6,536 matches
-
îi spune lui Watson că a rezolvat misterul dispariției, bazându-se pe câteva cazuri anterioare de dispariții similare. La scurtă vreme, în apartamentul lui Holmes sosește inspectorul Lestrade care îi aduce informația că găsise în lacul Serpentine o rochie de mireasă din mătase, o pereche de pantofi albi, o coroniță și un văl de mireasă, plus o verighetă nouă. Acestea fuseseră deja identificate ca fiind ale doamnei St. Simon. În buzunarul rochiei fusese găsit un bilet în care cineva cu inițialele
Aventura burlacului nobil () [Corola-website/Science/325124_a_326453]
-
anterioare de dispariții similare. La scurtă vreme, în apartamentul lui Holmes sosește inspectorul Lestrade care îi aduce informația că găsise în lacul Serpentine o rochie de mireasă din mătase, o pereche de pantofi albi, o coroniță și un văl de mireasă, plus o verighetă nouă. Acestea fuseseră deja identificate ca fiind ale doamnei St. Simon. În buzunarul rochiei fusese găsit un bilet în care cineva cu inițialele F.H.M. (Lestrade crede că aceste inițiale sunt ale Florei Millar) o chemase la o
Aventura burlacului nobil () [Corola-website/Science/325124_a_326453]
-
nuntă este pregătirea de către mire a cadourilor două piei de capră, doi cercei de cupru, un recipient pentru lapte, o oaie. Căsătoria se consideră încheiată abia după ce un taur dăruit de mire este băgat într-o colibă păzită de mama miresei și este ucis. Pentru samburu fertilitatea este de o importanță capitală. O femeie fără copii, este ridiculizată, chiar și de către copii. Băieții samburu aruncă cu balegă de vacă către coliba femeii considerate sterilă. Un ritual de fertilitate presupune plasarea unei
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
Balduin l-a declarat pe vărul său Carol drept succesor asupra Flandrei. În 1105, Balduin a fost căsătorit cu Hawise (numită și Havide), fiica ducelui Alain al IV-lea de Bretagne. La acel moment, mirele avea doar 12 ani, iar mireasa 9. Căsătorie, după toate probabilitățile, nu a fost niciodată consumată. Cei doi au divorțat în 1110 și nu s-au recăsătorit niciodată.
Balduin al VII-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324547_a_325876]
-
compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt: „Hora nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o variațiune pe tema folclorică, semnată de însuși Ciolac). Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
sosește însoțit de un grup de superbe admiratoare pentru a-l întâmpină pe Joe, scena care indică faptul că revenirea lui a rămas un mare succes. Julieta, Peter și Mark vin la aeroport ca să-i întâmpine pe Jamie și pe mireasă lui, Aurelia, scena din care reiese că cei doi s-au căsătorit între timp, dar și ca Mark învăța cum să se comporte cât mai bine într-un triunghi romantic. Karen și copiii îl întâmpină pe Harry, scena din care
Pur și simplu dragoste () [Corola-website/Science/324624_a_325953]
-
în secolul al XI-lea de către cel gregorian. O scrie beneventină unică s-a dezvoltat pentru scrierea latinei. Scriind în secolul al VIII-lea, istoricul Paul Diaconul a sosit la Benevento în suita unei prințese din Pavia, destinată să devină mireasa ducelui. Stabilit în cea mai mare dintre mănăstirile beneventine, Montecassino, el a scris mai întâi o istorie romană, iar apoi una a longobarzilor, sursă importantă și pentru istoria ducatului de Benevento. Sub succesorii Zotto, ducatul și-a extins teritoriul în
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
cu ocazia căsătoriei dintre Ducele de Chartres și Françoise Marie de Bourbon, "Mademoiselle de Blois", una dintre fiicele recunoscute ale lui Ludovic al XIV-lea și a metresei acestuia, Madame de Montespan, regele a dăruit Palais-Royal fratelui său. Pentru comoditatea miresei, s-au construit noi apartamente și a fost amenajată aripa de est din strada Richelieu. Acesta a fost momentul când Filip a comandat faimoasa sa galerie de picturi "Colecția Orleans". Costul total al reconstrucției a fost de 400.000 de
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
de către cele două triburi, pentru ca mai târziu să fie prins și violat de către o gorilă. Prințesa se căsătorește cu prințul, care apăruse anterior ca un luptător trimis să-l provoace pe Ace. Cateva momente mai târziu, se descoperă că tânăra mireasă nu mai este virgină, acest lucru fiind pus aparent pe seama lui Ace. Ambele triburi îl urmăresc apoi pe As, iar filmul se termină. Ca urmare a asuccesului primului film din seria "Ace Ventura", Jim Carrey a primit un salariu de
