KorAP: Find »[drukola/base=mirosi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...252 253 254 ...321 >

8,023 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

Ce-i aia Abracadabra? - Magazinul. Din spate de la Tropicana. Ți-am și spus despre asta... - Stai departe de „Strip”. - Mamă, e doar un magazin. Un magazin pentru magicieni. - Și ce-ai căutat tu acolo? Ai băut? Vino încoace să te miros. - Mamă, nu, spuse el, încercând să se ferească din calea femeii masive, cu șorțul de bucătărie pătat cu sos de spaghetti, care îi provoca repulsie, chiar prin felul în care ea însăși mirosea. - Dacă cineva te găsești în cazinou, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
acolo? Ai băut? Vino încoace să te miros. - Mamă, nu, spuse el, încercând să se ferească din calea femeii masive, cu șorțul de bucătărie pătat cu sos de spaghetti, care îi provoca repulsie, chiar prin felul în care ea însăși mirosea. - Dacă cineva te găsești în cazinou, mi-aș putea pierde slujba. Și tatăl tău la fel. - Am fost doar la magazin. Particip la spectacole. Oamenii îmi lasă bacșiș câteodată. - Aici e prea mult ca să fie doar din bacșișuri. Eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
hispanic. Îl vedeți pe stradă. Nu ați strânge mai tare pistolul în mână decât dacă el ar fi alb? Sau dacă suspectul e alb și mai arată și decent, adică are toți dinții în gură și poartă haine care nu miros ca un WC public, nu cumva ați avea mâna mai relaxată pe armă? Nu cumva l-ați percheziționa puțin mai lejer? Prizonierul se rezemă de spătarul scaunului și clătină încă o dată din cap. - Astea sunt crimele mele. Atât. Să pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
capul aplecat, dar simțind-o că se apropie. Joe e rănit grav. Trebuie să îl salvăm! Doar câțiva pași... Sau dacă suspectul e alb și mai arată și decent, adică are toți dinții în gură și poartă haine care nu miros ca un WC public, nu cumva ați avea mâna mai relaxată pe armă? Constable gemu. Simțea că e foate aproape. Îi spuse: - Lasă-mă să văd cât de grav ești rănit. Strânse cu putere creionul. Se pregăti să sară. Privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

ultima dată când am fost la el mi-a zis c-am noroc că n-am diabet: noroc? - ce știe el? L-am întrebat de plasturii ăia noi de care am citit că ți-i lipești pe mână și-i miroși și nu mai ai chef să mănânci. Avea doar un soi de rânjet pe față și mi-a zis că iară-s proastă. Ba nu - nu proastă. Cum a zis? Credulă. Zicea că iar îs credulă. Și cică artrita nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și exersând vreo două zâmbete. M-am întins spre una dintre sticlele de parfum și mi-am pulverizat puțin pe bărbie și pe încheieturi - de ceva vreme nu mă mai deranjasem să mă dau cu el și o vreme a mirosit surprinzător de puternic, așa că am încercat să șterg din el cu un șervețel, apoi m-am ridicat și m-am privit scurt în oglinda lungă de pe ușa șifonierului. Anoste, m-am gândit eu. Fusta maronie, bluza delicată și puloverul erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
o împăcare iubitoare după micuța ceartă pentru felicitare, cu Charlie necăjindu-mă pentru schimbul de haine și dându-mi unul din micile sale săruturi uscate. Brusc, m-am simțit aiurea în hainele mele cochete și rujată. Și parfumul încă mai mirosea mult prea puternic, iar eu îmi dădeam seama că probabil și Ben îl simțea. —Aha, bine. Deci n-a zis când se-ntoarce? Adică, bănuiesc că vine la cină? Ben nu-mi răspunsese, iar eu stăteam acolo și nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
discută, cum zice Sheila. Normal că zice așa când nu vrea un tip să se bage-n pantalonii ei imediat ce-o vede. La mine-i invers.) Deci mama știa că Charlie e domnu’ Potrivit, cum zice ea? Sau doar mirosise banii? Nu-i ea lacomă, mama, da’ are de așa multă vreme ajutoare că se entuziasmează toată când vede cum cineva câștigă. Mai ales cineva ca Charlie - indiferent cât de tare mă scoate din sărite că încă mai vorbește cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și nu te satisface și nu-ți dă sentimentu’ de care-ai nevoie. Da’ destul cât să-ți bolborosească în continuare bine-mersi nenorocita de dependență.“ Pricepi? Mda, nu m-am gândit niciodată la asta, Stacey. Ai dreptate. Tata și dacă miroase băutură - ca atunci când am primit de Crăciun bomboanele-alea cu lichior și s-a apucat iar câteva săptămâni - nu poate, pur și simplu, asta-i tot. Cred că atunci m-am hotărât. Faptu’ că vorbeam cu Denisha într-un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
celui bătrân, care observ că tot mai dă târcoale, nu prea pot să-mi dau seama. Fără-ndoială că are un fel de scânteie în ochi în ultima vreme și am observat că în dimineața asta a venit la serviciu mirosind a parfum, foarte îmbujorată și mulțumită de sine. Mă-ntreb dacă o fac într-adevăr. Le-am auzit pe fete discutând despre asta în camera personalului zilele trecute și m-am prefăcut că nu aud, ca să pot asculta discret (sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

