6,354 matches
-
Ași" (cf. infra, subcapitolul 2.2) și al XIX-lea, către Khvarenahxe "Khvarenah". Chiar și scrierile yașt, dintre care trebuie să le amintim pe cel către Haoma (despre care s-a vorbit și la care se adaugă Yasna 9-11) și imnul către Sraoșaxe "Sraoșa" (cf. infra, subcapitolul 2.2) compus din Yasna 57 și Yașt 11, conțin elemente de interes din punct de vedere istorico-religios: cel de-al VI-lea, dedicat Soarelui, și cel de-al VII-lea, dedicat Lunii, al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
14) și despre soarta sufletului după moarte; Frahang ș ½șm-¶k, „cunoașterea a unu (În avestică) - unu (În pahlavi)”, vocabular avestico-pahlavi; Âfrșn ș Zardușt, „binecuvântarea lui Zoroastru”xe "Zoroastru", preamărirea lui Vișt³spa,xe "Vișta>spa" rostită de Zoroastru; Wișt³sp Yașt, „imnul lui Vișt³spa”; N¶rang ș Âtaș, „precepte despre cultul focului”; Va¶th³ nask, „cartea cunoașterii(?)”; alte fragmente variate se găsesc În parte În edițiile și traducerile din Avesta, mai ales În ediția lui N.L. Westergaard și traducerea lui J. Darmesteter
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1905; Duchesne-Guillemin, 1948; Humbach, 1959 și 1991; Lommel 1971; Insler, 1975; Kellens-Pirart, 1988, 1990 și 1991; pe lângă cele ale Yasna 28, Lentz, 1955 și Yasna 33, Schmidt, 1985); există și traduceri ale Yașt În Întregime (Lommel, 1927) sau ale unor imnuri individuale (vezi referințe bibliografice În Kellens, 1989e, p. 43, și Panaino, 1990a). 2. Literatura pahlavitc "2. Literatura pahlavi" Textele religioase pahlavi, care apar În mare parte În secolul al IX-lea d.Hr., sunt, fără Îndoială, după Avesta, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a). Desigur, antropologia religioasă și psihologia complexă a Iranului antic sunt premise indispensabile pentru Înțelegerea vieții umane după moarte. Ființa umană se Împarte, după un vechi imn avestic (Yașt 13, 149), În ahu, d³en³, baodhah, „percepție”, urvan, „suflet” și fravași, iar după Yasna 55, 1, În g³etha, „viu”, tanu cu asti, „corp cu oase”, ușt³na, „suflet vital” (care nu supraviețuiește morții), kehrpa, „formă”, tevșșș, „forță fizică”, boadhah
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dă naștere unui nou lexem mitra„prieten”; astfel Înțelegeau indienii numele zeului lor. Pentru a observa diferența complementară a lui Mitraxe "Mitra" față de partenerul său din prima funcție, este suficient să comparăm strofele citate mai sus cu câteva strofe din imnul Rig-Veda III, 59: 1 Mitraxe "Mitra" („Prietenul”) este numit astfel pentru că face În așa fel Încât oamenii să se organizeze; Mitra a sprijinit mereu Pământul și Cerul ș...ț. 2 ș...ț Omul nu este ucis, nu este urgisit de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antinomii Între divinitățile primei funcții, pentru că natura și modul lor de a acționa sunt complementare: poeții vedici Îi compară pe unul cu noaptea, iar pe celălalt cu ziua și sunt atât conștienți de această complementaritate Încât, de cele mai multe ori, compun imnuri În onoarea amândurora și Își alcătuiesc numele din compusul mitr³varuña-. În Iran, mazdeismul originar renunță la vechii zei indo-iranieni și recunoaște o divinitate unică: ahuraxe "ahura" mazd³ (sau mazd³ ahura), care Înseamnă „Domnul Înțelept”. Această definiție, care devine abia mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sunt deci, de exemplu, medici foarte pricepuți care știu să vindece orbirea, degradarea fizică sau fracturile, fac albinele să dea miere, vindecă sterilitatea vacii și o fac să dea lapte din belșug. Este deosebit de semnificativ faptul că În mai multe imnuri vedice sunt descriși arând ogorul cu un plug tras de un lup, imagine care exprimă probabil capacitatea lor de a transforma pozitiv ceea ce, prin propria natură, ar putea fi o amenințare la bunăstarea materială a omului. Călătoresc Într-un car
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tras uneori de cai, iar alteori de păsări colorate, tocmai pentru a sublinia natura non-militară a acestuia. De asemenea, nu este o Întâmplare faptul că, În Grecia, zeița iubirii are un car identic, așa cum apare descris de Sapho Într-un imn Închinat Afroditei: Lăsând casa tatălui, ai venit, În carul tău de aur; păsări frumoase și iuți te poartă pe pământul negru, bătând neîntrerupt cu aripile aerul cerului (vv. 7 sqq.). Și religia iraniană prezoroastriană cunoștea cu siguranță aceleași divinități majore