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
urmă, s-a descoperit că de fapt o curta pe contesa Sophie Chotek, o doamnă de onoare a Arhiducesei Isabella. Isabella s-a înfuriat că Franz Ferdinand nu va alege pe una dintre cele opt fiice ale ei să devină mireasă și viitoare împărăteasă; ca urmare s-a angajat într-o luptă pentru a contracara căsătoria lui Franz Ferdinand cu Sophie. Sophie a fost demisă din serviciu, începând astfel un conflict în curs de desfășurare între Friedrich și Franz Ferdinand, care
Isabella de Croÿ () [Corola-website/Science/326182_a_327511]
-
din România (ACIN) pentru rolul Mărgelatu din filmul "Drumul oaselor" și Cuza Vodă din filmul "Rug și flacără". De asemenea, inginerul Silviu Camil a primit Premiul pentru coloană sonoră al ACIN pentru activitatea sa la filmele "Probă de microfon", "Burebista", "Mireasa din tren" și "Drumul oaselor". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că "Drumul oaselor" este „un film îndrăzneț”, „realizat în condiții mai mult decât onorabile”, cu un personaj antologic (Mărgelatu) și cu alte personaje perfect conturate, interpretate
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
Suediei. A fost regentă a Suediei și mama regelui Gustavus Adolphus al Suediei. Christina a fost fiica lui Adolf, Duce de Holstein-Gottorp și a Christinei de Hesse, fiica lui Filip I, Landgraf de Hesse. În 1586 a fost propusă ca mireasă pentru Sigismund al Poloniei, însă planurile de nuntă nu s-au materializat. La 8 iulie 1592 ea a devenit a doua soție a lui Carol, Duce de Södermanland, care în 1599 a devenit regent al Suediei iar în 1604 rege
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
Joseph de Bavaria și a Prințesei Ludovika de Bavaria. Reședința familiei era Castelul Possenhofen. În 1853 ea a călătorit cu mama sa Ludovika și sora mai mică Elisabeta în stațiunea Bad Ischl din Austria superioară cu speranța că va deveni mireasa vărului ei Franz Josef, atunci împărat al Austriei. El a preferat-o pe Elisabeta. Helene era neobișnuit de pioasă și s-ar fi potrivit mai bine la curtea habsburgică. După eșecul logodnei, ea a suferit o depresie iar Ludovika a
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
Laon între 2 martie 986 până la propria sa moarte, la vârsta de 20 de ani, în 987. În 982 la Vieille-Brioude, Haute-Loire, Ludovic, în vârstă de 15 ani, se căsătorește cu Adelaide-Blanche de Anjou, o soră a contelui Geoffrey I. Mireasa avea 40 ani și era văduvă de două ori din căsătoriile cu contele Ștefan de Gévaudan și contele Raymond de Toulouse, Prinț de Gothia. Această uniune a fost strict politică și aranjă de rege, la sfatul reginei Emma și a
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
a fost un om scund, urât, desfrânat și brutal, nu numai "repulsiv în aparență" ci "blestemat cu un temperament atât de violent încât era periculos să-l contrazici". A fost bine educat însă a avut un caracter răutăcios. O posibilă mireasă care a fost luată în considerare pentru el a fost o verișoară îndepărtată, Élisabeth Marguerite d'Orléans, fiica lui Gaston d'Orléans. Totuși, căsătoria nu s-a materializat. În cele din urmă s-a căsătorit cu Prințesa Palatina Anne Henriette
Henri Jules, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322766_a_324095]
-
o verișoară îndepărtată, Élisabeth Marguerite d'Orléans, fiica lui Gaston d'Orléans. Totuși, căsătoria nu s-a materializat. În cele din urmă s-a căsătorit cu Prințesa Palatina Anne Henriette în capelă de la Palatul Louvre din Paris, în decembrie 1663. Mireasă era fiica lui Eduard, Prinț Palatin. Mama ei era Anna Gonzaga. Cuplul a avut zece copii. Tânără prințesa a fost remarcată pentru natură ei pioasa, generoasă și de caritate. Mulți la curte au lăudat-o pentru atitudinea ei foarte susținută
Henri Jules, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322766_a_324095]
-
de Savoia. Mai tarziu el s-a căsătorit cu Maria Angela Caterina d'Este, fiica generalului Borso d'Este. La 22 ianuarie 1688, la Palatul Versailles, Marie-Thérèse s-a căsătorit cu François Louis, Prinț de Conți, șeful Casei de Bourbon-Conti. Mireasă era îndrăgostită de soțul ei însă atenția lui era îndreptată în altă parte. Era bine cunoscut la curte că avea o relație cu cumnată soției sale, Ducesa de Bourbon, si de asemenea se spunea despre tendințele lui homosexuale. În 1697
Marie Thérèse de Bourbon () [Corola-website/Science/322767_a_324096]