în cearceafurile răcoroase, simți cum corpul lui se lipește de al ei. Corpul lui stârnit de dorință. O cuprinse în brațe și-și împinse pelvisul în partea de jos a spatelui ei. Hei, îi șopti el în ureche, respirația lui mirosind încă a biscuiți. Ea rămase nemișcată, rugându-se ca el să adoarmă la loc și detestându-se în același timp că-și dorea asta. — Leigh, iubito, ești trează? Eu sunt. O mai împinse ușor încă o dată în caz că nu-și dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
transpirație i se prelingea de pe frunte spre gât și încercă să-și imagineze ce gust are. Când el îi puse mâinile lui mari pe șolduri, abia se abținu să nu geamă. O coadă de păr aspră o atingea pe umăr; mirosea puternic a mușchi, a verde, dar era plăcut, masculin. El îi puse două degete la baza spatelui și-i impinse pelvisul înainte. — Foarte bine, spuse el cu blândețe. Așa. Vocea lui deveni o idee mai hotărâtă. — Pune ușor mâna stângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ajungea acasă; la urma urmei, Adriana făcea chestia asta tot timpul. Vrei și tu una? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios, întinzând mâna spre șezlongul lui Leigh. Leigh se uită urât la ea, apoi se aplecă în față. — Doar să miros și eu, spuse ea apropiindu-se de dâra de fum. Suspină de plăcere, vocea ei aspră sunând încă și mai profundă decât de obicei. Dumnezeule, ce bine e! Dacă aș afla că mai am de trăit doar un an sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
și ei i se datorează descoperirea a nenumărate fotomodele acum renumite. Așa că a fost chiar un compliment din partea ei. Nu că eu n-aș fi știut deja... Se apropie atât de mult de ea încât Adriana îi simți respirația care mirosea a șampanie. — Interesant, spuse Adriana. Foarte, foarte interesant. Va trebui s-o întrebe pe maică-sa despre Catherine; dacă femeia asta a fost într-adevăr un fel de guru la revista Marie Claire, atunci doamna de Souza ar trebui s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

putea fi muncit pînă la moarte, dacă era necesar. După o oră de la capturarea lui de către bandiți, Jim se tîra printre movilele funerare care dădeau spre un sat din apropiere de Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din mîna lui, așteptă printre sicriele putrezite, pînă ce Împușcăturile Încetară și bandiții se Întoarseră cu bicicletele, saltelele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

o primăvară neobișnuită, era soare, era lumină, era cald. Îi privea cu un soi de invidie că se pot bucura și că sunt fericiți. Fericiți de anotimp, firește. Intră În baie. În fața oglinzii Își săpunește cu migală fața. Ce frumos miroase crema de ras. Începe să se bărbierească. Situația existentă: Își urmărește propriul interes de sine cu hotărâre Încăpățânată. Refuză să facă compromisuri sau concesii (pe naiba, cine e boul ăla?). Obiectiv dorit: o situație de armonie, calmă, lipsită de surprize