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întrebare: exista o Împărțire socială În epoca indo-europeană? La Începutul anilor ’30, atât Dumézil (1930), cât și Benveniste (1932) au studiat problema stratificării sociale și au descoperit o analogie perfectă Între situația vedică și cea avestică. Am văzut deja În imnul rigvedic X, 90, 12 că Împărțirea cvadripartită a societății indiene este văzută ca fiind rezultatul jertfei și Împărțirii ulterioare a Omului Primordial: din gura sa se naște preotul (brahman-), din brațele sale, războinicul (r³janya-, kÌatrya-), din coapsele sale producătorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indiene este văzută ca fiind rezultatul jertfei și Împărțirii ulterioare a Omului Primordial: din gura sa se naște preotul (brahman-), din brațele sale, războinicul (r³janya-, kÌatrya-), din coapsele sale producătorul de bunuri (vaifqya-), din picioarele sale slujitorul (fq¿dra-). Un imn mai vechi (Rig-Veda VIII, 35, 16) demonstrează Însă că această Împărțire cvadripartită se bazează pe o Împărțire inițial tripartită: Întăriți esența sacrului și Întăriți rugăciunile ș...ț. Întăriți esența războiului și Întăriți-i pe războinici ș...ț. Întăriți vacile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ostile vărsării de sânge, chiar și animal; dar nu trebuie supraevaluat, așa cum se Întâmplă adesea, refuzul jertfei sângeroase atribuit culturii indiene și zoroastriene. Nu trebuie să se uite că parsii mai practică Încă jertfirea țapului (Boyce, 1986, 173) și că imnurile rigvedice vorbesc despre jertfirea animalelor. Ideea că jertfa sângeroasă Își are fundamentul În nevoia de hrană a zeilor este, cu siguranță, târzie, nefiind scutită de dezvoltări comice (este suficient să ne gândim la felul În care o folosește Aristofan În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spenta-, „sacru, sfânt”; 6) termenul rus vopit’, a „invoca”, corespunde avesticului ufyeimi, „eu invoc”; 7) termenul rus zvat’, „a invoca”, corespunde avesticului zbay³ , „eu voi invoca”; 8) termenul rus gatat’, „a vorbi misterios”, poate fi confruntat cu termenul avestic g³th³, „imn sacru”; 9) cuvântul rus åașa, „cupă”, are corespondent doar În limba pahlavi, *åașak, cu aceeași semnificație (care se continuă În armeanul åașak, din nou cu același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis”, corespunde avesticului ray-, „beatitudine”. La fel de interesant este și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai utilă. Această sfântă a avut mereu un loc important În pietatea irlandeză: Împreună cu Patrick - În privința acestuia merită discutată importanța pe care a avut-o În evanghelizarea Irlandei, nu neapărat din punct de vedere istoric - ea este preamărită Într-un imn ca „unul dintre cei doi stâlpi ai Împărăției șCerurilorț”, iar În alte texte este alăturată sau chiar o Înlocuiește pe Maria, ca „mamă a lui Isus”. În ceea ce o privește, este Însă suspect faptul că nu există nici o atestare antică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Odin În legătură cu evenimentul sacru și misterios al morții și a ceea ce urmează după moarte, la fel cum se Întâmplă și cu Varuñaxe "Varun{a" În India, și el zeul lumii de „dincolo”; ne putem gândi la versurile Închinate Într-un imn vedic defunctului: Vai, vai de vechile căi, pe care au mers strămoșii Înaintea noastră. Pe cei doi stăpâni care domnesc și se bucură de toată libertatea, Îi vei vedea: Yamaxe "Yama" și zeul Varuñaxe "Varun{a" (Rig-Veda, X,14,7
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise cântarea [...] de exaltare extatică” (Contra domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist se păstrează forma canonică - succesiunea a trei feluri de imnuri, ca și aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
și tălmăcitor al mineielor, punând la contribuție traduceri din vieților sfinților făcute de Dosoftei, Radu Greceanu și episcopul Damaschin, F. este original în transpunerea literară a „cântărilor” religioase și rămâne autorul incontestabil al prefețelor. În prefața pe aprilie, înalță un imn pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
, monahul (a doua jumătate a sec. XIV - începutul sec. XV), autor de imnuri religioase. Logofăt - se presupune - în divanul domnesc și apoi monah, F. este în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân primul autor cunoscut din Țările Române al unor cântări bisericești. Menționat ca scriitor al unui document de danie voievodală către mănăstirea Cozia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
