8,326 matches
-
și 43 de minute, după o boală grea, a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, fiu credincios al clasei muncitoare și al poporului român. Conducătorul iubit al partidului și poporului nostru. În ultimele clipe de viață ale tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, la căpătâiul său se aflau membrii conducerii de partid și de stat, tovarășii Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Petre Borilă, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sălăjan, Ștefan Voitec, Mihai Dalea, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi. După Încetarea din viață a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducătorii de partid și de stat au făcut prima gardă la corpul neînsuflețit și au prezentat condoleanțe familiei. TU, fiu iubit al mamei tale și al tatălui tău, dormi adânc. La căpătâiul tău au vegheat mama ta, după ce ți-ai clătit gura cu mușețel și ți-au fost administrate acid acetilsalicilic, fenacetină și cofeină pentru a-ți calma durerile provocate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
organizat rândurile Într-o acțiune multiplă și de amplă anvergură. Problema numărul unu În Întreprinderile inundate este punerea În funcțiune a tuturor utilajelor... În primele rânduri, ca Întotdeauna, eroica noastră clasă muncitoare cu puternicul sprijin frățesc al țărănimii cooperatiste... Mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, Organizația județeană Hunedoara a partidului, În numele muncitorilor, țăranilor, intelectualilor, al tuturor locuitorilor de pe meleagurile hunedorene, greu lovite de furia apelor dezlănțuite, adresează conducerii partidului și statului, dumneavoastră, tovarășe secretar general, nețărmurita dragoste și recunoștință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de inimă rea. O murit tinăr săracu’. Pătru o crescut aproape singur. Într-o vreme tare i-o fost dragă Ilona. Și ei de el. În toamna lu’ 916 s-or luat. Acasă la Învățătorul satului la 10 februarie 1918. Iubită soție, luându-mi puțină vreme, mă pun a-ți scrie câteva cuvinte prin care poți afla despre mine precum că până În minutul de-acum mă aflu În viață. Mi-aduc aminte că se-mplinește anul de când sunt În Galiția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
privea farmecul personal. De-obicei Ruby acorda multă importanță carismei unui doctor, dar, În situația asta, lipsa acestei trăsături n-o deranja. De fapt vedea chestia asta ca pe un bonus. Ideea că un om care nu intra În categoria iubit - chiar și un iubit ginecolog - are acces la toate zonele corpului ei era ceva suficient de neplăcut; dar unul care mai era și excesiv de șarmant - sau, Doamne ferește, tânăr și arătos - ar fi făcut-o s-o ia la fugă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai ducea - Ronnie descoperise că optimismul ei constant era legat de faptul că tatăl ei - pe care-l venera - o părăsise pe mama ei și se mutase cu altă femeie. După plecarea lui Îl vedea foarte rar pentru că noii lui iubite nu-i convenea relația pe care acesta o avea cu Ronnie 1. Asta explica și motivul pentru care refuza din capul locului să mai lase vreun fel de problemă s-o afecteze și felu-i caracteristic de a fi mereu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai stătu În fața ei o vreme ca să-i șteargă urma de ruj de pe obraz. Se Întoarse la Ruby și zise: Și ce mai face nepoata mea preferată? zise, ciupind-o ușor de obraz. Încă mai lucrezi pentru verișoara noastră mult iubită? Știi care-i problema cu Stella, nu? Are probleme cu inima. Nu are una. Ruby râse și-i spuse că nu prea mai știe nimic de ea de când s-a mutat la New York. Sylvia se Întoarse spre Ronnie și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o clipă, o voce care nu era a lui Ray Charles izbucni la volum maxim: „Îmi iubesc și-mi accept trupul. Sunt unică, frumoasă și vibrantă. Sunt un copil al Universului și am tot dreptul să iubesc și să fiu iubită. Sunt În stare să găsesc dragostea.