8,009 matches
-
interlocutorul nos tru era chiar Tudor Vianu, vestitul profesor al facultății în care tocmai fusesem admis, despre care știam unele lucruri nu numai din auzite, dar și din citite. Păstrez și azi un volum al său parcurs încă din liceu, Masca timpului, o cărțulie care acum abia se mai ține în coperțile ei verzui, editată în 1926 de Librăria Diecezană din Arad, perfect asemănătoare, ca format, cărților apărute în „Biblioteca pentru toți“ antebelică, numai că acelea aveau coperțile de culoare portocalie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost la originea prieteniei care ne-a legat în toți anii studenției și un timp după ei. Dar să nu trec prea repede peste acea epocă din viața lui Velea, mai puțin sau deloc cunoscută. Așadar, cel care își compusese masca sfiiciunii și obsecviozității, ca să se amuze pe seama noastră, a lepădat-o de îndată ce a fost „descoperit“ și s-a purtat de atunci cum îi era firea: bonom, sociabil, iubitor de taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de aspecte, modelul canonic romantic. Astfel încât simpla acreditare a textului eminescian ca simptomatic pentru romantismul românesc se dovedește insuficientă pentru a-l descrie în toate articu lațiile sale intime. Istoric vorbind, Eminescu corespunde modelului estetic romantic, dogmatic în esență (sub masca abilă a unei explozii imagistice insolite). Față de această estetică a romantismului, comportamentul textului eminescian se dovedește a avea, în unele dintre segmentele sale constitutive, o natură insurgentă. Uzând, adesea in extremis, de categoriile verificate ale modelului scriptural de tip romantic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poemul Gemenii, unde Brigbel "se divide în două, devenind umbra umbrei sale, iar cele două entități ectoplas matice se luptă între ele pe viață și pe moarte". Discursul exegetic, urmărind imagologia oglinzii în creația eminesciană, se oprește asupra ironiei ca mască strategică, pentru ca în capitolul Universuri recentrate Lumea regăsită să detalieze reflexia, "icoana" din oglindă, "cântarea" oglindită, oglinda onirică, iar în capitolul Universuri recentrate Lumea reinterpretată să vorbească despre osmoza figurilor, cronotop și motive etc. În secțiunea Omul și "Reflectul", eroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mentalul românesc ("o axă structurantă a mentalului românesc, formată din Eminescu și I. L. Caragiale, primul fiind elocvent pentru regimul nocturn al imaginarului românesc, iar celălalt pentru regimul diurn, lucid și ironic al imaginarului nostru"), actul lecturii / actul creației, autorul cititorul, mască și sosie, epigonism, identitatea editorială etc., etc. O primă escală în acțiunea de "recuperare" a receptării, este aceea asupra polemicilor dintre Hasdeu și Maiorescu (articolul Direcția nouă...), recte Convorbiri literare și Columna lui Traian, apoi intervențiile din Revista contimporană, Literatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
început să înrâurească pe Vlahuță și să entuziasmeze pe Delavrancea și... Mille, cum era când devenea vecinicul Eminescu", după expresia lui Bogdan-Duică), abia un astfel de gen de fidelitate, maximă, a primului Eminescu, am reținut-o astăzi ca pe o mască grotescă, a unui Eminescu "bufon". Și dimpotrivă, cititorii de astăzi îl găsesc veridic pe acest Eminescu remaniat estetic de editori. Opera ediției princeps, care putea fi o sosie a autorului, devine astăzi o mască, pe când adevărata mască editorială a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
reținut-o astăzi ca pe o mască grotescă, a unui Eminescu "bufon". Și dimpotrivă, cititorii de astăzi îl găsesc veridic pe acest Eminescu remaniat estetic de editori. Opera ediției princeps, care putea fi o sosie a autorului, devine astăzi o mască, pe când adevărata mască editorială a lui Eminescu este astăzi autentificată. Or, această mască editorială, pusă peste opera eminesciană, a consacrat o anumită imagine, fiind ea însăși consacrată la rândul ei. Chipul desăvârșit al acestei remanieri: Ediția Perpessicius". Întregul demers al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca pe o mască grotescă, a unui Eminescu "bufon". Și dimpotrivă, cititorii de astăzi îl găsesc veridic pe acest Eminescu