10,921 matches
-
schopenhaueriană în opera lui Mihai Eminescu este superficială, nu atinge substanța lirică, ci se menține la nivelul epidermic al structurii de suprafață a textelor: "ideea teoretică a lui Shopenhauer, acceptată de Eminescu în plan abstract, este binișor dejucată de natura intimă, de straturile autentice ale eului său, care se strecoară cu iscusință și cu mare insistență în decursul demonstrației" (Liviu Rusu: 1981, 54). Ion Negoițescu se aliază în discursul critic captat de ideea pesimismului eminescian, temperând repetarea și accentuând diferirea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și social. Dacă primul include și afirmă o anumită "eternitate", "imuabilitate" a condiției umane în istorie, cel din urmă se referă exact la argumentele ce separă o promoție de o alta, un veac de alt veac. În fibra lui naturală, intimă, profundă, individul este, tehnic vorbind, același, de la începutul lumii pînă azi. În dimensiunea sa socială, dimpotrivă, el trăiește cu obsesia schimbării. Se înțelege însă că "natura" constituie aici fondul, iar "societatea" forma. Dacă ultima poate suporta orice modificare, fiind doar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui, similară, prin devotament și rigoare, am putea observa (și) pe fondul originii autorului cărții (Ishiguro este nepot de samurai!) celei de vechi luptător nipon. Așadar, preocuparea sa cea mai intensă rămîne găsirea unei definiții plauzibile a majordomului ideal. Convingerea intimă a protagonistului e că "majordomul trebuie să posede o demnitate conformă cu poziția". Așa cum susțin unii experți în domeniu (consultați mereu de Mr. Stevens plin de solicitudine), "această demnitate era un lucru pe care îl aveai sau nu printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o investigație complexă, totală, a esenței auctorialității. Foucault suprapune funcția auctorială cu înseși mecanismele dinamicii socio-culturale, dîndu-i dimen siuni epopeice, pe cînd Lodge, în analiza lui artistică a două decenii din viața lui Henry James, intră mai degrabă în resorturile intime, obscure, subliminale, ale condiției de autor. Și totuși, romanul lodgian atît de diferit, iată, prin tematică și stil, de restul operei literare de pînă acum a fostului universitar de la Birmingham este, în ultimă instanță, o radiografie a gestului de creație
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
peste tot necesitatea eliberării femeilor (le sprijină pe sufragete, pentru a căror cauză scrie chiar un roman tezist: Ann-Veronica/Ann-Veronica) și marea revoluție a emancipării, însă, la moartea soției, e oripilat de gîndul că ar putea găsi între lucrurile ei intime dovada vreunui adulter. La fel, amenințat de Rebecca West că îi va plăti cu aceeași monedă infidelitățile, prozatorul cade în depresie subită, lamen tîndu-se, în gama unei masculinități mai degrabă mediocre, pe tema "ușurinței" femeii de a rămîne loială în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în 1845 tocmai pentru a subli nia apogeul acestei inițiatoare de veritabil "matriarhat" politic în Albion (continuat, cum spuneam, de străneapoata Elisabeta I). Intersant îmi apare stilul confesiv (puternic introspectiv!) al cărții redactate la persoana întîi, în forma unui jurnal intim. Philippa Gregory a găsit astfel paradigma ideală de pătrundere în psihologia eroinei. Toate acțiunile "Reginei roșii" sînt filtrate de conștiință, istoria capătînd, prin urmare, o dimensiune psihologică și mentalitară singura ce poate trezi interesul cititorului din alt veac. Lady Margaret
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fizice), pentru a atinge punctul final al călătoriei, revine acasă cu un profund sentiment de alienare (va muri mai apoi, cu obsesia ratării, la bordul unui vas oceanic). Tateh o părăsește pe Mameh desco perind că aceasta are o relație intimă cu șeful ei, pentru a putea aduce familiei sume infime de bani și o ia pe Fetiță cu el (călătoresc de-a lungul Coastei de Est, încercînd diverse meserii și cunosc, la un moment dat, bunăstarea, printr-o invenție a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ernest Hemingway un reprezentant de marcă al amintitului grup). Fitzgerald considerat unul dintre cei mai mari romancieri ai tuturor timpurilor s-a identificat, prin opera lui (între ruptă brutal, de moartea timpurie, la numai 44 de ani!), cu elementele mentaliste intime ale cercului parizian de intelectuali (format, predominant, din americani expatriați) din jurul mesmericei Gertrude Stein, cerc ce mai includea, pe lîngă Hemingway, și alte nume sonore, precum T. S. Eliot, John Dos Passos sau Alan Seager. Conceptul de "generație pierdută" a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru Richard Katz, bunul prieten al lui Walter, cantautor suficient de celebru și natură boemă, nesupusă convențiilor și constrîngerilor sociale), ajungînd la alcoolism și, ulterior, la psihiatru (la îndemnul acestuia, scrie, terapeutic, o "autobiografie", unde mărturisește două episoade de relații intime pasionale, aproape violente, cu Richard, episoade ce vor fi lecturate, accidental, de Walter!). Walter se implică, în mod similar, cu ardoare, în ecologie, pentru a suplini, simbolic, neîmplinirile unei vieți marginale. Personajele lui Franzen își ascund frecvent, cu un stoicism
