legea permite efectuarea de interceptări. — Adevărul e că într-o țară ca România, cu un know-how avansat în furt, ești obligat să avansezi în tehnicile de prindere a hoților. — Să ai riposta pe măsură. — Deci, nu sunteți de acord cu afirmația că suntem mai catolici decât papa, în Europa, deoarece ne-am trimis un fost premier la închisoare. Nu, nu. Eu susțin ideea că abia acum societatea românească are
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
și să schimbi totul doar fiindcă așa ți se năzare ție. Stevie își scoase creionul albastru, semn de rău augur. — Nici prin gând nu-mi trece. Royal Hospital se afla într-o zonă colorată din East London, populată cândva de hoți și prostituate, iar acum de bancheri și agenți de bursă. Unii oameni duceau dorul faunei de dinainte. Se dovedi că profesorul Fay avea o coamă de păr negru ciufulit, o sclipire ciudată în ochi și genul de chip blazat, înțelegător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nicolae Manolescu susține mai departe că geniul lui Sadoveanu este unul al variației pe aceleași patru mari teme: călătoria, vânătoarea, pescuitul, actul însuși al povestirii și pe un număr la fel de restrâns de motive: suferința ascunsă produsă de o nedreptate socială, hoțul, haiducul sau străinul misterios, patima erotică & boierul seducător, plictisul provincial & satira mahalalei, a funcționarilor și a notabililor târgului și, în fine, motivul singuraticului (pădurar, vânător sau pescar). Aproape toate motivele enumerate mai sus implică o doză de însingurare socială, nemaivorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și schițe, deși doar din motive editoriale selecția noastră nu este mai cuprinzătoare. Antologia ar fi putut să se întindă fără probleme preț de încă - să zicem - zece titluri. Dincolo de subiectivitatea inerentă și de arbitrar (până la urmă, am selectat povestirea Hoțul, și nu excelenta schiță Străjerul, Cozma Răcoare sau Județ al sărmanilor, de pildă), am urmărit ca textele să sugereze, chiar să facă vizibile elementele esențiale ale scrisului sadovenian, recurența temelor, precum și transformările, evoluția stilului narativ și a concepției artistice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și cele dintăi raze ale răsăritului fulgerară spre negurile depărtării. VItc "VI" Dragostea mea a durat până cătră începutul toamnei. Veneam înainte de revărsarea zorilor pe Iezer, pe furiș ca un hoț, ocoleam pe departe satul, legam calul la marginea stufăriilor și, cu inima bătând, ca totdeauna, mă îndreptam spre ascunzișul cunoscut. Pe bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe sus un freamăt de aripi sau un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]