-
a logodit cu viitorul Carol al VI-lea, Sfânt Împărat Roman în urma negocierilor dintre ambițiosul ei bunic Anthony Ulrich, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel și cumnata lui Carol, împărăteasa Wilhelmina Amalia, al cărei tată a fost Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg. Viitoarea mireasa s-a convertit la catolicism la 1 mai 1707 la Bamberg, Germania. În momentul nunții, Carol lupta pentru drepturile sale de succesiune la tronul din Spania împotriva regelui francez Filip al V-lea și locuia la Barcelona. Elisabeta Cristina a
Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/322824_a_324153]
-
calea liberă pentru Tchelio. El o transformă pe Ninette înapoi la forma umană. Complotiștii sunt condamnați la moarte dar Fata Morgana îi ajută să evadeze printr-o trapă iar operă se încheie cu toți omagiindu-l pe Prinț și pe mireasa sa. Prokofiev a aranjat o suită orchestrală a muzicii din operă pentru a fi interpretată în sălile de concert (Op. 33bis). Suita durează între 15 și 20 de minute și este alcătuită din șase părți: Prokofiev a aranjat marșul și
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
și a fost executat de însuși rege. Fratele ei cel mic i-a succedat lui Ioan al II-lea ca rege sub numele Manuel I al Portugaliei. Eleanor s-a căsătorit cu Ioan, Prinț al Portugaliei la 22 ianuarie 1470. Mireasa avea 12 ani iar mirele 15. Soțul ei era singurul fiu care supraviețuise al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei și a Isabelei de Coimbra și moștenitor al tronului portughez. Eleanor și Ioan au petrecut mult timp din copilăria
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
a o ajuta să își îndeplinească misiunea cu care Dumnezeu a însărcinat-o, mai exact, să scrie pentru binele sufletelor celor mulți revelațiile făcute ei. Bretano a devenit unul din mulții admiratori ai lui Emmerich la acea vreme, considerând-o “mireasa aleasă a lui Hristos”. Suzanne Stahl susține că Emmerich s-a substituit figurii materne în viața lui Bretano, datorită complexelor sale personale. Din 1819 până la moartea sa din 1824 Brentano a consemnat conversațiile avute cu Emmerich despre viziunile ei, scriind
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
(în ebraică: מיכאלה ברקו; născută la 31 martie 1967 la Tel Aviv) este o fotomodelistă și ocazional actriță israeliană, având și cetățenia română. A jucat în filmul american Dracula in regia lui Francis Ford Coppola, în rolul uneia din miresele lui Dracula, jucând alături de Gary Oldman, Keanu Reeves și Monica Bellucci. Mihaela Bercu s-a născut la Tel Aviv ca fiică unică a unei familii de evrei originari din România, tatăl ei fiind din București, iar mama din Timișoara. Ea
Michaela Bercu () [Corola-website/Science/328180_a_329509]
-
Îngerul negru" de . La 4 octombrie 2016 maestrul Ion Ochinciuc s-a stins din viață la București. A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac nou" cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru "Stânca Miresei" în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul "C.I. Nottara"), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967. Ion Ochinciuc s-a consacrat aproape în mod integral prozei polițiste și de aventuri. ”""Moldovean” sută la
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
atmosferă și este iubitor al “comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca și Creangă, arhetipul povestitorilor moldoveni, se ferește de teoretizări și „meditații”, îi place să observe faptele și zicerile oamenilor. E dramaturg prin vocație, îi place spectacolul lumii"„”. "Stânca Miresei", dramă romantică în trei acte, jucată la Teatrul Armatei (azi Teatrul C.I. Nottara) din București, stagiunea 1959-1960. Regizor: Ion Sahighian. Scenografia: Constantin Piliuță. Textul operei a fost viciat grosolan de cenzura proletculturistă a vremii încât autorul s-a văzut nevoit
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
a anunțat logodna ei cu jucătorul de rugby Mike Tindall. Cuplul s-a întâlnit în timpul Campionatului Mondial de Rugby din Australia din 2003 (câștigat de Anglia). Nunta a avut loc la 30 iulie 2011 la Canongate Kirk în Edinburgh, Scoția. Mireasa a purtat o rochie Stewart Parvin și tiara Meander din colecția personală de bijuterii a reginei Elisabeta a II-a. La 8 iulie 2013, Palatul Buckingham a anunțat că Phillips și Tindall așteaptă primul lor copil. Zara a născut o
Zara Phillips () [Corola-website/Science/328376_a_329705]