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rice: negru (segmentul narativ referitor la experiența Annei în Africa), roșu (fragmentul despre simpatiile comuniste ale personajului), galben (intervalul întîlnirilor erotice eșuate) și albastru (dimensiunea singura cu tentă psiho logică suprapusă vieții personale a Annei, cu emoțiile și revelațiile sale intime). "Carnețelele" interacționează cu o nuvelă (neutră din unghiul perspectivei narative) intitulată Free Women/Femei libere, o introducere dezvoltată în existența Annei și a prietenei ei Molly (conturată, mărturi sește Lessing, după profilul tipologic al unei amice din tinerețe Joan -, fiica
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
istorice, răsfrînte pe palierul de manifestare a unor întregi colectivi tăți. "Istoriile" personale merg în paralel cu "istoria" comunitară, în care se reflectă aidoma frunzelor în apa unui lac gigantic. Gestica eroilor, chiar atunci cînd e profund individuală și adesea intimă, are un coeficient de "rezo nanță", cum să spun, "colectivă" (pe parcursul dramelor lor personale, ei găsesc timp să se proiecteze pe fundalul societății de consum, comentînd implicațiile morale și culturale ale unor filme precum Sex and the City/Totul despre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de soțul ei semipsihotic. Henry se procopsește cu păpușa buclucașă, pe care, turbat, o îmbracă în hainele doamnei Wilt și o aruncă, ulterior, într-un puț ce urmează să fie cimentat. Recunoaștem aici, desigur, o materializare sublimată a fanteziilor sale intime. Păpușa bănuită de toți (de la distanță) un cadavru de femeie supraponderală e descoperită și, cum toate indiciile trimit la erou, profesorul va fi reținut și supus interogatoriului. Wilt nu poate explica unde se află soția sa și, întrucît păpușa (crezută
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
triumful mișcării de stînga e acum identificat drept conducător al amintitei secte religioase și i se spune Liderul. Doamna (după ce preia în grijă o fetiță agresată sexual, venită din munți, din organizația lui Fukada) are convingerea că Liderul întreține relații intime cu fetele pre-pubere ale sectei, ca parte dintr-un ritual sacru. Aomame primește sarcina de a opri acest masacru, lichidîndu-l pe agresor. Ca și Tengo, ea va accede la o altă dimensiune existențială, în urma noii misiuni. Conștientă de schimbare, Aomame
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în biografia lui Pamuk. Scriitorul mărturisește, într-un interviu, că a scris Istanbul într-o perioadă de derută personală. Proaspăt divorțat (după un mariaj de douăzeci de ani), indezirabil în Turcia (renegat, pe de o parte, de familie, din cauza dezvăluirilor intime, făcute în diverse opere fratele lui Orhan, Șevket Pamuk, profesor de economie la Universitatea din Istanbul, specialist cu recu noaștere științifică internațională, a ajuns chiar în poziția de a nu-i mai vorbi! -, iar, pe de alta, de sistem Pamuk
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Istanbul rămîne de aceea, prin comparație, un volum foarte complex. Nefiind un excurs ficțional autentic (pre cum romanele menționate mai sus), ci, mai degrabă, o incursiune biografică (ușor romanțată), tomul redactat de prozator, așa cum mărturisește, într-un interval de criză intimă reia, pe de o parte, tema liantului cultural între lumi, iar, pe de alta, schițează liniile de esență ale unui timp sacru pentru Pamuk. Nostalgia textului trece dincolo de regretul strict personal, devenind un suspin sublimat după Turcia Mare, după Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și uzând de un limbaj aflat într-o sferă ascendentă, poezia se autopropulsează spre un nivel înalt al culturii, devenind o modalitate cu totul specială de concepere a unui nou univers. Poezia străpunge grațios sufletul, confundându-se cu cele mai intime laturi ale ființei în drumul său către Lumină, fiind, în același timp, și inaccesibilă și eliberatoare. Distanța dintre poetul viu și omul viu este suprimată, contopirea fiind absolută pentru cel care se dedică unei astfel de forme a artei. Biografia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă, poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale, formă a proiecției interioare, univers al căutării și al regăsirii de sine. O cercetare în profunzime a poeticii acesteia devine motivată și necesară, pentru elaborarea unei noi perspective de abordare, esențială în plasarea mai conturată a poetei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