remaniat estetic de editori. Opera ediției princeps, care putea fi o sosie a autorului, devine astăzi o mască, pe când adevărata mască editorială a lui Eminescu este astăzi autentificată. Or, această mască editorială, pusă peste opera eminesciană, a consacrat o anumită imagine, fiind ea însăși consacrată la rândul ei. Chipul desăvârșit al acestei remanieri: Ediția Perpessicius". Întregul demers al lui Iulian Costache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dimpotrivă, cititorii de astăzi îl găsesc veridic pe acest Eminescu remaniat estetic de editori. Opera ediției princeps, care putea fi o sosie a autorului, devine astăzi o mască, pe când adevărata mască editorială a lui Eminescu este astăzi autentificată. Or, această mască editorială, pusă peste opera eminesciană, a consacrat o anumită imagine, fiind ea însăși consacrată la rândul ei. Chipul desăvârșit al acestei remanieri: Ediția Perpessicius". Întregul demers al lui Iulian Costache, din amplul și consistentul său studiu, pe cât de teoretic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
le admirăm la ele acasă, În natură ori la Grădina Botanică. Și o sugestie, sper bine Înțeleasă, pentru Agenția de protecție a mediului: delictele ecologice se pot descoperi și În piață și nu sunt dintre cele minore, deși acoperite de masca frumosului. “Radiosfera”, 20 mai 1996, ora 11,38 82. Drumul cel mai scurt șerpuiește Drumul cel mai scurt Între două puncte e linia dreaptă. Asta În geometrie, căci În natură treaba pare să fie cu totul alta. Un râu, de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
murdăresc, umilesc. Banul și exercițiul abuziv al puterii au prefăcut oamenii în inimi stinse și reci, lipsite de orice căldură umană, de orice sensibilitate la suferința aproapelui. Ceea ce este mai rău, însă, este faptul că, de cele mai multe ori, viciul poartă masca virtuții, determinându-l pe om să înșele și să se autoînșele. în acest caz, cum spune Cehov prin glasul eroului din O poveste banală: „virtutea și puritatea nu se deosebesc prea mult de viciu dacă le încătușează spiritul cel rău
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
unor straturi complexe de tranzacții financiare pentru a separa banii de sursa lor ilicită până când aceștia ,,se pierd" în sistem. Fondurile pot fi plasate de-a lungul jurisdicțiilor, separate, depuse în numeroase conturi (legitime) sub nume diferite unde se pot masca sub formă de plăți pentru bunuri și servicii, transferate, retrase și depuse din nou cu o asemenea rapiditate și de-a lungul unei arii atât de extinse, încât depistarea lor este aproape imposibilă. Altfel, banii pot fi depozitați în societăți
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Apoi a văzut la radiografie în gambă o așchie care oricând o putea lua la vale pe crac și cine știe unde se mai oprea. O pișcătură, atât a simțit. Acum zicea că, dacă face copii, ar ieși ceva între omul cu masca de fier și Robocop. N-o să mai aibă niciodată lipsă de fier în organism. Necazuri cu fierul. Adică pentru el nu era o întâmplare oarecare. Era un scenariu, o poveste. Cert și important era că la el obiectul mai avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de convențional, de artificial, care alterează puritatea reprezentației. Orice om, prin simplul fapt că există, susține niște reprezentații, joacă niște roluri. O anumită postură îți confecționezi atunci când întrebi o vânzătoare cât e kilu’ de lapte și o cu totul altă mască porți atunci când încerci să cucerești o femeie. Piețarii povestesc, se insultă inteligent, se laudă, sunt vulgari, dar ceea ce contează e că sunt vii și, fără să știe, fac literatură. Probabil, dacă ar conștientiza de ce sunt în stare, s-ar inhiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ferat, Îmi spunea una din aceste cucoane, ba chiar cucoana mea, să fie luată la palme; ceea ce Însemna că sărmana virtute nu este În prea mare favoare nici chiar În lumea abstinenților. Puritanismul lui Bucuța sta mai degrabă ca o mască rigidă pe sufletul acestui om prea sensibil, senzual și pasional, cu pu ter nice instincte erotice abia trădându-se În unele poezii ale lui, În aluzii și jocuri de cuvinte de care se folosesc Îndeobște toți obsedații sexual. Qui dit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu fotografiile martore Întinse toate pe masă și cu pasiunea ei Încă și azi de grande amoureuse, Îndemnân du-mă pe mine, care compătimesc și sufăr cu toate dragostele de pe lume, să-i Întrevăd, ascultând-o și privind-o, sub masca bătrâneților ei de astăzi și cu ochii mei adolescenți de acum peste cincizeci de ani, obrajii ei de odinioară, rotunzi ca piersica, carnea ei albă și rumenă, zâmbetul ei fericit prin exercițiul plăcut al dragostei. Tot necumpătul meu muieratic și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scos o vorbă. I-a dat prăjituri la bufet, coniac, i-a sărutat mâna, a mân gâiat-o; se Încălzise bine. Costică o chema mereu sub scară să o Îmbrățișeze, dar ea refuza. La ora 12 noaptea s-au dat jos măștile. Râsul a fost homeric, dar Costică turba de necaz: Ptiu, fir ai a dracului! Tu erai?“ Ca bărbat, Constantin Beldie n-a fost ușă de biserică! A cu nos cut viața din plin și recomanda și altora același lucru. De
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Trupul lui Mihai, atât de armonios proporționat, zvelt, nu prea înalt, cu picioarele lungi, cizelate, cu mâinile delicate, cu degetele fine, cu chipul... Numai chipul se ștersese, dar fără să poarte amprenta hâdă a morții, ci dimpotrivă, un fel de mască ce atenua accidentele feței, asemenea unui ciorap de mătase tras peste cap, menit să estompeze plinurile și golurile și să ascundă lipsa părului. Pesemne, fusese ras înainte de autopsie, pentru că avea calota craniană retezată, dar la locul ei, vădind doar dunga
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
părăsit-o la vârsta de trei ani, după cum singur mărturisește. Figură de rapper clasică: ras în capul ca un morcov, urechi clăpăuge ca ale regelui Ferdinand Întregitorul, blugi largi, tricou lălâu. Se chinuia să scoată două vorbe pe gură, sub masca bine asumată a disprețului de lume un dispreț de cartier. Până aici, nimic deosebit, numai că purta la gât o cruce de dimensiuni considerabile, bătută cu briliante (or fi fost adevărate? nu cred, dar tare mai străluceau în lumina reflectoarelor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă - nu-i un moft. Ea înseamnă bună creștere, respect pentru celălalt, punctualitate, educație, o reacție socială înrudită vag cu onorabilitatea. Nu mi place însă eticheta care cade în ostentație, care devine o mască socială impusă. R.P. Nu uitați de puritanism, vă rog. Mai ales că știu că ați testat câteva vaccinuri. A.R. Cum privesc puritanismul? Îl privesc cu ochii lui Henry Miller, ai lui D. H. Lawrence și ai lui Lawrence Durrell
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
iar odată Richard a dat un spectacol de jazz, la două piane, împreună cu colegul lui, Sergiu Celibidache, care pe-atunci locuia cu familia la Roman. „N-aș putea trăi în America. În Anglia, în schimb, da“ R.P. Ce mai face masca africană pe care ați primit-o cadou de casă nouă în 1977 și pe care, întorcându-mă, o văd aici, dacă nu mă-nșel? Își mai schimbă expresia? Mai presimte evenimente? Vă mai sperie? Vă invit să-i refacem povestea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai schimbă expresia? Mai presimte evenimente? Vă mai sperie? Vă invit să-i refacem povestea pentru cititori. A.R. Masca africană atârnă bine mersi chiar pe peretele din spatele dumneavoastră. Prin urmare, dacă întoarceți capul, îi puteți spune Hello. R.P. Hello, mască. (Masca nu răspunde.) A.R. Am primit-o cadou de casă nouă de la fratele meu, când ne-am mutat, în 1977, în micul apartament în care locuiesc acum. Fratele meu o primise, la rândul lui, de la Emil Georgescu, prietenul lui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o șterg prima, cu gesturi delicate, aproape mângâioase. Într-adevăr, după felul în care cade lumina, masca pare să și schimbe expresia. R.P. Ce înseamnă să ai scris
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o șterg prima, cu gesturi delicate, aproape mângâioase. Într-adevăr, după felul în care cade lumina, masca pare să și schimbe expresia. R.P. Ce înseamnă să ai scris în tine destinul unei ectoplasme? Am citit formula aceasta când v-ați referit la cariera dumneavoastră de traducătoare. A.R. Altă minunăție care mi-a scăpat într-un interviu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]