“ Nu! O cuprinse panica. Pusese Descoperiți dragostea adevărată prin Întărirea resurselor interioare Într-un plic greșit după ce-o ascultase deunăzi. Simți că Încremenește. Sam Își ridică capul de pe sânul ei. Corectează-mă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ceea ce așteptasem. Mici neatenții: nimic proaspăt în frigider, costumul meu rămas, după ultima baie, să se decoloreze într-un loc însorit, cămașa mea preferată necălcată. Și mai ales Elsa, chipul ei deloc uimit. Nu mă simțeam așteptat, nu mă simțeam iubit. Eram nedrept. Elsa mă iubea, cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese, fără îndoială, mai pasională decât mine. Din dragoste, se adaptase frâielor mele. În timp ce eu, odată mort tata, dădeam înapoi. Simțeam că anumite incertitudini, anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rămase așa până când mi-am reluat respirația normală și i-am simțit inima bătând calm și profund. Era caldă și vie. Restul nu mai avea importanță. Ar fi fost suficiente câteva mângâieri ca să o am înapoi, o cunoșteam, se lăsa iubită fără inutile dovezi de orgoliu. M-am desprins de ea s-o privesc. — Unde te duci? — În piața de flori. — Unde? — Lucrez acolo. — De când? — De puțină vreme. Sub fardul închis la culoare, ochii ei gri erau imobili ca niște pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
crescuse în cultul tatălui prematur stins, descoperă întâmplător, într-una din plimbările sale rutiniere, dragostea prin iluzia unei și apoi, printr-o reacție în lanț, a mai multor îndrăgostiri succesive. Gestul pur cavaleresc și dezinteresat de a-și salva persoana iubită răscumpărându-i fără nicio condiție ipoteca de care îi era grevată casa nu duce decât la umilință, apoi la o promisiune de căsătorie, de care tânăra profesoară de pian Eugenia Domingo de Arco se derobează, fugind în preziua nunții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
intim al vieții. Deși melancolic. Ieși pe stradă și foarte curând inima îi sună alarma. „Ia taci - își spuse el -, parcă aș fi văzut-o, parcă aș cunoaște-o de multă vreme; da, imaginea ei îmi este aproape înnăscută!... Maică iubită, ocrotește-mă!“ Și când Eugenia trecu pe lângă el, când se încrucișă cu el, o salută mai mult din ochi decât cu pălăria. Fu pe punctul de a se întoarce ca să se țină după ea, dar triumfară bunul-simț și dorința de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
patru; mai întâi de una, toată numai ochi; apoi de alta, cu un păr glorios, și adineauri de două, una blondă și alta brunetă, care râdeau îngerește. Și le-am urmărit pe toate patru. Ce înseamnă asta? Păi asta-nseamnă, iubite Augusto, că rezerva ta de dragoste îți somnola inertă în adâncul sufletului, incapabilă să se exprime; a apărut Eugenia, pianista, te-a scuturat și-a învolburat cu ochii băltoaca în care-ți dormea iubirea; ea s-a trezit, a țâșnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cu siguranță că te-a adus acolo o mare iluzie sau o mare dezamăgire. — Amândouă. — Da, amândouă, da. Pentru că iluzia, speranța dau naștere dezamăgirii, amintirii, iar dezamăgirea, amintirea dau naștere la rându-le iluziei, speranței. Știința este realitate, e prezent, iubite Augusto, și eu nu mai pot trăi acum din nimic prezent. De când bietul meu Apolodoro, victima mea - și, vorbind, vocea îi tremura de plâns -, a murit, adică s-a omorât, nu mai există prezent posibil, nu mai există știință sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prin urmare dacă vrei să știi psihologie. — Burlacii, așadar... În cazul burlacilor nu-i nicio psihologie; nu e decât metafizică; adică dincolo de fizică, dincolo de natural. — Cum asta? Nu mult altfel decât starea ta. — Adică eu sunt în metafizică? Dar eu, iubite Víctore, nu sunt dincolo de natural, ci dincoace! — E totuna. Cum adică totuna? — Da; dincoace de natural e totuna cu dincolo de el, după cum dincolo de spațiu e totuna cu dincoace de el. Vezi linia asta? - și trase o linie pe o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ci farsa, farsa, farsa! Și-au bătut joc de mine, m-au luat peste picior, m-au ridiculizat, au vrut să-mi demonstreze..., ce știu eu?..., că nu exist. — Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și de ce să nu glumesc? Tu, iubite Augusto, te-ai dus acolo ca experimentator și ai devenit subiect de experiență; ai vrut s-o iei drept broască, și te-a luat ea pe tine drept broască. Aruncă-te, așadar, în baltă și pune-te pe orăcăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îți spun că nu ești nici mort, nici viu. — Explicați-vă odată, pentru numele Domnului! Explicați-vă odată! - mă imploră el consternat -. Căci văd și aud asemenea lucruri în după-amiaza asta, încât mă tem să nu înnebunesc. — Bine-atunci: adevărul e, iubite Augusto - i-am spus cu cea mai blândă intonație cu putință -, că nu te poți omorî pentru că nu ești viu, dar nici mort, pentru că nu exiști... — Cum nu exist? - exclamă el. — Nu, nu exiști decât ca ființă fictivă; nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