Menționat ca scriitor al unui document de danie voievodală către mănăstirea Cozia din 8 ianuarie 1392 (păstrat în copie și în traducere românească din secolul al XVIII-lea), a devenit călugăr, desigur în aceeași mănăstire. Este autorul unor scurte tropare (imnuri), numite Pripeale, incluse, alături de „psalmii aleși” (alcătuiți de Nicephoros Vlemmides în secolul al XIII-lea), în slujba utreniei la unele sărbători creștine. Scrise în jurul anului 1400, în slavona mediobulgară, acestea s-au răspândit curând nu numai pe teritoriul românesc, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
mine / înseamnă să vorbesc despre absolut / eu am cunoscut lumina bărbaților / eu am cunoscut întunericul femeilor // [...] ritmul profund al unei vieți / sub zodia mândră a leului / care veghează cu o / indiferență regală pustiul artei”. Un loc aparte îl ocupă volumul Imnuri către amurg (1970), în care nostalgia unei vârste de aur umbrește trăirea plenară a prezentului: „O când priveai lumea cu ochii în lacrimi / sfere luminoase cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
costă, presară în aproape toate poemele sale diamante, aur și stele, știind sigur că această recuzită, oricât ar considera-o unii desuetă, are o valoare poetică în sine. ALEX. ȘTEFĂNESCU SCRIERI: Poziția aștrilor, București, 1967; Călătoria de seară, București, 1969; Imnuri către amurg, București, 1970; Poeme de dragoste, București, 1975; Eseuri asupra stării de grație, București, 1976; Zodia leului, București, 1978; Poziția aștrilor, postfață Dan Cristea, București, 1980; Privirea lui Orfeu, București, 1984; Ave Eva, București, 1986; Psyche, București, 1989; Călătoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
consecvenți fiind Ștefan Aug. Doinaș). În ce privește traducerile, acestea sunt de găsit și în afara rubricilor menționate și reprezintă cele mai diverse literaturi, epoci și genuri. Din lungul lor șir se pot reține scrieri celebre precum Cântarea Cântărilor (versiunea lui Radu Cârneci), Imnurile orfice (Ion Acsan), versuri de Petrarca, Omar Khayyam, Hölderlin, Keats, Trakl, Rilke, Lorca, proze ale unor autori moderni, ca James Joyce, Hermann Broch, Kafka, Elias Canetti, Faulkner, Beckett, Camus, Umberto Eco, sau fragmente din opera unor scriitori români din exil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
o jumătate de ureche, gata oricînd să-și folosească limba ascuțită. Opoziția promitea mereu să "curățe mizeria", dar făcea exact pe dos. Organiza întruniri publice la București, apoi participanții mărșăluiau în ordine pînă la Palatul regal ca să cînte Trăiască Regele (imnul regal) și să strige de cîteva ori "Jos guvernul!", după care se împrăștiau pașnic. Brătianu era întotdeauna înfățișat în "Neamul românesc" purtînd un fes sau un turban și i se spunea "Pașa" sau "Vizirul" . Orice urmă a promisei autonomii a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru alte naționalități. Evreii nu trebuie să fie rău tratați". El le amintea oamenilor că, deși era un naționalist convins, învățase că românizarea nu poate fi făcută cu forța. Le cerea evreilor să nu fluture steagul sionist sau să cînte imnul Sionismului (după ce înălțaseră steagul românesc și cântaseră imnul național al României). Același sfat li-l dădea și sașilor din Transilvania referitor la Germania. Iorga nu descoperise nici o tradiție istorică pentru naționalismul evreiesc sau german 90. Atunci cînd detestabilele manifestări antisemite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rău tratați". El le amintea oamenilor că, deși era un naționalist convins, învățase că românizarea nu poate fi făcută cu forța. Le cerea evreilor să nu fluture steagul sionist sau să cînte imnul Sionismului (după ce înălțaseră steagul românesc și cântaseră imnul național al României). Același sfat li-l dădea și sașilor din Transilvania referitor la Germania. Iorga nu descoperise nici o tradiție istorică pentru naționalismul evreiesc sau german 90. Atunci cînd detestabilele manifestări antisemite s-au întețit, el a făcut o declarație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a satului românesc din perspectiva sămănătorismului însemna mult pentru Iorga, dar puțin pentru acești oameni! Ei proveneau din diferite sate ale României. Iorga își amintea cît de tare îi bătuse inima atunci cînd acești americani de origine română au intonat Imnul național al României în cinstea lui. A apelat în zadar la ei ca să revină în țară: "Nu trebuie să vă pierdeți printre străini! Vom găsi de lucru pentru voi!" Românii aceștia (asemenea majorității imigranților săraci) își găsiseră o nouă patrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]