precum cunoscutele mișcări de avangardă: dadaismul și suprarealismul) cât, mai degrabă, o schimbare de semnificație, în virtutea a ceea ce se deconstruiește, o recontextualizare a vechiului în nou. Având convingerea legitimității demersului nostru, ne propunem să explicăm ce reprezintă deconstrucția, prin prisma intimei sale legături cu deconstructivismul, curent manifestat, cu precădere, în filozofie și în arhitectură, dar și în studiile culturale și literare. Un periplu, în acest sens, printre definirile și clasificările făcute de teoreticieni, istorici și critici literari, cu privire la acest concept, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
influențate de direcțiile lingvistice atât sub aspect metodologic, cât și sub aspect doctrinar, în special privind principiile generale care au stat la baza considerării literarității înseși"40, obiectivul poeticilor lingvistice fiind "să smulgă poeziei secretul ei la nivelul cel mai intim: acela al limbajului"41. Canonul textual lingvistic devine, astfel, mai mult decât o simplă cale spre canonul literaturii, înțeles ca un canon estetic, o parte din acesta, fiind indisolubil legat de existența vie a lui. O întreagă polemică poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă39, poezia Anei Blandiana constituie un amestec, între un neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile, în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale. "Reconsiderarea posibilităților de cunoaștere a lumii prin poezie, folosirea capacității limbajului poetic de a transmite mesaje emoționale către lector, printr-o organizare particulară, specifică unui mod de comunicare original"40 sunt coordonatele definitorii ale noului tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la importanța textului, fie el excesiv intelectualizat, până la ermetism, sau, dimpotrivă, senzorial pe alocuri, rafinat până la neputință, sau virginal și sălbatic e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor, idei și sentimente. Textul va deveni, mai târziu, în postmodernism, existența însăși, întrucât finalitatea constă tocmai în confundarea biografiei cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
necunoscut cu sentimental pur, nedegradat de trecerea ireversibilă a timpului: "De altfel, patosul candorii devine la Ana Blandiana o condiție a poeticului"120, iar sinceritatea se menține ca "o atitudine stilistică, soluție necesară a unei sensibilități amenințate de autocontemplare, retorica intimă a poetei constituindu-se ca suport tensional al discursului"121. Despre această profundă spiritualizare a discursului poetic, mai cu seamă în ultimele volume, Alex Ștefănescu precizează următoarele, trasând direcții către personalitatea însăși a poetei: "Poeta este una dintre ființele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analizei individuale, a câtorva poeme de referință, Nicolae Manolescu păstrează în permanență relația cu biografia autoarei, pe care, totuși, deși marcantă, nu o consideră întru totul responsabilă, în dezvoltarea anumitor teme. Spre deosebire de poeții de după 1980, la care există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar. Lucrul se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
obiectele, evenimentele servind drept semne ale unei realități devenite exclusiv spirituale 149. Practic, toate principiile unui neomodernism, văzut ca împletire între modernism și postmodernism, sunt aplicate și aplicabile în poezia Anei Blandiana, după o prealabilă trecere a acestora prin filtrul intimului, al personalului. Poezia acesteia este scrijelită, cu unghia, pe pereții sufletului, poeta definind, în oglindă, o altă estetică a urâtului, văzută dinspre interior, către exterior. Totul este inversat și, de aici, realitatea însăși: freamătul interior se poate răsfrânge către cel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la bază considerentul că aceasta din urmă, în concretețea sa, poate oferi "coordonatele stabile pe care să se proiecteze cercetarea poetică, în calitate de studiu al textului literar, în specificitatea lui"2. Este necesar să precizăm că analiza noastră va fi în intimă legătură cu elementele biografice ale Anei Blandiana, pe care le vom pune în strânsă legătură cu opera acesteia, având convingerea că doar astfel putem să realizăm o percepție complexă, variată și de ansamblu, a poeticității sale. Mecanismele creatoare le urmărim
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]