foarte atent, don Miguel..., nu cumva să vă înșelați și să se-ntâmple exact pe dos de cum credeți dumneavoastră și-mi spuneți mie. — Cum adică pe dos? - l-am întrebat, alarmat că-l văd recuperându-și viața proprie. Nu cumva, iubite don Miguel - adăugă el -, să fiți tocmai dumneavoastră, și nu eu, ființa fictivă, cel care nu există în realitate, nici viu, nici mort... Nu cumva să fiți dumneavoastră un simplu pretext pentru ca istoria mea să iasă în lume... Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și visați și când recunoașteți că dormiți și că eu sunt un vis, iar eu recunosc că așa sunt, acum vă spun încă o dată ceea ce v-a iritat atât de mult când v-am spus-o data trecută: luați aminte, iubite don Miguel, nu cumva să fiți dumneavoastră ființa fictivă, cea care nu există în realitate, nici viu, nici mort; nu cumva să nu fiți nimic mai mult decât un pretext pentru ca istoria mea și alte istorii ca a mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doar pentru un viitor erudit. Întrucât în Mercure lucrarea mea a apărut precedată de un fel de prolog al lui Cassou intitulat „Portrait d’Unamuno“, îl voi traduce și pe acesta și-l voi comenta apoi pe scurt. Comentariu Ah, iubite Cassou, mă tragi de limbă cu acest portret și cititorul va înțelege că, dacă-l includ aici, o fac pentru a-l comenta. Spune doar și Cassou că n-am scris altceva decât comentarii și, chiar dacă nu înțeleg asta prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mania persecuției, cea care se transformă în manie de a persecuta, și acești nebuni încep să-l persecute pe Don Quijote când el nu se coboară până la a-i persecuta pe presupușii său persecutori. Dar ce voi fi făcut oare eu, iubite Don Quijote, ca să devin magnetul nebunilor care se cred persecutați? De ce vin să se oploșească la mine? De ce mă acoperă cu elogii dacă în cele din urmă au să mă acopere cu injurii? [Aceluiași Don Quijote al meu i s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a nevestei și de-a Începe să-și trăiască propria viață. Acum doarme În brațele amantei, Într-un hotel din Italia, cu genunchiul Între genunchii ei, ca un om satisfăcut. Dar În viitorul foarte apropiat va descoperi că și tânăra iubită poartă un tampon igienic În chiloți, și ea folosește deodorant ca să atenueze mirosul transpirației și al altor secreții, și ea se unge În fața oglinzii cu tot felul de creme grase și poate că se culcă alături de el noaptea cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timpul cu două straturi de ruj și mă ascund în spatele lor. Pe când tu îți pui tot timpul două perechi de șosete ca să-ți țină de cald la picioare. —Tu te aștepți să fii fericită, iar eu mă aștept să fiu iubită. Nu înseamnă amândouă același lucru? — Pot însemna, dar nu întotdeauna. Mark mă iubește și eu îl iubesc pe el. Asta ne transformă în două ființe extrem de norocoase. Vom încerca să avem un copil, dar nu vom încerca nicidecum să alergăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi să reteze trunchiul găunos În bucăți care puteau fi făcute lemne de foc. Dar priveliștea ca atare a hoitului dezmembrat al copacului iubit, la umbra deasă și foșnitoare a căruia stătuse atât de des În veri trecute, era cu totul altceva. — E un simbol, Burgess, spuse el mohorât. Un simbol și o prevestire. Întâi bietul dud bătrân, pe urmă bietul, bătrânul H.J. Burgess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
finale și rostindu-și ultimele monologuri sonor și cu patos. Ar fi trebuit, desigur, să fie pentru el momentul dramatic culminant, acela În care Guy Domville renunța la lume În favoarea unor lucruri mai mărețe, lăsându-și prietenul și pe femeia iubită unul În grija altuia, și, dacă piesa și-ar fi țesut magia așa cum trebuia până atunci, ar fi fost Într-adevăr un astfel de moment, dar magia se risipise cu mult Înainte. Repetițiile insistente de dicție și cadență din dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]