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
el, bunica. „Da, bine, n-ai știut că vin azi? Am stat În gară de am crezut că mă prăpădesc și am stricat atâția bani pe omul ăsta cu taxiul!” Scoate slănina. Cârnații. Ceapa. Fasolea. Nucile. Prunele uscate. Poamele. Lâna. Miroase a brânză. Și fac mămăligă cu brânză. „Ne-am pus difuzor, mamă dragă”, și tace. Apoi după o vreme: „Eu mă gândeam că vii duminecă, așa mi-ai scris carte”. Se așază cu toții la masă. Mănâncă. Vine iarna În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-i cheme, bate de trei ori În peretele despărțitor, o ușă mare, dublă, acoperită cu un șifonier; stau la comun și se aude tot ce se vorbește de o parte și de alta a acestei frontiere provizorii. În casa vecinei miroase a prăjitură și este cald, pentru că ea cumpără lemne la liber, și cărbuni, și domnul Schmerler, soțul vecinei, este director general. La el acasă nu miroase a prăjitură, le Îngheață țeava sub chiuvetă și mama lui tot aprinde hârtii sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
vorbește de o parte și de alta a acestei frontiere provizorii. În casa vecinei miroase a prăjitură și este cald, pentru că ea cumpără lemne la liber, și cărbuni, și domnul Schmerler, soțul vecinei, este director general. La el acasă nu miroase a prăjitură, le Îngheață țeava sub chiuvetă și mama lui tot aprinde hârtii sub țeava de plumb. Țeava se dezgheață, apa picură Încet, pe urmă curge Într-un șuvoi subțire și maică-sa o lasă deschisă toată noaptea. Să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
vine Într-o zi acasă În fuga mare, are la gât o cravată roșie-portocalie, cam roasă pe margini, și-i spune mamei: „Mamă, l-am pupat pe tovarășul Hrușciov la Operă! Am băut suc și am mâncat ciocolată. Tovarășul Hrușciov mirosea a parfum și râdea și a spus ceva pe rusă! Și uite ce carte frumoasă am primit!” Îi pune În mâinile Încă umede, șterse pe șorțul de stambă, cartea. Iar mama, Îndreptată de spate deasupra ligheanului cu rufe, se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
de la o nuntă, lăsând În prag haita flămânzită, căreia Îi cântase tot drumul prin păduri și peste dealuri de frica morții toate cântecele pe care le-a știut el și poate câte altele pe care nu le-o fi știut. „Miroși a sânge de cal”, i-a spus nevasta. „Hai să te speli” așa i-a spus. Și s-a spălat și s-a prăbușit pe pat, Învăluit de căldura sobei, uitând de toate, de tot, de tot. El le citi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
petrecut În spatele dreptului care se ridică În aer În față. Un, doi, trei, și! TU mergi după amiaza la Club. Învățați. Leșeasca și Țarina de la Abrud. Clubul este Într-o baracă de lemn din spatele Bisericii Bălăneanu lângă cimitir. În Club miroase a bradolină de la dușumea, iar la acordeon cântă un orb din orchestra orbilor. Instructor de dans este nenea Kolea redactor la Revista orbilor care este groasă pentru că e făcută din carton și este scrisă În alfabetul braille pe care Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
adică, leucemie. Armanda locuia În curtea Fabricii de limonadă de pe strada Avrig, lângă cinema Donca Simo și când a murit, toți colegii de clasă i-ați dus zambile. Ardeau lumânări și el era pământiu la față și lumea plângea și mirosea a tămâie, a limonadă de zmeură și a zambile. A zambile mirosea cel mai tare. În timp ce te gândești la moartea lui Armanda și cum te duci În fiecare Duminică la mormântul lui, te lovești peste țurloaie de gheata partenerului tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
lângă cinema Donca Simo și când a murit, toți colegii de clasă i-ați dus zambile. Ardeau lumânări și el era pământiu la față și lumea plângea și mirosea a tămâie, a limonadă de zmeură și a zambile. A zambile mirosea cel mai tare. În timp ce te gândești la moartea lui Armanda și cum te duci În fiecare Duminică la mormântul lui, te lovești peste țurloaie de gheata partenerului tău. Ce grea este Țarina de la Abrud! Și Îți Închipui ce tare trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
undeva pe strada Aristide Briand ca să cereți niște bani Împrumut. Să mai cumpărați cărbuni la liber. Pentru că este o iarnă dușmănoasă. O iarnă cu dinți. Și soarele este cu dinți. Tatăl tău este frumos. Uniforma lui este frumoasă și el miroase a lavandă. Își cumpără din tutungeria de la Rosetti zece țigări Victoria și lasă În urma lui o undă plină de arome. Un fum fin, albăstrui. Întâi apar În fața ochilor, coborându-se, niște furtunuri, niște cabluri groase. Pe urmă apare cabina. Urcați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]